Virtutea de a da cu piatra
Mai nou în lista vituþilor creºtine din România a apãrut ca element de atracþie virtutea de a da cu piatra. ªi, cum orice virtute necesitã virtuoºii ei, se pare cã am fost blagosloviþi cu elemente dãruite, ba chiar ‘chemate’ spre practicarea acestui nou sport cu desfãºurare predilectã în sfera online. Pãcat cã guvernul a lansat prea repede noul cod CAEN cât ºi repertoarul profesiilor de pe meleagurile noastre. Nu de alta, dar aveam ocazia de a propune capitole ºi categorii care sunt reprezentative deja, cum ar fi turnãtoria, delaþiunea, împroºcarea cu pietre ºi altele asemenea.
Se pare cã totuºi este ceva putred în Danemarca, altfel n-am observa tonul defensiv al adepþilor acestei noi virtuþi, ton care face muzica, nu-i aºa? Cu siguranþã cã putem gãsi scuze pentru orice dacã vrem, chiar ºi pentru arderea pe rug a vrãjitoarelor. Numai cã scuzele acuzã, spune un cunoscut dicton. Iar, parafrazând pe Acela pe care noi toþi Îl revendicãm ca Domn, cel care scoate piatra, de piatrã va pieri! Aºa cã, atenþie domnilor la ricoºeuri!
Am senzația cã autorul textului de mai sus are o scãpare… biblicã. Probabil cã dumnealui se referã la textul din ev. dupã Matei cap. 26 v.52 unde Mîntuitorul spune: „Pune-ți sabia la locul ei; cãci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.”
Probabil cã ar fi înțelept și respectuos fațã de „Acela pe care noi toþi Îl revendicãm ca Domn” ca înainte de a-I cita cuvintele sã avem minima atenție (ca sã nu spun altceva) de a le cunoaște și reproduce corect. Nu cred cã ignoranța biblicã aduce vreun serviciu creștinismului.
Ci dimpotrivã.
Despre text. Mi se pare cã nu spune nimic.
Draga VT,
Cu respect, am menþionat cã este vorba de o parafrazare ºi nu de un citat. Conform Noului Dicþionar Explicativ al Limbii Române, A PARAFRAZ//Á ~éz tranz. (enunþuri) A reda prin parafrazã; a exprima prin cuvinte proprii. /<fr. paraphraser .
Ori “Acela pe care noi toþi Îl revendicãm ca Domn” ºi pe care mã strãduiesc sã Îl respect aºa cum pot ºi înþeleg, a vrut de fapt sã ne transmitã un principiu ºi, în mod sigur, nu de sãbii era El preocupat. Acelaºi principiu am vrut sã-l evidenþiez în paragraful respectiv. Nici pe mine nu mã preocupã pietrele, fie ele cubice, pãtrãþoase sau rotunde, ci mã preocupã ‘duhul’ care inspirã virtuozii cu pricina în manipularea acestor ‘pietre’.
Textul are ºi un mesaj, dar ‘demodularea’ e mai simplã pentru cei vizaþi în mod direct.
În rest, salutãri la toþi cei din casa ta!
mea culpa