Viata dupa Dugulescu

A fost ieri înmormântarea. Am încercat sã vãd ceva ‘live’ pe Internet, dar n-a fost sã fie. Cred cã serverul celor de la Alfa ºi Omega a fost sufocat de-a dreptul. De la alþii care au fost ei live la eveniment, am înþeles cã n-a fost chiar o înmormântare. Mai degrabã a fost un fel de sãrbãtoare unde multã lume a venit ºi toþi au vrut sã-ºi ia”La Revedere!”

Nu am putut sã nu fac în sinea mea o comparaþie cu subiectul primului meu pas în ale blogului. Era vorba tot de o înmormântare ºi tot a unui personaj celebru: Silviu Brucan. Scriam pe 18 septembrie 2006 aceste lucruri:

“Recent a fost incinerat Silviu Brucan. O ceremonie discretã, doar în prezenþa câtorva cunoºtinþe ºi prieteni. Un mic discurs înainte, zgârcit, cam cât ar fi durat un Tatãl Nostru ºi gata. Fãrã fast, fãrã ceremonie religioasã, aproape fãrã regrete. Dacã n-ai fi recunoscut în asistenþã pe Ion Iliescu ºi pe Lucian Mândruþã, ai fi zis cã au incinerat pe vreun batrân abandonat la azil.”

Despãrþirea de Dugulescu a fost altfel. ªi din acest eveniment cred cã avem de învãþat multe lecþii. În primul rând am fost uimit de manifestãrile de simpatie pe care le-a stârnit acest eveniment, de compasiunea oamenilor ºi de dorinþa lor de a-l onora pe cel plecat dintre noi. În ciuda tam-tamului mediatic cu trecutul neasumat, oameni au ºtiut sã-l evalueze real pe Dugulescu ºi toate eforturile prin care s-a încercat compromiterea lui s-au întors mai degrabã împotriva iniþiatorilor. Încep sã cred cã oamenii au mai multã maturitate decât cei care vor sã se erijeze în purtãtorii lor de cuvânt. ªi lucrul acesta este dãtãtor de speranþã.

Pentru baptiºtii români Dugulescu a fost, la o altã scarã, cam cum a fost Michelangelo pentru italieni. Este greu sã-l încadrezi undeva. Acest ‘cap al baptiºtilor români’, cum s-au grãbit cei din massmedia sã titreze, nu a avut niciodatã vreo funcþie semnificativã în cult. Valoarea lui însã n-a fost datã de vreo funcþie anume. A fost pastor ºi ºi-a fãcut datoria cu brio. A fost poet ºi poeziile sale sunt extrem de apreciate în bisericile noastre. A fost om politic ºi ne-a reprezentat cu cinste în Parlament. Nu prea cred cã vom mai avea, ca ºi evanghelici, prea curând, vreun reprezentant în Parlament, de anvergura lui Dugulescu, capabil sã ia în nume propriu asemenea bãtãlii precum a fãcut el. A fost o fire caritabilã ºi a ajutat enorm pe semenii sãi, direct sau indirect. A fost un bun prieten ºi acest lucru îl mãrturisesc cei care i-au împãrtãºit prietenia. A fost evanghelist prin vocaþie ºi puþini au mai propovãduit cu atâta putere ºi îndrãznealã Evanghelia. Sunt convins cã a fost un soþ bun ºi un tatã bun pentru cei patru copii. A fost un iniþiator de sisteme ºi deschizãtor de drumuri, fondator de organizaþii… Dar nu funcþiile i-au adãugat valoare lui Dugulescu, valoarea lui i-a fost datã de caracter.

Privesc la ce se întâmplã în jur ºi îmi dau seama cã evanghelicilor români le lipseºte ceva important. Prea mult verbalizãm ºi ne manifestãm zgomotos în a critica ºi a judeca pe alþii. Prea puþin punem în luminã lucrurile bune fãcute de aceiaºi. Prea mult ne manifestãm public nemulþumirile ºi prea puþin ºtim sã exprimãm gratitudine pentru oamenii în umbra cãrora am trãit. Prea mult taxãm greºelile altora ºi prea puþin cinstim pe cei care sunt vrednici de cinste datoritã slujirii lor pline de abnegaþie. Nu cred cã Dugulescu a fost un om perfect. L-am auzit odatã vorbind cum cã-i este silã de propriile slãbiciuni. ªi probabil cã a avut parte ºi de aºa ceva. Este însã nedrept sã-l judeci prin prisma lor. Cred cã trebuie sã învãþãm cã menirea noastrã este sã zidim nu sã dãrâmãm, sã restaurãm nu sã condamnãm, sã ridicãm ºi nu sã punem piedicã. Ca atare ºi energiile noastre meritã a fi canalizate cum trebuie.

Viaþa dupã Dugulescu continuã. În mod sigur însã poate fi mai bunã sau mai proastã. Este o chestiune care categoric depinde de opþiunea noastrã.

16 thoughts on “Viata dupa Dugulescu”

  1. A FOST INTR-ADEVAR UN OM DEOSEBIT, PRIN TOATE CALITATILE MANIFESTATE IN MOD REAL, IN VIATA DE ZI CU ZI…., SI…, EXTREM DE DARNIC, IN TOATE PRIVINTELE…

  2. Nu-i aºa cã ºi Dumnezeu se bucurã când copiii Lui primesc aprecierea semenilor pentru lucrurile bune pe care le-au fãcut în Numele Lui?

  3. hai sa o luam pe rind:
    – in primul rind comparatia cu Brucan este realmente aiurea. Sau daca ar fi sa comparam funeraliile, cele ale lui Brucan au avut decenta discretiei germane si nu fanfara circului balcanic. In orice caz Brucan, in ciuda filozofiei lui sau a activitatii lui politice a fost de citeva ori mai inteligent si mai cult decit Dugulescu. Asa ca hai sa nu fim ridicoli cu comparatiile
    – dar comparatiile vad ca sint menite sa fie ridicole. A-l compara pe Dugulescu cu Michelangelo frizeaza penibilul. Sa imi fie cu iertare dar inteleg ca trebuie sa scriem aprecieri (ca asa cere contextul, nu realitatea) dar probabil ca o bruma de masura in comparatii nu ar strica nimanui.
    – autorul scrie aici “A fost pastor ºi ºi-a fãcut datoria cu brio.” Imi vine sa rid. Oare nu stie autorul ca Dugulescu si-a pierdut pozitia de pastor la biserica Betel dupa ce o neglijase ani de zile? Sau oare a discutat autorul vreodata cu memebrii comitetului bisericii Betel ca sa afle si parera lor. Din nou, hai sa fim seriosi. Si oare nu stie autorul ceea ce probabil stie toata lumea ca Dugulescu nu a putut fi niciodata pastor cu adevarat ci mai degraba un evenghelist charismatic si populist care treptat si-a pierdut charisma.
    – In ce priveste poeziile lui si valoarea lor “literara” imi pastrez rezerva. La urma urmei, “de gustibus”.
    – textul continua cu ceva platitudini adulatoare dar gluma cea mai sinistra este: “valoarea lui i-a fost datã de caracter”. Nici nu stiu daca aici trebuie sa rid sau sa pling. Cu siguranta ca autorul nu l-a cunoscut de aproape pe Dugulescu si nu a interactionat mai mult cu el. Fiindca daca ar fi facut-o ar fi descoperit ceea ce este real (si nu imaginar), Dugulescu a avut un caracter foarte discutabil. Si nu foloseste nimanui sa facem acelasi lucru pe care il face clica comunistilor sau altor grupari fatarnice din Romania, adica sa mintim sau sa adulam aberant si nereal doar pentru ca “sint ai nostri”.
    Spuneti la un moment dat “Privesc la ce se întâmplã în jur ºi îmi dau seama cã evanghelicilor români le lipseºte ceva important.” doar ca apoi sa va lansati in niste platitudini pe care le intilnesti la comunistii care vor sa justifice colaborarea cu securitatea sau la ortodocsii care musamalizeaza totul intr-o maremelada de iubire si compromis pina nu se mai vede nimic clar.
    Oare de ce este atit de greu sa stam drepti si sa avem decenta adevarului… Sau, daca nu putem asta, sa avem macar discretia funeraliilor lui Brucan.

  4. stimate domn sau doamna VT,as fi preferat sa va dati numele real nu sa va ascundeti in spatele acestor initiale,daca faceti atatea afirmatii ar fi bine sa vi le asumati.
    Se pare ca nu l-ati cunoscut deloc pe tatal meu si ce e si mai trist e ca sunteti total dezinformat.Tata dupa 16 ai de pastorat a hotarat ca singur sa se retraga din pozitia de pastor senior a bisericii Betel si a parasit aceasta functie in pace si liniste cu o sarbatoare frumoasa plina de bucurie si apreciere pt slujirea sa lasand biserica sa aleaga pe unul din ceilalti doi pastori ca pastor senior(respectiv fr Sami Tutac si Fr Petrica Bulica)
    Cum va permiteti sa aruncati cu atata noroi intr-un slujitor a lui Dumnezeu?Nu va este frica de Dumnezeu?Aceste cuvinte care le-ati postat vin din trairea d-voastra profunda cu Domnul?Nu cumva sunteti plin de resentimente si ura?Ma rog ca Domnul sa aibe mila de d-voastra si sa va lumineze,si inainte de a face atatea afirmatii mincinoase si defaimatoare va rog mai intai interesati-va.
    Va promit ca o sa ma rog pt d-voastra ca Domnul sa va daruiasca iubire si pace in inima !

  5. domnule Cristi Dugulescu relaxați-vã, nu este nevoie sã vã ambalați în felul acesta. Procedînd așa nu faceți decît sã sugerați cã afirmațiile mele sînt mai apropiate de adevãr decît spun eu. Lãsați pretențiile acestea ridicole cu asumarea, etc pentru locuri în care au sens. La urma urmei nici dumneata nu ne prezinți aici o copie dupã un act de identitate. Ar trebui sã înveți mai întîi care sînt limitele și riscurile internetului înainte de a te lansa belicos în acuzații. Dar, repet, așa cum am spus, atitudinea dumitale sugereazã cã rîndurile mele au atins un punct sensibil iar de cînd este lumea numai adevãrul doare.
    Vã asigur cã l-am cunoscut pe Petru Dugulescu și încã bine. Lasați versiunile oficiale ale lucrurilor în pace. Lãsați-le pentru naivi. Eu nu am ținut neaparat sã denigrez imaginea nimãnui dar mi se par jenante și nefolositoare, așa cum am spus, laudele de trei lei care nu reprezintã adevãrul. Cum îmi permit sã arunc cu atîta noroi într-un slujitor al lui Dumnezeu? În primul rînd cã nu arunc cu noroi ci eventual arunc o luminã. Atîta tot. Apoi simpla dumnezvoastrã întrebare îmi sugereazã o atitudine jenantã și periculoasã. Sînt oare slujitorii Domnului infailibili sau nu au voie sã fie supuși unei judecãți sau unei evaluãri la fel ca toți ceilalți muritori de rînd? Asta vreți sã ne spuneți? Pãi atunci spuneți-ne și pentru ce a mai avut loc Reforma? Pentru ca sã înlocuiascã un papã de la Roma cu mai mulți papi mai mici care sã aiba aceeași aroganțã și infailibilitate? Acest blog își arogã titulatura de „perspectivã ineditã asupra evenimentelor din cotidian, reflectatã prin prisma eticii ºi valorilor protestante.” Mã tem cã ați greșit blogul. Și nu cred cã sînteți singurul. Mergeți vã rog și înfoiați-vã penele pe bloguri ortodoxe sau catolice. Prea mulți martiri protestanți, reformați și evanghelici au murit pentru ca în biserica lui Hristos sã se spunã adevãrul oricît ar costa el fãrã sã fie coafat. Prea mulți au murit ca sã nu mai fie papi, cardinali și episcopi care și ei își arogau postura de slujitor al lui Dumnezeu, mai mult sau mai puțin justificat, dar care se considerau deasupra celorlalți creștini fãrã sã se supunã aceluiaș sistem de cîntãrire. Așa cã atitudinea dumneavoastrã nu poate fi decît eventual anacronicã dacã nu anticreștinã.
    Lãsați „trãirea mea profundã cu Dumnezeu” în pace. O astfel de întrebare e obraznicã și absurdã și încearcã sã atace sub centurã din lipsã de argumente. Vã asigur cã nu am nici resentimente și nici urã. Nu confundați lucrurile. Dacã nu vã convine adevãrul nu îl numiți minciunã pentru cã nu convingeți pe nimeni. Mulțumesc pentru rugãciunile dumneavostrã și vã promit cã mã voi ruga și eu pentru dumneavostrã ca sã vã dea Dumnezeu minte, pocãințã și eventual o mai mare dragoste fațã de adevãr, și eventual ceva smerenie.
    În final, așa cum am spus și mai înainte, scopul comentariului meu nu a fost denigrarea nimãnui ci corectarea unei tendințe adulatorii care nu aduce nici un fel de slavã lui Hristos.
    Sã auzim de bine.

  6. Dragã V.

    Legat de primul tãu comentariu…

    Comparaþia cu Brucan este o comparaþie. Orice se poate compara: un mãr cu o parã, un leu cu un dolar, un lider bolºevic cu un lider creºtin, etc.

    Eu nu deosebesc oamenii dupã IQ ci dupã valorile lor. Brucan a fost redactor ºef la Scânteia în perioada stalnistã. A fost versiunea bolºevicã româneascã a lui Alfred Rosenberg, ideologul ºef al lui Hitler. Este cel care a condus campaniile ‘demascatoare’ împotriva cremei politice ºi intelectuale a României, campanii care au condus la trimiterea acestora la Canal ºi la moarte. Deºi la un moment dat a ajuns în dizgraþiile regimului, Brucan nu s-a dezis niciodatã de trecutul sãu ºi de rolul nefast pe care l-a jucat pe spatele întregii þãri. Nu ºtiu ce faci tu, dar eu nu dau 100 de brucani pe jumatate de Dugulescu. Cu IQ-ul lor cu tot.

    Dacã eºti puþin mai atent, ve vedea cã acea comparaþie a lui Dugulescu cu Michelangelo, este însoþitã de o anumitã nuanþare, mã citez: “Pentru baptiºtii români Dugulescu a fost, la o altã scarã, cam cum a fost Michelangelo pentru italieni.” Am precizat cã e vorbba de o altã scarã, nu? ªi, dacã citeºti în continuare, vezi ºi ideea, anume cã Dugulescu a avut o personalitate multilateralã, fiind pastor, om politic, poet, evanghelist, iniþiator de sisteme, etc. Acum nu trebuie sã-þi placã poeziile lui, dar nu poþi ignora totuºi cã a scris poezii. ªi Michelangelo a fãcut-o ºi poate cã nu a fost tocmai punctul lui tare, deºi unele sonete sunã destul de bine. Ideea era însã alta.

    În rest, mã opresc doar la a afirma cã nu împãrtãºesc aprecierile pe care le trâmbiþezi la adresa defunctului. Nu o fi fost perfect (cine este?) dar cred cã meritã mai mult respect. ªi caracterul se vede mai înainte de orice din modul în care vorbeºti despre ceilalþi. Pãrerea mea.

    Referitor la rãspunsul pe care i-l dai lui Cristi Dugulescu:

    În primul rând mã surprinzi cu o afirmaþie ºocantã: “…nu faceþi decît sã sugeraþi cã afirmaþiile mele sînt mai apropiate de adevãr decît spun eu.” Wow! Deci recunoºti cã între ce ai afirmat în comentariul anterior ºi ADEVÃR existã o oarecare DISTANÞÃ!

    În al doilea rând, te hazardezi sã faci afirmaþii care sunt lipsite de suport ºi logicã, cum ar fi aceasta: “iar de cînd este lumea numai adevãrul doare.” Sã ºtii cã nu este aºa! Îþi spun sigur cã de când este lumea, mai multe lucruri dor rãu de tot, cum ar fi:
    -lipsa de sensibilitate
    -atacurile gratuite
    -neadevãrurile spuse despre cineva drag cuiva
    -a intra cu bocancii în viaþa altuia
    -etc

    În rest îþi doresc numai bine.

  7. dragã M,
    nu te mai juca cu IQ-ul și cu comparațiile. Și nu e nevoie sã îmi oferi lecții de istorie. Te asigur. Mai bine citește ce am scris eu. De vreme ce tu ai promovat o comparație, în virtutea lui „Orice se poate compara: un mãr cu o parã, un leu cu un dolar, un lider bolºevic cu un lider creºtin” nu înțeleg de ce nu are voie cineva sã spunã ca balanța e invers, cel puțin din anumite puncte de vedere. Bãnuaim cã de vreme ce pui o comparație în spațiul public o faci nu doar ca sã te admiri singur sau sã fii admirat de cei ce ți-o agreeazã. Pe bune cã asta îmi aduce aminte de „perioada de tristã amintire” în care „adevãrul” avea numai o culoare și orice opinie „retrogradã” ajungea acolo unde o trimitea… Brucan, adicã la Canal. Pãi stai cã atunci nu mai înțeleg… de ce îl mai criticãm pe Brucan dacã în esențã sîntem tentați sã facem ca el? Nașpa și adevãrul ãsta! Nu vrea sã se lase monopolizat cu nici un chip.
    Ce faci cu IQ-ul sau cu erudiția este treaba ta dar rãmîne o pãrere personalã. La fel ca și a mea.
    Chestia cu Michelangelo și „la altã scarã” mi se par justificãri ieftine. De fapt nu spui nimic și din punctul meu de vedere ridicolul rãmîne tot acolo.
    Faptul cã nu îmi împãrtãșești opiniile este ok și nu mã mirã. Logic vorbind probabil nici nu mi le-aș fi exprimat dacã eram în consonanțã. Observ cã sînt destui care scriu pe aici chestii siropoase de genul „vai, ce mã bucur, și eu sînt de acord cu tine!”. Nu am vocația aplaudatului chiar dacã asta s-a putea sã deranjeze.
    „afirmaþii care sunt lipsite de suport ºi logicã”? Mã amuzi. Dar e ok. Iartã-mã dar mie mi se par exemplele tale lipsite de legãturã cu contextul. Bineînțeles cã doare și injecția cu penicilinã. Dar nu asta este ideea. Ideea în contextul respectiv era cã adevãrul a deranjat.
    În ce mãsurã acest „adevãr” este sau nu mai aproape sau mai departe de realitate, evident cã Dumnezeu știe și judecã asta. Nu am pretins cã dețin adevãrul absolut. Îl deții tu? Îl deține cel ce semneazã aici cu Cristi Dugulescu? Hai sã fim serioși. Deci eu zic sã învãțãm o brumã de democrație și faptul cã prima lecție din ea este a respecta faptul cã celãlalt nu agreeazã cu tine.
    Dacã se poate… Cã dacã nu se poate o luãm înapoi spre virtutea socialistã a adevãrului unic.

  8. Dragã V.

    Fiecare are dreptul sã-ºi spunã pãrerea, eu mã bucur când oamenii o ºi fac. Doar cã nu agreez toate modalitãþile de exprimare.

    ªi cred totuºi cã adevãrul unic este o virtute creºtinã ºi nu una socialistã. Da, sunt de acord sã manifeºti opinii particulare, dar un adevãr al tãu nu ºi al nostru? Mira-m-aº.

    Mai vãd cã pari sceptic cu privire la identitatea celui care semneazã aici cu Cristi Dugulescu. Am schimbat câteva emailuri cu el. Chiar este Cristi Dugulescu. Acum se aflã în România dar peste câteva zile pleacã acasã. Ironia este cã îþi este aproape vecin. Aþi putea ieºi împreunã la un BBQ.

  9. M,
    nu sînt sceptic, era o formulã de exprimare. Nu înțeleg aluziile tale, nu înțeleg de unde îmi cunoști vecinii și nu vãd ce legãturã are asta cu subiectul discutat.
    În ce privește „modalitãțile de exprimare” convingerea mea a fost (și este) cã au fost și pertinente și civilizate. Dar probabil cã nu s-a meritat efortul. Încep sã fiu tot mai convins cã aici este o tribunã care își așteaptã aplaudacii. Îmi cer scuze cã am avut o altã impresie. Mi se mai întîmplã.
    În ceea ce privește fraza despre adevãr, nu am priceput-o. În concepția mea adevãrul este o Persoanã. Sau altfel spus „all truth is God’s truth”. Pretenția unui individ sau grup de indivizi (fie ei și creștini) de a „deține” adevãrul mi se pare arogantã, șubredã și periculoasã. Noi oamenii sîntem doar martorii realitãții și deținem fiecare felia noastrã de percepție a realitãtii, mai mult sau mai puțin apropiatã de o imagine completã. La urma urmei pînã și Evangheliile au fost patru și chiar dacã sînt diferite (pentru cã au fost scrise de oameni) nu sînt neadevãrate. Eu nu m-am referit la „opinii particulare” ci la lucruri pe care le-am perceput (mai mult sau mai puțin cu ochiul liber) și cu privire la care am convingeri. Un „adevãr al nostru” îmi sunã extrem de periculos și comunist. Mîine la ce ar trebui sã ne așteptãm? La inchiziție pe baza acestui „adevãr”?
    Dezamãgit.

  10. Dragã V.
    Îmi pare rãu cã nu corespundem aºteptãrilor tale. Nu-þi cunosc vecinii… ºtiu doar cã CD locuieºte prin aceeaºi zonã. De unde ºtiu zona ta? Dupã IP.
    Numai bine!

  11. VT a scris corect parerea sa si fara ura,fara resentimente,
    o adresare pertinenta si civilizata,
    imi pare ca se face mult tam-tam,la noi cei neoprotestanti,
    mai nou in toate ocaziile,
    nu ma leg de evenimentul,sau omul comentat,
    dar inmormantarea fr.Moldoveanu,avea ceva “curat”,ceva care te facea sa doresti sa mori,sa fii in cer,
    cat de smerit a trait,desi a suferit,nu s-a “eroit” ca altii,a fost inchis pentru Hristos,
    a compus 8sau 9mii de cantari,si …ce umil a trait
    nici o valva nu s-a facut cand a murit,au fost fratii nostrii la inmormantare,ca la o serbare cereasca ,fara onoruri lumesti!

  12. Jos cu palaria pentru Nicolita Moldoveanu si tot la fel pentru Petrica Dugulescu.
    Domnul Isus sa mingiie inimile intristate de aceste despartiri.
    Personal regret enorm plecarea lui Petrica dar cred ca Dumnezeu nu greseste.
    Disputele iscate de trecerea lui nu-si au rostul.
    Petrica n-a murit cind a vrut Irod si nici din ordinul acestuia.
    El a pasit pe celalalt tarim fiindca a fost chemat.
    Mult Har tuturor

    Un frate nevrednic

  13. Se pare ca lui VT ii place sa iasa din rand…cine stie o fi vre-un crestin apostat ca Stalin sau poate ca Marx, cu siguranta nu prea citeste Biblia ca sa ia aminte asupra celor ce scrie la Evrei 13:17. Dumneatea cu cine esti de acord? Cu tine însuþi? Si de ce esti asa de suparat pe cei ce il vorbesc de bine pe Dugulescu? Nu te-a lasat poate la amvonul bisericii sale sa predici? L-am intalnit pe fratele Dugulescu la Roma si imi pare deosebit de rau acum ca nu am stat mai mult de vorba cu dumnealui…dar o sa am timp o vesnicie…tu, VT, ce vei face? Vei fi ACOLO, la MAREA SARBATOARE? Sau poate nu… Pegio per te…

  14. Astazi ne amintim de cel care a fost Pastor, Poet, Lider, Frate, Erou Crestin Petru Dugulescu. Intr-o zi ca astazi, acum trei ani, a plecat de aici de pe pamant…. a plecat stralucind, dupa cum isi dorea: “Si as mai vrea sa fiu ceva, O Raza Lucitoare…..sa duc lumina undeva, sa incalzesc pe cineva….. si sa ma-ntorc in Soare!” Acolo s-a intors.

    A lasat aici pe pamant familia, care ii continua Viziunea si Lucrarea, prietenii care il asteapta parca sa revina din calatorie….fratii care ii recita si asculta cu drag poeziile, pe cei care l-au iubit, care isi amintesc de rasul lui sincer…pe cai care nu l-au inteles…. si ar vrea sa il mai aiba aproape acum cand il inteleg. La Revedere in ceruri Frate Petrica!

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.