Grea treaba crestinismul asta!

Mihai C. - 2 October 2007 - uncategorized /

Unul dintre celebrii mei concitadini care a trãit în prima jumãtate a secolului trecut, scriitorul Panait Istrati, a fost un mare admirator al comunismului ºi al Uniunii Sovietice. Ba încã a participat activ la mitinguri muncitoreºti, fiind urmãrit de Siguranþã pentru acþiunile sale. Într-o zi, a plecat în vizitã în URSS ºi s-a rupt firul. Când a vãzut pe viu ce înseamnã o societate bolºevicã ºi-a dat seama de marea lui eroare de percepþie ºi a cotit-o imediat dpdv ideologic.

Vãzând din ce în ce mai mult mâncãtoria care existã între diverºi lideri creºtini ai vremii actuale, atacurile veninoase, cât ºi lipsa totalã de bun simþ în abordare, mã simt precum Panait Istrati în URSS…. ºi încep sã înþeleg cu adevãrat ce înseamnã o piatrã de poticnire. În acest context parcã sunt tentat sã mã sucesc precum ilustrul meu concitadin, dar, din fericire, existã ºi un antidot, mai concret o Persoanã care nu mã dezamãgeºte ºi care nu ºi-a epuizat resursele de iubire autenticã. Contemplându-l pe El pot sã rezist la tot spectacolul grotesc de care am parte.

Comments

  1. Nu cred ca se poate pune un semn de egal intre cele doua exemple si liderii miscarilor respective. Spre deosebire de ideologia comunista care a ros si a macinat ca gangrena societatile estice, fiind nu mai putin de o religie satanica atat in gandire cat si in fapte, condamnata la pieire in focul iadului, miscarea crestina este una in care iubirea aproapelui si iertarea intru reabilitarea vamesului sunt coordonatele principale fara de care construirea si dainuirea vesnica a Bisericii lui Hristos nu ar fi fost posibile. Asta nu inseamna ca faptele unor lideri crestini nu sunt de condamnat, avand consecinte din cele mai grave (vezi pacatuirea lui David) insa scopul final este reabilitarea si in final mantuirea sufletului cazut. Citez Galateni 6:1 – Fraþilor, chiar dacã un om ar cãdea deodatã în vreo greºalã, voi, care sunteþi duhovniceºti, sã-l ridicaþi cu duhul blândeþei. ªi ia seama la tine însuþi, ca sã nu fii ispitit ºi tu.

  2. Nici nu am intenþionat sã pun semnul egal între cele douã exemple. Existã însã o paralelã în ceea ce priveºte ºocul pe care îl poþi avea la contemplarea unei realitãþi mai dure decât anticipai. ªi existã oameni care, din pãcate, au fãcut un shift în creºtinism la contemplarea unor astfel de realitãþi mai dure. Conflictele dintre lideri pot fi un exemplu. Dacã eu care am 20 de ani pe Cale ajung sã înþeleg prin prisma lor mai bine conceptul de piatrã de poticnire, probabil cã alþii mai noi pe Cale îºi rup picioarele de-a binelea în piatra respectivã.

    Apropos de citatul din Galateni: În lumina evenimentelor din curtea Pãtrãþosului, înþeleg cã trebuie sã rescriem pasajul, probabil pentru cititorul postmodern. Adicã sã eliminãm chestia cu duhul blândeþii, fiindcã FORMA nu mai conteazã. Acesta este sloganul la ordinea zilei.

    Ce sã mai zic de partea care este autorizatã sã acþioneze în echipa de prim ajutor? “Voi, care sunteþi duhovniceºti…”

  3. Grea si treaba cu Blandetea asta: Hristos care s-a dat exemplu pe sine identificandu-se ca cel bland si smerit cu inima, nu a ezitat folosirea biciului pentru a-i mustra pe cei cu business la Templu. Spiritul Noului Testament e la fel de valabil si pentru cei din Vechiul, care facusera acolo o pestera de talhari. Si totusi Moise a poruncit ca Levi sa pedepseasca (ucida) pe toti cei care nu renuntasera la inchinarea inaintea vitelului, el, cel mai bland om de pe fata pamantului. Cred ca patratosul da dovada de blandete, dar fermitate atunci cand il confrunta pe pastorul de la Lugoj. Citeste scrisoarea de raspuns a patratosului: http://patratosu.wordpress.com/2007/10/02/frate-nelu-tutac-partea-i/
    Cu cat stai mai sus cu atat mai grava este caderea, ca in fizica: principiul actiunii si reactiunii

  4. Pãrerea mea este cã aceastã “Curãþire a Templului” efectuatã de Isus este un evenment unic, nerepetabil ºi neimitabil, neputând servi ca metodã la îndemânã pentru noi. Mai zic cã epistolele NT sunt încãrcate de exemple care pretind a fi luate ca model, soluþiile fiind croite special pentru bisericã.

    În plus, Tuþac în niciun caz nu este un negustor care a deturnat Templul lui Dumnezeu. Cred cã avem o situaþie diferitã, a unui lider creºtin care poate nu ºi-a respectat un angajament, dar atât. Nu poþi face o comparaþie nici între situaþii nici între modalitãþile de rezolvare.

    Pãtrãþosul ºi ai lui au tot bãtut apa în piuã cã ne legãm de formã ºi neglijãm fondul problemei, dar nu e aºa ºi am repetat-o de câteva ori. Dar ce nu vor ei sã recunoascã este cã vicierea formei ºi a procedurii viciazã chiar fondul problemei.

    Ceva mã face sã cred cã asta e ultima demascare de genul acesta pe blogul Pãtrãþosului. Cred cã a înþeles ºi el cã a mers prea departe, dar, asemenea lui Tuþac, îi este greu sã o recunoascã. Faptul cã a înmuiat tonul în final, fiind blând ºi ferm în scrisoarea de rãsuns, nu îl absolvã de responsabilitate pentru modul în care a declanºat isteria asta.

  5. Mihai,
    preocupat cu alte lucruri, am fost luat ºi eu prin surprindere când am sosit în sfârºit acasã în SUA de activitatea freneticã, încãrcatã negativ, de pe blogul pãtrãþosului. Încerc încã sã mã lãmuresc despre ce e vorba. Oricare ar fi deznodãmântul ºi/sau înþelegerea mea, cred cã nu a fost un bun exemplu despre ce înseamnã a spãla rufele în public. Adicã, de a le murdãri public pentru ca apoi tot acolo sã fie ºi spãlate.

  6. acum cand asa de putini crestini sunt cu adevarat integri, acum cand crestinismul e atat de departe de ceea ce inseamna crestinism: sa fii un urmas al lui Cristos, sa fii asemenea lui Isus Cristos…acum cand e nevoie de trezire si adevarata pocainta…tocmai acum parca, mai mult ca oricand, cei care ne conduc isi permit orice si mai ales nu accepta sa fie trasi la raspundere pentru faptele lor, tocmai acum capii organizatiilor crestine si chiar a multor biserici umbla cu dedesupturi, cu musamalizari ale adavarului…, astea nu sunt mult mai grave decat tonul celui care, indignat de atata pacat, incearca sa traga un semnal de alarma??? Unde va ajunge crestinismul, fratilor??? Mai cautam sfintenia??? Chiar si atunci cand trebuie sa platim un mare pret, acela de a renunta la o pozitie care ne aduce “profit”, intr-un fel sau altul???
    Am urmarit pe blogul fratelui Cruceru toata discutia, toata framantarea….e adevarat ca atunci cand intri in asa lupta nu poti ramane nepatat, si poti gresi foarte usor in vorbire, in ton, in atitudine….dar daca tacem nu va mai ramane nici umbra de crestinism………priviti cate biserici sunt moarte si doar le merge numele pentru ca sunt conduse de persoane care nu mai au treaba cu Dumnezeu sau poate prea putina…iar enoriasii nu au curaj sa deschida gura desi cunosc atatea adevaruri. Regimul trecut ne-a invatat sa tacem………si pierdem…

  7. Ted,

    Bine ai venit acasã! Deºi zici cã nu te-ai dumirit încã de ce s-a întâmplat acolo, ai pus deja punctul pe i: observãm o patã, aruncãm din belºug cu noroi, ca apoi sã punem mâna pe sãpun… Pãcat.

    Ela,

    Îþi respect punctul de vedere dar nu-l împãrtãºesc. Tocmai în aceastã lume, aºa cum e, cu liderii imperfecþi pe care îi are biserica, se cere sã rezolvãm problemele într-o manierã cristicã. Bãlãcãreala publicã nu se încadreazã aici ºi scopul NU scuzã mijloacele, decât pentru Machiavelli. Modalitatea aceasta de rezolvare aparþine lumii ºi noi suntem chemaþi sã oferim o altã paradigmã.

    Dacã fiecare vom ajunge sã þipãm unii la alþii pe internet cu scopul de a demasca pãcatul ºi pãcãtoºii, ne tragem singuri în þeapã.

    Chestia cu “tacerea” si “regimul trecut” reprezintã argumente destul de slabute. Nimeni nu cere ignorarea problemei, cerem doar sa fie tratata biblic, cu decenta.

    Dacã într-adevãr suntem chemaþi sã demascãm mizeria, apãi trebuie sã începem din casa noastrã, din universitatea noastrã, din comunitatea noastrã… ºi tot aºa. Ori este evident cã ce s-a întâmplat acolo este doar o loviturã în plex acordatã celeilate tabere. Dupã cum am arãtat, ºi s-a recunoscut tacit acolo, pe acel blog nu a fost menþionat niciodatã vreun cusur al fostei conduceri a cultului, nici din comunitatea de Oradea, nici din Emanuel… Aºa cã, nu e cazul sã ne batem în piept cã noi suntem bunii care suferim pentru neprihãnire, fiindcã în ograda noastrã ascundem gunoiul sub preº. Aºa cã nu suntem cu nimic mai buni decât cei pe care îi reclamãm.

  8. Mihai,

    Da-mi voie te rog sa intervin si eu (am preferat sa te citesc pana acum si sa tac).Cred ca problema cu “piatra de poticnire” pe cauza denuntata de tine ar trebui uneori scoasa din contextul “sfant” si extinsa si la sfera “profanului”.De (cele mai) multe ori ne-am obisnuit sa reducem lucrurile numai la ograda noastra. Cacialmaua de la patratosu va fi cu siguranta un “pasaport” pentru iad pentru multi.Si…iti permit da nu impartasesti acest punct de vedere.
    Ted,chiar crezi ca se mai pot spala?!Personal,ma indoiesc.

  9. Buna Iulian,

    Cred cã piatra de poticnire, are înþeles în orice context: sfânt sau profan, aºa cum subliniezi.

    Legat de cacialma, lucrurile pot fi restaurate doar cu lucrarea Duhului. Dupã mine, mesajul nr.2 al pãtrãþosului, deºi marcheazã o schimbare de ton, face doar jumãtate din pasul necesar.

    Nu te contrazic, dar mã rog sã nu fie aºa cum zici tu cu paºaportul :-(

    PS Eu aº prefera sã citeºti ºi sã nu taci :-)

  10. Am zis ca probabil ai o sa mai scriu,
    Vezi Mihai ce se declanseaza pe blog,
    azi ,acum am vazut si trag doar concluziile
    Asta e se declanseaza discutii,la care participa frati nacuti si nenascuti din Dumnezeu
    fiind o pilda foarte rea pentru cei pe care vrem sa i chemam la Domnul,ii inecam din fasa
    Cand m am intors,luni de zile am crezut ca am intrat in Rai,ca asta si cautam ,a fost bine ca Domnul nu a lasat ceva rau inaintea ochilor mei,ca sa cad
    Aveam credinta ca va fi o alta lume,de abia cand m am intarit ,am inceput sa vad relele

  11. Ai dreptate si eu am fost total derutat de ceea ce am gasit in biserici ,ma refer la lideri.Dar pana la urma cu greu m-am resemnat si imi fac treaba cat pot, pentru ca voi da socoteala de talantul MEU , pe care l-am primit si care trebuie sa-l folosesc.
    Scrie ca asa trebuie sa fie . Nimic din ce e usor sau gratuit nu este placut Lui ! Vom avea necazuri …dar indraznim ! El a biruit , cu ajutorul Lui vom birui si noi!

  12. Dumnezeu este in afara “ism-ului”.Noi crestinii cu El avem o relatie.Daca-L iubim trecem peste sicanele si cioacele din ism.
    Il avem pe El ca model.Intre cei 12 era si Iuda ,caruia Hristos il spune”prietene”.
    Iubirea nu se umfla de mandrie si cauta folosul altora.
    Toti suntem intr-un proces de perfectionare….pana la moarte.Daca Dumnezeu ne suporta pe toti,putem sa o facem si noi…

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: