De ce mor bãrbaþii

Mihai C. - 16 August 2007 - uncategorized /

HotNews preia un Top 10 al cauzelor mortalitãþii masculine, prezentat pe situl msn.com. Se pare cã ordinea ar fi urmãtoarea:

    1. bolile de inimã
    2. cancerul
    3. accidente diverse (cele auto conduc detaºat)
    4. accidente vasculare
    5. boli pulmonare cronice
    6. diabet
    7. gripele ºi pneumoniile
    8. sinuciderile cauzate de depresie
    9. diabetul
    10. boala Alzheimer

Evident cã la fiecare sunt date câteva indicaþii privind mãsurile de prevenire. Pare a fi aºa de simplu sã respecþi niºte reguli ºi sã eviþi a face parte din numãrul celor care mor din aceste cauze. Eventual poþi sã îngroºi numãrul celor care mor din alte cauze!…

Interesant este cã se fac tot felul de statistici legate de moarte ºi de cauzele ei, dar lipseºte cu desãvârºire din mass media preocuparea legatã de moarte ºi de consecinþa ei. ªi, la urma urmei, cã nu mori de inimã ci mori de o boalã mai rarã, tot moarte este. Scãderea numãrului de persoane care mor de inimã va creºte automat numãrul de persoane care mor din accidente vasculare, accidente auto, cancer sau Alzheimer. Important, la urma urmei, nu este cauza din care mori ci cauza pentru care mori. Tot aºa, important nu este ce se întâmplã cu tine de ajungi sã mori, important este ce se întâmplã cu tine dupã ce mori.

Oricât de bravi am fi în timpul vieþii, pe mãsurã ce ne apropiem de capãtul ei, începem sã înþelegem cã nu mai este aºa de simplu sã considerãm moartea ca pe o simplã încetare a existenþei. ªi Eugen Ionesco a trãit asemenea frãmântãri existenþiale în apropierea morþii, pe care le-a mãrturisit în testamentul sãu:

“ªi astfel, din mânã în mânã, am ajuns sã obþin un soi de enormã celebritate ºi sã ajung împreunã cu soþia mea la vârsta de 80 de ani, chiar 81 ºi jumãtate, cu frica morþii, cu neliniºte, fãrã a-mi da seama cã Dumnezeu îmi dãruise atâtea binefaceri. El n-a abolit, pentru mine, moartea, ceea ce mi se pare inadmisibil. În ciuda eforturilor mele, în ciuda preoþilor, n-am reuºit niciodatã sã mã las în voie, în braþele Domnului. N-am reuºit sã cred destul. Eu sunt, din pãcate, ca omul acela despre care se spune cã fãcea în fiecare dimineaþã aceastã rugãciune: “Doamne, fã-mã sã cred în Tine”. Ca toatã lumea, nici eu nu ºtiu dacã, de cealaltã parte, existã ceva sau nu este nimic. Sunt tentat sã cred, ca ºi Papa Ioan Paul al II-lea, cã se desfãºoarã o luptã cosmicã enormã între forþele tenebrelor ºi cele ale binelui. Spre victoria finalã a forþelor binelui, cu siguranþã, dar cum se va produce aceasta? Suntem oare fãrâme dintr-un tot, sau suntem fiinþe care vor renaºte? Lucrul care mã întristeazã poate cel mai mult este despãrþirea de soþia ºi fiica mea. ªi de mine însumi! Sper în continuitatea identitãþii cu mine însumi, temporalã ºi supratemporalã, traversând timpul ºi în afara timpului.”

Ar fi de mai mare folos dacã ne-am preocupa mai mult de consecinþele morþii, fiindcã existã mãsuri de prevedere mult mai înþelepte decât cele pentru evitarea bolilor cardiovasculare. Vorba poetului:

“Din zei de-am fi scoborâtori

Cu-o moarte tot suntem datori

Dar nu-i totuna leu sã mori

Sau câine-nlãnþuit!”

Pãcat de cei asemenea lui Eugen Ionesco, care nu reuºesc sã-ºi ia la timp mãsurile de prevedere, din pricina necredinþei.

Comments

  1. Bune observatiile tale…sincer sa fiu, m-ai pus pe ganduri…este adevarat ca nu ma opresc prea des sa cuget asupra mortii cand in jur viata imi da atat de multe motive stres, temeri, bucurii, dorinte, realizari, neplaceri…si lista poate sa continue…viata de zi cu zi este atat de plina de provocari incat nu imi mai ramane timp sa ma gandesc si la finalul ei…

  2. Asta este ispita: sã te preocupi de viaþã, uitând cã ea are un sfârºit (mã refer la cea biologicã). Îþi umpli timpul cu probleme urgente, dar laºi la o parte singura problemã importantã.

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: