Numai tatã sã fii!

A fi tatã nu este uºor. Cine a trecut pe drumul acesta ºtie la ce mã refer. Dar a nu fi tatã cred cã e mult mai greu. Cunosc persoane care sunt extrem de afectate fiindcã nu au copii.

Desigur eºti supus multor provocãri ca pãrinte. Ai de luat decizii care de multe ori sunt dureroase. Trebuie sã fii prezent oricând este nevoie, indiferent de starea pe care o ai. Simþi cã te apasã responsabilitatea sã-þi creºti ºi sã-þi educi copiii bine. Dar ºi recompensele sunt pe mãsurã. Viaþa ta este umplutã de ceva ce nu ai experimentat înainte.

Nu ne iubim copiii pentru performanþele lor. Este bine dacã înþelegem acest lucru. Îi iubim pentru cã sunt ai noºtri, carne din carnea noastrã, sânge din sângele nostru. Dar suntem mândri atunci când au performanþe. ªtiam cã Bogdan, fiul meu are ‘doxã’. Dar într-un sistem ‘ticãloºit’, vorba preºedintelui în exerciþiu, nu mã aºteptam ca sã-i fie recunoscutã. Astãzi însã s-a întors acasã cu lauri: a luat premiul întâi la un concurs de realizãri informatice, la care au participat elevi din toate liceele judeþului. Împreunã cu un coleg de clasã (a X-a) au creeat ‘from scratch’ cum zic englezii, un aºa numit ‘Content Management System’, scris în cod php. Meritele sunt cu atât mai mari, având în vedere cã au depãºit elevii din clase superioare, cât ºi prin faptul cã au învãþat limbajul php pe cont propriu, nefiind în programa ºcolarã. Lucrurile nu se opresc aici: lucrarea lor va merge înainte, la faza naþionalã!

Numai tatã sã fii, cã meritã!