Cristi Dugulescu: “Unul din lucrurile care l-au durut cel mai tare pe tata a fost sa vada ca este lovit din interior, de cei care ar fi trebuit sa-i fie camarazi in batalia spirituala.”
La ultimul post de pe acest blog legat de pastorul Petru Dugulescu, am primit un emoþionant comentariu de la fiul acestuia, Cristi. Mi-am permis sã-l copii aici pentru a-l face vizibil, fiindcã reprezintã o voce care meritã a fi auzitã. Mulþumim Cristi pentru mesajul tãu!
Înca astept o reactie a Uniunii Baptiste vis-a vis de comportamentul acestor “frati”care au facut in mod intentionat toata aceasta lucratura diabolica, cu scopul clar de discreditare a celor care inca mai aveau un cuvant de spus, atat in lumea evanghelica cat si in societatea romaneasca. Cred ca “cineva” incearca din rasputeri sa dezbine unitatea evanghelicilor din Romania, si se pare ca au inceput cu noi, baptistii. Daca am fi uniti cu adevarat am putea sa fim o forta imensa, haideti sa ne intoarcem la Domnul Isus si sa invatam de la El!
Unul din lucrurile care l-au durut cel mai tare pe tata a fost sa vada ca este lovit din interior, de cei care ar fi trebuit sa-i fie camarazi in batalia spirituala. Dupa o viata intreaga de anchete si persecutii, de lovituri dupa lovituri, accidente si incercari de asasinare din partea securitatii, fapte cunoscute de bisericile unde a slujit (Hateg, Hunedoara si Timisoara), a ajuns sa fie lovit si ponegrit atat de urat. Sa va fie rusine domnilor care ati facut asemenea fapte si celor care au stat in umbra dar care sunt autorii morali a acestei ample actiuni de discreditare. Oare nu se cadea sa va informati inainte de a posta astfel de informatii ucigase? Nu era etic sa incercati sa aflati si opinia celor despre care ati scris? Este clar pt. mine ca acesti “autori” ai minciunilor au avut ca unic tel discreditarea si dezinformarea. Cei care in ultima vreme ati lucrat din greu ca sa loviti in tatal meu, as vrea sa va intreb,… sunteti multumiti acum?
Dar pt ca tata intodeauna s-a rugat pt vrajmasii lui si nu i-a urat niciodata, ma rog ca bunul Dumnezeu sa imi dea si mie credinta si dragoste sa pot sa va iubesc pe cei care ati lovit in tati pana in ultima clipa. Si va dedic cateva versuri scrise de tata, da special pt voi cei care ati crezut ca luptati impotriva lui dar de fapt ati luptat impotriva lucrarii lui Dumnezeu!
Dusmanii mei, dusmanii mei
Ce m-ati urat fara temei
Si imi facurati anii grei-
Voi inamici inversunati
Va zic: “Fiti binecuvantati!”
Dusmanii mei cei din trecut-
Ce rau, vreodata v-am facut,
De m-ati urat cat ati putut?
Eu m-am rugat si v-am iubit
Si-am biruit!
………………………………………….
Voi atacati inteligibil-
Eu stiu ca nu-s infailibil,
Dar in Isus sunt invincibil!
Caci cred cu sufletul meu tot
In Romani opt cu doua’siopt.
In cate lupte am avut
Am sangerat si m-a durut!
Insa nici una n-am pierdut
Caci voi nu v-ati luptat cu eu-
Ci chiar cu El, cu Dumnezeu!
Si chiar de m-ati asasina-
Eu totusi nu v-as blestema!
Murind, v-as binecuvanta!
Caci trec la viata de apoi …
Dar voi?
Dusmanii mei inversunati
Eu va declar de-acum iertati
Si zic “Fiti binecuvantati”.
de Petru Dugulescu – Dusmanilor mei – vol. ”Calatorii Enigmatici”
Edy,
Ti-am cenzurat mesajul fiindcã este total lipsit de înþelepciune. Înainte de a da sfaturi altora, vorbind cu megafonul de ceea ce tu consideri a fi carenþe în viaþa lor personalã, ar fi mai bine sã te cercetezi pe tine însuþi. Mesajul tãu denotã clar cã ai probleme. ªi nu-mi plac pietrele cu care arunci. Cel puþin pe blogul acesta nu sunt acceptate.
Mihai
cine este fara pacat,sa arunce primul cu piatra.suntem deficitari,avem atitea pacate,incit ne ingrozim de noi insine,si atunci ca sa nu fim noi in lumina reflectoarelor,cautam sa indreptam atentia asupra altora.si am gasit,”securistii,turnatorii”.toti vorbesc de ei,si atunci,si noi vorbim de ei.ei “sunt vinovatii”,cel putin am scapat pentru moment,nu se uita lumea la noi,la pacatele noastre,ci la “ei””.sa fim seriosi,suntem mai vinovati ca ei,vinovati ca nu iertam,ca nu uitam,ca nu ne-am pus in locul lor,ca puteam fii si noi “turnatori”,ca am “turnat ” si noi.sa ne rezolvam cu pacatele noastre,si o sa vedem ca nu ne intereseaza de altii.Doamne ai mila
Am citit cartile fratelui Dugulescu cu multa bucurie, le-am rascitit si am meditat la unele lucruri, ba chiar am scris unele randuri despre asta (nu cu prea mult talent, dar cu sinceritate). Cred ca dansul a reusit sa-i ierte pe cei ce l-au tradat.
Etic ar fi fost sa-si ceara iertare, dar chiar si fara asta, Dumnezeu ne cere sa-i iubim si noi si sa ne rugam pt ei. Si sa nu judecam, nu stim ce presiuni s-au facut asupra multora, prin ce au trecut si cu ce au fost amenintati. Sa multumim Domnului ca nu am fost noi inca pusi in fata unei astfel de alegeri. Sa ne apropiem de Dumnezeu in vremea aceasta de libertate.. cata va mai fi.
Sunt mandru ca am un frate in marele nor de martori al celor care au suferit pentru marturia lui Isus Hristos!