Victor

Victor este unul din prietenii mei cei mai buni. L-am cunoscut în urmã cu 14 ani pe vremea când doar soþia lui era credincioasã. Avea probleme cu alcoolul ºi vroia sã pozeze într-un dur. Mai în glumã, mai în serios, l-a provocat pe Dumnezeu sã-l scape de viciu. ªi Dumnezeu l-a scãpat într-un mod extraordinar. Cum punea gura pe bãuturã, dupã primul pahar i se fãcea atât de rãu cã trebuia sã se culce. A schimbat bãuturile, sperând cã va gãsi una la care sã nu reacþioneze aºa, dar pânã la urmã a vãzut cã nu e de glumit cu Dumnezeu. ªi s-a predat. A fost o schimbare radicalã iar prima decizie a fost sã facã bisericã în curtea lui. ªi a fãcut!

Istoria lui este una cu totul aparte. Familia provine din Bucovina de nord ºi s-a retras în România dupã cedarea cãtre URSS, pierzând totul. Erau oameni verzi, dârji, luptãtori – numele de familie spune totul: Vlad Sabie. Pãrinþii lui au luat-o de la capãt, într-un sat din Banat dar, în 1951 au fost deportaþi de bolºevici în Bãrãgan, fiind consideraþi chiaburoi. Pe vremea aceea Victor avea doar un an. Ajunºi acolo, prima lor locuinþã a fost o groapã sãpatã în pãmânt, apoi au încropit o casã din pãmânt, cãreia nu i-au fãcut fundaþie, fiindcã iarna bãtea la uºã. În 1987, locuind în Fundata, singurul sat de foºti deportaþi care mai era în picioare, a fost forþat sã se mute la oraº, într-o garsonierã confort III, fiindcã Ceauºescu vroia sã ºteargã de pe hartã ºi aceastã localitate. Casa pe care o construise cu mâinile lui a fost dãrâmatã cu buldozerul. Dupã Revoluþie, Victor s-a întors în locul unde trãise toatã viaþa lui, reconstruindu-ºi casa, pe vechiul amplasament.

Astãzi Victor este pregãtit pentru o operaþie dificilã. Mâine doctorii vor încerca sã-i opereze o tumoare pe creier. Pânã ieri nu a ºtiut nimeni nimic, acum vestea ne-a nãucit pe toþi: familie, prieteni, cunoscuþi… Noi ºtim cã toate sunt în mâna Lui, dar parcã am vrea sã-l mai avem pe Victor cu noi. Ne rugãm pentru asta.