Petru Dugulescu despre “Pigmei si Uriasi”

Puteþi citi mai jos, modul în care pastorul Petru Dugulescu a reacþionat la citirea cãrþii “Pigmei ºi Uriaºi”, lansatã strategic cu ocazia ultimului Congres al Uniunii Bisericilor Creºtine Baptiste din România. Cred cã acest mesaj al pastorului Dugulescu trebuie sã fie un semnal de alarmã, împreunã cu articolul “Biserica ºi Securitatea” de V.Al.Taloº, semnal care sã readucã pe linia normalitãþii demersul clarificãrii colaborãrii bisericii cu securitatea, în scop pur vindicativ ºi nu deturnat înspre vendete de tip neortodox, dupã principiul resimþit dureros de autorul rândurilor de mai jos ºi exteriorizat prin cuvintele: “Dupã mine potopul!”

RESTITUIRI – fragment din cartea “Democraþie ºi Persecuþie”

Marturisesc ca acest capitol nu era planificat sa faca parte din structura acestei carti, daca, cu cateva zile in urma nu mi-ar fi cazut in mana o carte lansata la Cluj, cu ocazia ultimului Congres al Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste din Romania. Titlul acestei carti este Pigmei si uriasi. Cartea a a fost publicata sub obladuirea si indrumarea conducerii executive a Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste si semnata de Daniel Mitrofan. Continutul si duhul in care a fost scrisa acesta carte, m-a obligat sa ma gandesc la un capitan de vas care, atunci cand ii vine timpul sa ancoreze la mal si sa predea comanda unui alt capitan, el face gauri in corpul vasului ca acesta sa se scufunde. Cu alte cuvinte: „Dupa mine potopul!“ In cea mai mare parte, aceasta carte nu are un mesaj coerent, ci contine o lista lunga cu numele (pe alocuri si pozele) „pastorilor pigmei“ (trecuti la Domnul sau in viata) si documentele xeroxate din arhivele fostei Securitati. Aceste documente au fost obtinute de la CNSAS (Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii), pe baza legilor in vigoare, la cererea scrisa a conducerii Cultului Baptist din Romania. Este adevarat ca, pe plan national, problema deconspirarii preotilor si pastorilor care au colaborat cu Securitatea ca „ politie politica“, este o problema reala care trebuie solutionata. Aceasta lege s-a discutat in Parlamentul Romaniei in timpul celui de-al doilea mandat al meu. Si am luat atunci atitudine de la Tribuna Parlamentului si mi-am unit glasul cu al celor care au spus ca slujitorii cultelor care se fac vinovati de aceasta colaborare sa fie deconspirati si „sa se pocaiasca“. Ma asteptam, insa ca, atunci cand acest lucru se va intampla, sa o facem nu ca acei din lume pe care noi ii numim „fiii intunericului“, ci in duhul adevarului si al dragostei lui Isus Hristos.

Opinia publica din Romania este scarbita de modul cum politicienii folosesc aceste dosare pentru santaj si discreditare. Ma gandeam ca intre noi nu va fi asa. Acest lucru, insa, a fost atat de vizibil cu ocazia ultimului Congres! Pe aceasta lunga, neagra si nefericita lista a „pastorilor pigmei “ se afla si numele meu si niste pagini extrase din dosarul meu personal de la fosta Securitate la care deja m-am referit in capitolul „Un alt accident misterios“. Ma intreb acum cu durere daca cei ce au avut acces la dosarul meu complet (pentru ca eu nu am avut decat foarte recent), nu au gasit acolo, in corespondenta operativa a Securitatii, cu titlul „Strict secret“ si ordinul pentru eliminarea mea fizica, sub codul „Misiunea Schiopu“, din octombrie 1977, la Bucium-Orlea, langa Hateg? Oare nu au dat cumva si peste o hartie care se referea la „Misiunea Autobuzul“ din 30 septembrie 1985? Oare chiar nu au gasit nimic despre incercarea de rapire a persoanei mele pe soseaua dintre Lugoj si Caransebes, intr-o parcare de la granita judetelor Timis si Caras? In masina cu mine se aflau atunci sotia mea si prietenii nostri Costel si Mia Oglice de la Percept Ministries din America, care tineau in secret studii biblice la Timisoara si la Hateg.

Si nu pot sa nu ma intreb cum de nu au dat peste rapoartele Securitatii care se refereau la refuzul autoritatilor de atunci de a „permite“ Uniunii Baptiste sa-mi aprobe transferul legal, pe baza alegerii adunarii generale a bisericii, in martie 1981, la Biserica Baptista nr. 2 din Oradea, iar in decembrie 1985, la Biserica Baptista nr. 1 din Timisoara.

E cu neputinta ca distinsii mei colegi din fosta conducere a Uniunii Baptiste sa nu fi dat si peste ordinul de expulzare a familiei mele din Timisoara, din august 1986, pentru ca functionam fara aprobarea Uniunii Baptiste si a Departamentului Cultelor.

Sotia mea, copiii mei, mana mea dreapta care acum este stramba pentru ca a fost rupta in doua la acel accident de autobuz si sute de frati si surori din biserica sunt martorii acestor experiente dure din viata mea de pastor.

Daca fratii mei de la Uniunea Baptista si autorul cartii Pigmei si uriasi au primit dosarul meu complet de la CNSAS si daca au avut aceste informatii, de ce nu le-au publicat si pe acestea? Mai ales ca, aceasta carte poarta si un al doilea titlu: „Pagini din istoria persecutiei baptistilor din Romania“. De ce au ales tenedentios doar acele file care se refera la perioada de inceput a sjujirii mele la Hateg si la „recrutarea mea ca informator“, cautand sa induca aceasta idee in mintea cititorilor? Noi stim ca un text scos din context inseamna un pretext. Eu imi pun aceasta intrebare si le-o adresez si dansilor, daca au primit intregul dosar, pentru ca eu am incercat sa-l citesc dar mi s-a dat doar o mica parte din el in 2003.

In timpul celor opt ani in care am avut onoarea sa fiu primul parlamentar baptist, dar si misionar in Parlamentul Romaniei, nu m-am folosit de pozitia si de legitimatia pe care le avem ca sa ma duc la SRI si sa-mi vad propriul dosar. La inceputul anului 2001 cand nu mai eram in Parlament, mi-am facut cerere ca un cetatean obisniut si, dupa un an si jumatate, am primit raspuns si am fost programat la sediul CNSAS din Bucuresti spre a-mi studia dosarul. Dupa cei 15 ani de slujire ca pastor baptist sub regimul ateu si cel totalitar comunist, dosarul meu continea doar 86 de file, iar din toamna anului 1982, in dosarul meu nu mai apare nici o fila, nici o notita macar. Aceasta data coincide cu „Memoriul celor 66 de pastori baptisti“ adresat in august 1982 lui Nicolae Ceausescu via Congresul SUA, Vocea Americii, Europa Libera si Ambasada SUA de la Bucuresti.

Am redactat acest memoriu in Muntii Retezat, impreuna cu colegul si prietenul meu, pastorul Iosif Stefanuti de la Braila si bravii luptatori pentru Hristos din vremea aceea, pastorii Branzei Vasile si Geabou Pascu. Fratele Popa Ilie, diaconul bisericii din Hunedoara ne „slujea la mese“. Pe acel memoriu, care in 7 puncte cerea respectarea drepturilor constitutionale ale bisericilor baptiste din Romania, si-au pus semnatura 66 de pastori din tara.

Citește și Baptiștii din România: Pionierii

24 thoughts on “Petru Dugulescu despre “Pigmei si Uriasi””

  1. Din pacate, acesta a fost si sentimentul meu cand mi-a cazut in mana cartea – “dupa mine, potopul” (indiferent daca acestea s-ar referi la carte ori la conducerea trecuta a cultului). Am avut insa o surpriza mai mare (si mai neplacuta) vazand ca nume sonore din diaspora evanghelica, dar si din tara, sustineau (unii inca o mai fac) metoda barbara de manipulare a istoriei – pentru ca, din nefericire, nu pot numi altfel demersul.

    In ciuda tuturor criticilor si semnalelor de alarma trase de diverse persoane, zic eu, avizate in a emite o parere pertinenta, lucrurile au continuat intr-o maniera care l-a determinat pe un blogger ne-evanghelic (cel putin asa imi amintesc) sa afirme ca “baptistii au facut ceva ce nici macar in politica, in Parlament, nu s-a pomenit: au deschis un blog unde publica dosarele fostilor colaboratori si se balacaresc intre ei, IN PUBLIC!!!”. Imi pare extrem de rau ca nu am retinut numele blogului respectiv. Se referea, desigur, la blogul autorului “Pigmeilor” (pentru ca uriasii… nu prea sunt pomeniti, dupa cum nu este pomenit nici faptul ca multi dintre cei incriminati au avut si dosare de urmariti… dar cine sa le bage in seama?).
    Mai rau este faptul ca la majoritatea criticilor, pe blogul cu pricina, initiatorul acestuia fie a raspuns in zeflemea (a se vedea articolul Edelweiss), fie a recurs la cenzurarea lor…

    Vorba cui a zis… “fereste-ma, Doamne, de judecata fratilor mei… nu de a dusmanilor…” sau “fereste-te de lovitura pocaitului, pentru ca asta cand da, da cu sete, ca n-a mai dat demult!…”

    Trist, extrem de trist…

    Aproape ca nu mai pot spera in scrierea unei istorii obiective a baptistilor din perioada regimului comunist… Ci doar in cea manipulata de PIGMEII zilelor noastre, care, culmea, pozeaza in “uriasi”…

    Profund dezamagit,

    Emanuel – Adrian SARBU

    PS Poate, cine stie… Cateva “picaturi” de genul acesta vor ajunge sa aiba greutatea “oceanului” otravit atat de laudat de unii… dar atat de dezamagitor pentru altii…

  2. Draga Emanuel,
    Si eu sunt dezamãgit de felul în care merg lucrurile, dar mai am un dram de optimism ºi chiar cred cã picãturile care au început sã aparã vor provoca încet cu încet acea fisurã care va face sã se prãbuºeascã abordarea pe care noi o considerãm, pe bunã dreptate, deplorabilã.

    În ciuda acestui optimism, nu pot sã nu fiu întristat de constatarea cã lipseºte acea unitate a Duhului, acea dorinþã de a promova binele comun, transpirând în schimb atâtea jocuri murdare, atâta spirit partinic ºi, de ce sã nu spunem, atâtea mostre de egoism.

    Comuniºtii n-au avut nici o idee cã noi am putea ascunde asemenea forþã (auto)destructivã, altfel sunt sigur cã ne-ar fi dat de pe atunci toatã libertatea din lume.

    Mihai

  3. Stii, Mihai, ceea ce mi-ai raspuns m-a facut sa zambesc, amintindu-mi de… bancul acela cu iadul… Se zice ca Ion moare si ajunge in Iad. Acolo nu i-au atras insa atentia nici caznele la care erau supusi unul sau altul, nici paza teribila a “bazinelor cu smoala”, a “cazanelor” cu catran etc., ci “cazanul cu romanasii lui, unde nu a vazut nici macar un singur paznic… Surprins, si-a inttrebat ghidul de cauzele acestei omisiuni. Acesta i-a raspuns: “In cazul romanilor nu este cazul sa punem un paznic. Cum incearca unul sa se ridice si sa se agate de marginea cazanului, sa iasa, imediat sar ceilalti si il trag de picioare in jos…”

    Hai, ca asta e culmea… M-am apucat sa scriu bancuri… Dar… alta culme… Parca asa procedam si noi de multe ori… In loc sa ne ajutam unii pe ceilalti, in loc sa cautam sa ii ridicam pe cei cazuti, cum ne-a poruncit Mantuitorul, ii calcam cu bocancii pe degetele cu care se agata, aproape disperati, de “marginile” prapastiei in care au stat o vreme. Mai dureros este ca facem lucrul acesta sub pretextul “ridicarii lor”…

    In alta ordine de idei, poate ca este cazul sa fim optimisti, cum spui… La urma-urmei, El este Cel care are controlul istoriei, nu?

    Cu apreciere,

    E. A. SARBU

  4. felicitari Emanuel. ai observat si descris cu acuratete realitatile tragice ale mai marilor cultului baptist din primavara lui 2007. Fereste-ne Doamne de unii baptisti, ca de restul ma feresc eu….

  5. Dragã Emanuel,

    Vãd cã eºti foarte matinal pe net! Sau erai la schimbul trei, pe final? :-)
    Bancul tãu este binecunoscut. Din pãcate ºi bancurile cu Ceauºescu erau binecunoscute de tovarãºi, dar nu am vãzut ca cineva sã tragã învãþãminte din ele. Aºa cã, cel mult, facem haz de necaz, paradoxal, de noi înºine.

    Totuºi speranþa nu moare, cel mult rãmâne pe locul doi, dupã dragoste, asta când cunoºtinþa va avea sfârºit, dupã cum zice Pavel! Nu ºtiu cum se va produce treaba asta dar tare mi-aº dori sã aflu. Sã ardã totul în focul dragostei, pânã se nimicesc ºi dosarele de la securitate, ºi centrele de istorie :-) ºi bârfele ºi atacurile rãutãcioase ºi manevrele politicianiste… Wow! Ce perspectivã frumoasã. ªi în urmã rãmân doar trei… asta-i sigur!

    Doamne Ajutã!

    Completare: Cu siguranþã cã ºi unele persoane vor arde în foc dacã se vor lipi prea tare de duhul de judecatã, sau dacã se vor contopi cu el… Pãzeºte-ne Doamne de aºa ceva!

  6. inca astept o reactie a Uniunii Baptiste vis-a vis de comportamentul acestor “frati”care au facut in mod intentionat toata aceasta lucratura diabolica cu scopul clar de discreditare a celor care inca mai aveau un cuvant de spus ,atat in lumea evanghelica cat si in societatea romaneasca.Cred ca “cineva” incearca din rasputeri sa dezbine unitatea evanghelicilor din Romania,si se pare ca au inceput cu noi,baptistii.
    Daca am fi uniti cu adevarat am putea sa fim o forta imensa,haide-ti sa ne intoarcem la Domnul Isus si sa invatam de la El!
    Unul din lucrurile care l-au durut cel mai tare pe tata a fost sa vada ca este lovit din interior,de cei care ar fi trebuit sa-i fie camarazi in batalia spirituala .
    Dupa o viata intreaga de anchete si persecutii,de lovituri dupa lovituri,accidente si incercari de asasinare din partea securitatii,fapte cunoscute de bisericile unde a slujit(Hateg,Hunedoara si Timisoara),a ajuns sa fie lovit si ponegrit atat de urat .Sa va fie rusine domnilor care ati facut asemenea fapte si celor care au stat in umbra dar care sunt autorii morali a acestei ample actiuni de discreditare.
    Oare nu se cadea sa va informati inainte de a posta astfel de informatii ucigase?Nu era etic sa incercati sa aflati si opinia celor despre care ati scris?Este clar pt mine ca scopul acestor “autori” ai minciunilor au avut ca unic tel discreditarea si dezinformarea.
    Cei care in ultima vreme ati lucrat din greu ca sa loviti in tatal meu,as vrea sa va intreb,…sunteti multumiti acum?

    Dar pt ca tata intodeauna sa rugat pt vrasmasii lui si nu i-a urat niciodata,ma rog ca bunul Dumnezeu sa imi dea si mie credinta si dragoste sa pot sa va iubesc pe cei care ati lovit in tati pana in ultima clipa.
    Si va dedic cateva versuri scrise de tata ,da special pt voi cei care ati crezut ca luptati impotriva lui dar de fapt ati luptat impotriva lucrarii lui Dumnezeu!

    Dusmanii mei,dusmanii mei
    Ce m-ati urat fara temei
    Si imi facurati anii grei-
    Voi inamici inversunati
    Va zic: “Fiti binecuvantati!”

    Dusmanii mei cei din trecut-
    Ce rau,vreodata v-am facut,
    De m-ati urat cat ati putut?
    Eu m-am rugat si v-am iubit
    Si-am biruit!
    ………………………………………….

    Voi atacati inteligibil-
    Eu stiu ca nu-s infailibil,
    Dar in Isus sunt invincibil!
    Caci cred cu sufletul meu tot
    In Romani opt cu doua’siopt.

    In cate lupte am avut
    Am sangerat si m-a durut!
    Insa nici una n-am pierdut
    Caci voi nu v-ati luptat cu eu-
    Ci chiar cu El,cu Dumnezeu!

    Si chiar de m-ati asasina-
    Eu totusi nu v-as blestema!
    Murind,v-as binecuvanta!
    Caci trec la viata de apoi …
    Dar voi?

    Dusmanii mei inversunati
    Eu va declar de-acum iertati
    Si zic “Fiti binecuvantati”.

    de Petru Dugulescu-Dusmanilor mei-vol.”Calatorii Enigmatici”

  7. Cristi,
    Îþi înþeleg durerea ºi mã rog ca Dumnezeu sã îþi împlineascã rugãciunea ºi sã îþi dea credinþã ºi dragoste ca sã poþi ierta. M-a impresionat mult mesajul tãu ºi mi-am permis sã-l postez pe prima paginã a blogului, sã-l fac mai vizibil.
    Domnul sã te mângâie!
    Mihai

  8. Cu totii asteptam pozitia Uniunii Baptiste din Romania referitor la ceea ce se intampla.
    Este de-a dreptul jenant sa se permita la cativa oameni fara scrupule sa acceseze dosare, sa “selecteze” doar ce convine unora si sa arunce cu noroi in oamenii lui Dumnezeu, oricare ar fi acestia (Dugulescu, Ton, Bunaciu, Tutac,…(
    Poate dumneata care citesti esti urmatorul…

    Cine a delegat pe cei care au publicat dosarele sa aiba acces la CNSAS?
    Cum au ajuns aceia sa reprezinte Uniunea?
    Care sunt tintele si cine va urma oare?

    Cei cu blogurile “cele mai tari” ar trebui sa aiba “tupeul” sa ne spuna cine este de fapt in spatele lor. Asta daca au “coloana vertebrala” solida…
    Nu credeti?

    Doamne ai mila si iarta!

    Beni Lup

  9. Beni,

    Nu ºtiu dacã Uniunea se va sesiza din oficiu… Ar fi frumos, dar mã îndoiesc. Uniunea ar fi trebuit ea însãºi sã înfiinþeze o comisie de eticã care sã abordeze aceastã problemã, stabilind în prealabil o metodologie biblicã.

    În loc sã înfiinþeze aceastã comisie, douã mandate fraþii au colecþionat dosare pe care le-au aruncat pe piaþã la final. Nu ºtim cine urmeazã dar scopurile transpirã aºa de tare cã duhnesc a miasme greu de suportat olfactiv.

    ªtii ce este interesant… ºi securitatea acþiona în numele adevãrului, cum se laudã ‘amicii’ noºtri. Se pare cã un scop neprincipial face ca pânã ºi adevãrul sã-ºi piardã menirea. Aºa cum e ºi cu Biblia din mâna unui iehovist.

  10. Asa este: pigmeii vor sa devina uriasi, intotdeauna a fost asa. Peste zbaterile si nazuintele noastre insa Domnul are cumpana adevarata.

    Mai trist chiar decat ceea ce s-a petrecut in anii intunecati ai dictaturii comuniste este faptul ca unii dintre ‘serpasii’ de atunci, sau de acum, vor sa se inalte folosind drept paravan si schele fiinte mai inalte si mai pure decat ei. Chiar nu stiu daca are a face faptul ca-s baptisti, dar sigur ei se balacaresc la periferia moralei crestine.

    Am scris un text “omagiu” despre Niculita Moldovan si nimeni nu l-a vrut, oare daca as scrie unul infam despre un oarecare fruntas penti-baptist, cati s-ar inghesui ?

    Pana si pe marginea interviului cu P D, realizat in alta ambianta si cu alt scop s-au inghesuit setosii de vendete
    Fara “aura secu” nu interesa, cam pe nimeni, mesajul unui slujitor care a urcat treapta cu treapta…

    Apropos : Daca Vasile Talos are ceva serios de spus, sau de ascuns, ar trebui sa ne-o spuna mai direct. Zic asta pentru ca stiu sigur, exista crestini – care au fost si au ramas – fara stagiu de informatori la securitate : nici in copilarie, nici la batranetze. Si mai stiu ca intre pacatele omenesti si stramosesti delatiunea ocupa un loc modest, tot asa cum stiu ca nu doar securitatea comunista ii uraste pe sfinti.
    Mi se intarata duhul !

  11. Zaharia,

    Tocmai ce-i emailam lui Adrian cã acum chiar ies de pe net, când am dat de comentariul tãu. ªi nu rezist sã nu te salut ºi sã adaug douã vorbe.

    Well, am senzaþia cã jigneºti pe ºerpaºi când îi compari cu aspiranþii la ‘urieºie…’ Dacã aºa ar fi fost ºerpaºii, fii sigur cã recent rãposatul Edmund Hillary nu ar mai fi câºtigat lupta cu Everestul… :-) Nu-l lãsa Tenzing sã ajungã sus, îi bãga un cuþit în spate pe ultimii metri, sã fie doar el singur acolo sus.

    Da, între pãcatele omeneºti delaþiunea ocupã un loc mãrunt, dar nu ºi la români. Dacã citeºti comentariul nr.3 de mai sus, bancul lui Adrian îþi aratã perfect cum stãm cu delaþiunea noi românii. Campioni!

    Când þi se mai întãrâtã duhul te mai poftesc pe blogul meu… sã te descarci. Sau mãcar sã nu fii singur! Punem de-o asociaþie!

  12. Apreciez initiativa postarii acestui text.

    Am postat chiar acum pe blogul meu urm[torul comentariu:

    Pe Blogul unui duh întãrâtat apare un fragment din ultima carte a Lui Petricã Dugulescu în care autorul formuleazã o serie de critici serioase la adresa spiritului partizan cu care a fost scrisã cartea Uriaºi ºi pigmei.
    Vã recomand la modul cel mai serios acest articol ºi îndrãznesc sã sugerez din nou conducerii Uniunii Baptiste sã iniþieze la momentul putrivit un proces de clarificare a trecutului. Dacã, în ciuda retoricii zgomotoase, aceastã chestiune n-a fost abordatã în mod serios de conducerile cultului din ultimii optsprezece ani, cred cã a venit vremea clarificãrilor. Cu cât mai curând, cu atât mai bine.

  13. Dãnuþ,
    Din câte am mai citit ºi eu pe blogul tãu, am observat cã împãrtãºim aceeaºi perspectivã, cel puþin în aceastã problemã. Lucrul acesta este extrem de încurajator pentru mine, fiindcã la un moment dat mã întrebam dacã nu cumva manifest o percepþie defectuoasã asupra realitãþii, vãzând corul numeros de aplaudaci ai poziþiei alternative. Faptul cã tu, Adrian ºi câþiva alþii v-aþi exprimat cu cuvinte luate parcã din mintea mea, m-a ajutat sã rãmân pe poziþie.

    Îþi mulþumesc pentru nota postatã pe blogul tãu – mã onoreazã ºi mã obligã.

    Sã sperãm cã cei care ar trebui sã audã, au urechi de auzit disponibile. Doamne Ajutã!

  14. Mihai (nu stiu daca ne/am cunoscut sau nu – asta n-are importanta). Cred ca este esential in acest sens:
    1. sa ne rugam pentru clarificarea trecutului – la mijloc este o batalie spirituala, nu una a “carnii si singelui”;
    2. sa ne spunem explicit, decent si argumentat punctul de vedere in acest dialog (sa speram ca va deveni in cele din urma un dialog, chiar daca uneori suna a cacopfonie; ;i, de asemenea,
    3. sa incercam a-i convinge, pe orice cale pe cai aflati in pozitii de raspundere, de necesitatea initiarii unui proces oficial de clarificare a trecutului – oricit de incoerent ar putea fi el la un moment dat, ceva este mai mult decit nimic.
    Dumnezeu sa aiba mila de noi toti!

  15. Dãnuþ,
    Nu cred cã ne-am întâlnit… doar pe internet!

    Sunt de acord cu cele trei puncte ale tale. Cred însã cã mai este cel puþin un punct la fel de important, anume acela de a face paºi mãsurabili în a opri lupta aceasta dintre noi ºi ai noºtri… Fiindcã se pare cã aceastã clarificare a trecutului este folositã ca o ºansã de a schimba echilibrul de forþe, lucru care îngreuiazã mult rezolvarea.

  16. Mie mi se pare ca se produce o confuzie in legatura cu persoana lui Petru Dugulescu. In Pigmei si Uriasi este prezentata cu documente colaborarea acestuia cu Securitatea pana in 1982, urmare a unui angajament semnat voluntar de respectivul pastor (cel putin asta se intelege din cartea citata). In fragmentul de mai sus ni se prezinta alte episoade din relatia pastorului Petru Dugulescu cu Securitatea, ulterioare anului 1982.
    Intrebarea mea este: cand si unde a recunoscut pastorul Dugulescu colaborarea cu Securitatea dovedita cu documente de cartea pomenita aici? Personal, nu cunosc, n-am auzit despre o asemenea marturisire anterioara aparitiei cartii. Si cred ca am auzit destule despre pastorul Dugulescu, i-am citit cele cateva interviuri acordate presei. Stiu, de asemenea, ca un coleg parlamentar al pastorului, din acelasi partid cu el, convertit la credinta baptista, nu-i retin numele, a marturisit cu multi ani in urma colaborarea cu Securitatea. Pe respectivul l-a costat eliminarea din viata politica, e adevarat.
    Daca actiunile de dupa 1982 ale pastorului in cauza au anulat, au contrabalansat colaborationismul anterior, numai Dumnezeu o stie. Si nu e treaba mea sa fac evaluari. Dar poate lipsi dintr-o autobiografie crestina un episod ca acesta? Pavel, fostul Saul din Tars, a ascuns de confratii lui episodul biografic de dinaintea convertirii? Dimpotriva, aproape nu e referire autobiografica in N.T. in care sa nu pomeneasca despre ratacirea tineretii.
    Eu la asa ceva m-am asteptat de la cei pe care i-am considerat eroii mei. Cred ca suntem capabili, in calitate de crestini, sa suportam asemenea marturisiri, putem intelege cum au stat lucrurile si, de asemenea, putem prin harul Domnului ierta, daca ni se cere asa ceva.
    Iata de ce nu pot fi de acord cu multe dintre ideile si asertiunile celor ce au comentat inaintea mea pe acest blog.

  17. Mihai, sunt de acord cu sugestia ta. Intr-adevar, cu cit sfirseste m ai repede dihonia care ne anima, cu atit mai bine.

  18. Cristi,

    Eu nu ºtiu ce ºi cât a colaborat nici ce, cât ºi în ce context a recunoscut Dugulescu acest lucru. Nu aceasta este esenþa problemei. Nu am eu calitatea de a-l judeca pe acest om. Bunul Dumnezeu o va face. Pe mine mã doare modul în care a fost fãcutã ‘decnspirarea’ precum ºi intenþiile ‘deconspiratorilor’.

    În prmul rând ar fi fost creºtineºte ca întâi sã i se punã în faþã omului proba împotriva lui ºi sã i se dea posibilitatea sã dea explicaþii ºi, dacã e cazul sã se mãrturiseascã.

    Apoi, o evaluare corectã a cuiva precum ºi etichetarea drept Pigmeu sau Uriaº se face dupã totalitatea dovezilor care vorbesc despre el, despre viaþa ºi lucrarea lui, deci în acelaºi loc unde este prezentat dosarul de reþea trebuia prezentat ºi dosarul de urmãrit, fiindcã numai aºa se poate încerca o desluºire a adevãrului.

    În al treilea rând, operaþiunea nu trebuia încredinþatã unui om nepregãtit profesional pentru aºa ceva ci se impunea sã fie datã pe mâinile unei comisii calificate sã evalueze asemenea documente ºi informaþii, comisie care sã fie de-asupra oricãrei bãnuieli de manipulare a adevãrului. De ce nu i s-a încredinþat, de exemplu, lui Daniel Mitrofan, responsabilitatea de a redacta Statutul Cultului? Sau de ce nu i se dã responsabilitatea de a efectua el singur traducerea Bibliei pentru uzul baptiºtilor români?

    Procedura folositã, omul folosit, momentul ales pentru a lansa cartea, modul în care au fost selecþionate persoanele deconspirate prin carte… totul indicã în mod clar cã e vorba de politicã bisericeascã ºi nu de o sincerã preocupare pentru vindecarea trecutului baptiºtilor români.

    Tu întrebi dacã poate lipsi dintr-o autobiografie creºtinã un asemenea amãnunt. Nu ºtiu sã-þi dau un asemenea rãspuns. Dar te întreb, tu crezi cã dacã rectorul de la Emanuel se duce sã conferenþieze la vreo universitate din Vest ºi i se cere un CV, va preciza acolo cã a fost cercetat pentru acuzaþia de plagiat, fiindcã ceva ani de zile, din eroarea cuiva ºi neglijenþa lui personalã, în biblioteca universitãþii au fost douã cãrþi cu numele lui pe ele ºi cu munca altuia în ele? Eu unul cred cã va evita sã menþioneze un asemenea episod. E bine? E rãu? You tell me.

    E foarte uºor sã ceri de la alþii sã facã întocmai ce a fãcut Pavel. Nu te cunosc dar îmi permit sã te întreb: tu faci 100% întocmai ca Pavel? Eu îþi mãrturisesc despre mine cã mã lupt, dar nu sunt în stare. ªi încã ceva: crezi cã Pavel ºi-ar fi pus semnãtura pe “Pigmei ºi Uriaºi”? Eu nu cred.

  19. cel mai dureros mi se pare lupta pentru partidele religioase,sincer..mi se pare..ceva..josnic si rusinos in fata lui Dumnezeu,pentru ca in loc sa dam mana unii cu altii ,ca frati si ca madulare in trupul Domnului Isus,sa ne rugam impreuna,sa cautam unitatea, ne simtim mandri si net superiori unii fata de altii,pt ca noi suntem baptisti sau penticostali,evanghelisti,ostasi,adventisti sau ORICE ALTCEVA.ma intreb: oare asta a fost gandul lui Dumnezeu cu privire la noi? oare nu am lasat ca omenescul din noi sa-si puna amprenta si intineze o lucrare atat de pura?nu stiu..

  20. in legatura cu subiectul mai sus propus..ce sa spun?multi s-au simtit incoltiti de stapanirea comunista..intr-adevar tot respectul pentru cei ce au reusit(nu prin puterile lor,ci tot prin mila si ajutorul Domnului) sa le tina piept..ma gandesc la oameni ca richard wurbrand,nicolae moldoveanu,constantin tudose si altii ,toti,care nu-mi vin acum in minte si poate de care nici nu am auzit,dar pe care Dumnezeu ii stie cu siguranta,si a caror rasplata mare va fi in ceruri.e dureros ca unii nu au reusit sa reziste in fata comunistilor,dar stau si ma gandesc ca poate nici multi din noi nu am fi reusit ..stim cu totii ce metode foloseau acesti oameni..oricum,noi nu stim cu certitudine cine si in ce conditii a devenit informator,sa incercam sa nu improscam cu noroi pe nimeni,pt nu suntem cu nimic mai buni. e mai bine sa ne uitam la viata noastra si sa meditam la rautatea din noi,nu la cea din altii.e mai usor sa condamni pe cineva,dar,nu ni se cade noua ca si copiii ai Domnului Isus sa ne ocupam sa aratam cu degetul greselile altora,ca,le avem si noi pe ale noastre,pe care numai Dumnezeu le stie..parerea mea.

  21. Este bine ca in momente de criza sa fim cu totii uniti, si sa turnam balsam pe ranile celor greu loviti (Cristi Dugulescu & fam). Totusi ce este trist, este faptul ca nu suntem de partea Adevarului, si incercam sa ne justificam pacatele. Am citit si eu cartea Uriasilor, si nu mi s-a parut tendentios modul jurnalistic folosit de autor, dar poate ma insel. Este interesanta si reactia pe care a produs-o aceasta carte in randul evanghelicilor, si in special al baptistilor. Daca ma duc cu mintea in urma, cam prin anii ’90, pot sa fac vad o nuanta de similaritate intre reactia baptistilor si cea de acum 17 ani a fostilor activisti comunisti (sa-mi fie iertata comparatia, cer iertare voua si Domnului), care au refuzat sa se retraga din viata politica pe motivul ca “toti am fost comunisti” si ei nu au de ce sa se scuze sau sa le fie rusine. La fel ca si atunci, cei vinovati in loc sa-si ceara scuze spunand un simplu “Va rog sa ma iertati!”, se lanseaza in justificari lungi si plicticoase, pe internet, in media sau prin stiu eu ce alte locuri. Cred sincer, ca un cititor imi place sa cred onest si impartial,, ca acesta a fost scopul cartii, sa “stoarca” in al 11-lea ceas un “Imi cer iertare!”, …dar se poate sa ma insel !!! Totusi cand vrem sa ne scuzam si in acelasi timp ne aducem aminte de un Wurmbrand, un Calciu si multi altii … ne simtim mizerabili si nevrednici. Stiu si cred ca este greu pentru “mandria de baptist” sa vedem toate “marile nume” ale cultului, toate stelele spre care priveam, ca nu sunt nimic altceva decat oameni simpli ca si noi, de multe ori niste fatarnici cu pretentii de sfinti. Totusi in al 11-lea ceas sa ne cerem noi iertare pentru informatorii nostri, si sa fim de partea Adevarului, mai presus de cult, mai presus de interes, mai presus de orice altceva. Daca nu avem puterea sa fim diferiti, sa nu mai aratam cu degetul spre politicieni, fostii activisti sau cei din Biserica Ortodoxa, si nici sa nu ne asteptam ca “lumea” sa mai vina la noi, sau sa priveasca inspre noi ca solutie!
    Ce este dureros in toata aceasta desconspirare este faptul ca fostii informatori, sunt atat de mandrii si cred ca fara ei nu se poate, cred ca lucrarea lui Dumnezeu nu poate propasi fara ei, de aceea le si este foarte greu sa-si ceara iertare si sa stea putin deoparte (iertare daca am jignit pe cineva)!
    Si in final, doresc ca Bunul Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va dea putere, sa va mangaie si sa va intareasca pentru a fi gata pentru orice lucrare buna !!!

  22. Am sensatia ca se uita cam repede dihonia creata de “omul de casa”al unui lider baptist de oradea si raul facut de acesta atit fratietatii baptiste,cit si unor grupuri de intelectuali,in special,filo-evanghelici care s-au”poticnit”in “minunata lucrare” Pigmei si Uriasi.
    A avut cineva un punct de vedere clar ref.la Daniel Mitrofan,a fost el intrebat la”Timoteus” de ce si pentru ce a facut aceste lucruri?
    Fr.Cristi Duculescu,Intrebati-l va rog pe fr.Virgil Achihai(pres.Cultului Crestin dupa Evanghelie)care e rolul acestuia la acest institut?Acum fratia sa se ocupa de istoria bisericii baptiste,dar fara sa uite in preambul sa il acuze pe Bunaciu Sr.de plagiat al unei carti a fr.Alexa Popovici.
    In loc sa vedem prezentul si viitorul deschis noua fiecaruia de Hristos,rascolim in raul trecutului.
    Inchei spunind,iarta-ne frate Petrica Duculescu ca inca nu am oprit raul care ti-a pricinuit moartea!

  23. Nu stiu daca are vreun rost ca fiul regretatului pastor Dugulescu sa mearga la conducerea Cultului Crestin dupa Evanghelie si sa intrebe care este rolul acestui Diotref la Institutul Timotheus. In opinia mea, conducerea ar trebui sa se autosesizeze, pentru ca, vorba aia, acele lucruri nu se petrec in vreun codru secular, ci in vazul intregii lumi – nu doar al evanghelicilor romani.

    In privinta acuzatiilor de plagiat aduse la adresa lui Ioan Bunaciu Sr., nu pot sa nu ma intreb de ce, daca ar fi fost intr-adevar asa, nu a luat nici o masura Alexa Popovici… In plus, Pigmeul Mitrofan trebuie sa stie ca Istoria Baptistilor este curs universitar, publicat de Editura Universitatii din Bucuresti, si ca a fost revizuita si adaugita. De asemenea, Ioan Bunaciu sr. nu figureaza drept unicul autor al acesteia…

    In fine, vorba veche… atunci cand constati ca nu te poti ridica prin calitatile tale, o poti face scotand la iveala defectele altora… Partea proasta insa este ca adevaratul – si singurul – Pigmeu – Daniel Mitrofan loveste in cei pe care bisericile locale – cele pe care l-au pastorit atatia ani, si multi alti credinciosi, ii considera, cu umilinta, parinti spirituali, oameni care au suferit aici tot greul si naduful zilei, oameni carora le datoram enorm si fara de care cultul baptist si invatamantul teologic evanghelic (da, includ aici si Institutul Timotheus, si Universitatea Emanuel din Oradea, si Institutul Penticostal, ba chiar si pe cel Adventist) nu ar fi avut astazi nici acreditarile pe care le au, nici dreptul de a fi infiintate legal. Pentru ca cei in care si-a permis cu josnicie sa arunce cu noroi au ajutat cu abnegatie in stanga si in dreapta, si-au pus titlurile academice si pregatirea, timpul, in slujba semenilor, indiferent de confesiunea lor religioasa. Pentru ca Imparatia lui Dumnezeu si valorile Lui sa inainteze, la standarde academice. Sa nu uitam ca ani de-a randul, licentele pe care si le-a luat si Univ. Emanuel, si Timotheus, si celelalte institute teologice s-au putut lua doar datorita implicarii celor in care Pigmeul si-a permis sa arunce cu noroi.

    Iata de ce cred ca nu neaparat fiul sau fiii unora dintre cei atacati miseleste in infama “carte” care-i poarta numele, probabil scrisa la comanda inainte de campania pentru alegerea presedintelui cultului baptist, spre a discredita Bucurestiul baptist, ci bisericile locale, cele care au fost si sunt inca, unele, pastorite de cei pe care a incercat sa ii discrediteze – ele ar trebui sa ia atitudine. Pentru ca ele sunt singurele in masura sa spuna daca a fost vreun membru al lor care sa fi avut ceva de suferit sau, din contra, daca au fost oameni care s-au apropiat mai mult de Dumnezeu prin acei slujitori bisericesti pentru care eu unul (vorbesc aici despre cei pe care am avut prilejul sa-i cunosc) ii sunt recunoscator lui Dumnezeu.

    In rest… exista o zi in care toti vom da socoteala pentru cuvintele si faptele noastre, dupa masura in care vom fi cunoscut Adevarul si ne vom fi raportat la El. Si cu siguranta ca in ziua aceea si josnicul Mitrofan va trebui sa dea socoteala despre faptul de a fi inclus in cartea lui doar textele defaimatoare, nu si pe cele care i-ar fi onorat pe slujitorii bisericesti… In fine… inchei prin a multumi lui Dumnezeu pentru ca autorii umani ai evangheliilor au inclus acolo nu doar momentele in care Petru s-a lepadat, ori a alunecat intr-un moment de neveghere, ci si toate acele episoade fantastice in care a fost reabilitat si a facut lucruri mari pentru – si de dragul – Domnului sau. Aceasta este diferenta, spun eu, dintre un Pigmeu care nu cauta decat sa discrediteze si un Urias… care cauta gloria Stapanului sau… Dar… este trist ca astfel de pigmei, iata, le pogoara perii albi cu mahnire in Locuinta Mortilor… Acolo ei vor intra insa in bucuria Stapanului lor, si vor fi uitat de toate mizeriile slugoilor de aici…

    Doamne, ai mila de noi!

  24. Cam ai dreptate addsalule,si…stau acum si ma gindesc ca prostu cum Bunaciu sr.ne trimetea cu ghiozdanelul de gradinita prin anii 60-70 sa caram prin Bucuresti literatura crestina,si acum a ajuns Pigmeul pupator de tucal bihorean sa-l denigreze pe mosul sau pe Duculescu.
    Sint curios daca el a fost chemat sau luat vreodata pe vremea ailalta la secu sau la militie,dar nu era cald la balcon in Basarab ascultind predicile lui Tunea.
    Dupa razboi multi viteji se mai arata!
    Cu Domnul inainte!

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.