Zoia, Calciu si pervertirea societatii românesti
Recent am avut parte, aproape simultan, de anuntul decesului a doua persoane foarte cunoscute românilor: Zoia Ceausescu si Gheorghe Calciu Dumitreasa.
Foarte interesanta mi s-a parut reflectarea celor doua evenimente în mass-media. Toate ziarele si toate televiziunile au acordat spatii ample, relatând cu lux de amanunte viata si înmormântarea Zoiei. Un iz de simpatie generala, o idee comuna ca Zoe nu a fost decât o victima, atât înainte cât si dupa Revolutie. Rând pe rând, tot felul de personalitati, legate de un trecut comun cu Zoia, Nicu si Valentin, au iesit la rampa, spunând lucruri dragute despre ea. De la fostii potentati comunisti Postelnicu si Dinca, la Marius Lacatus sau Madalin Voicu, într-un cor, toti au deplâns faptul ca Zoe a fost o victima.
Nu stiu cât de victima a fost Zoe în calitate de fiica a cuplului dictatorial. Probabil ca a avut parte de anume limitari si restrictii, dar nu cred ca a fost la munci agricole în scoala, nu cred ca a suferit de frig sau foame, nu cred ca a fost supusa umilintelor sau lipsurilor îndurate de milioane de români si nu cred ca a înteles macar ce însemna teroarea regimului pentru majoritatea conationalilor ei.
Sunt convins ca Zoia nu a fost pregatita de schimbarea de la ’89 care i-a dat viata peste cap. Cred ca nu a meritat sa fie arestata si haituita, dar din pacate, la ora respectiva, pentru toata lumea acest lucru a parut a fi normal. A fost modul în care o societate asuprita îsi varsa oful asupra celora care fusesera beneficiarii. Pacat ca razbunarea aceasta a cuprins pe cei vinovati fara voie si nu pe cei care au fost ctitori ai sistemului si care azi ne dau lectii de democratie.
Parintele Calciu Dumitreasa a fost un erou, pe linia lui Wurmbrand, Steinhard, Hossu, etc. A suferit ani grei de temnita si tortura în regimul comunist, suferinte care nici în gluma nu pot fi comparate cu cele ale Zoiei Ceausescu, înainte sau dupa revolutie. A fost considerat ca inamic personal al lui Ceausescu si au fost tocmiti ucigasi de profesie pentru a-l elimina. A fost eliberat doar la presiuni internationale extraordinare, printre cei care au facut lobby pentru el fiind Ronald Reagan si George Bush senior. Pentru toti cei care au trait acele vremuri, parintele Calciu a fost ca un stindard al rezistentei anticomuniste.
Surprinzator, trecerea la cele vesnice a parintelui Calciu si-a gasit un loc marunt în mass media ocupata cu Zoia si cu Almanache, undeva între starea vremii si publicitate. Nici politicienii, nici BOR, nici jurnalistii nu s-au îndemnat la a vorbi despre viata si moartea lui. Se pare ca asa cum a fost un personaj incomod în vechiul regim, parintele Calciu a ramas incomod si pentru oamenii noului regim, oameni plini de compromisuri, atât pe ‘vechi’ cât si pe ‘nou’, care s-ar simti stânjeniti fie doar si sa pomeneasca numele unui român care si-a sacrificat libertatea din dragoste pentru adevar.
Ca o palma pentru mass media româna, pe 25 noiembrie, Washington Post a publicat un amplu reportaj despre Parintele Calciu, marcând cu simpatie moartea celui care a binecuvântat America, traindu-si ultima parte a vietii în North Virginia.
La revedere parinte! si fie ca exemplul verticalitatii credintei tale sa molipseasca pe tot mai multi dintre conationali, în ciuda acestei stari pervertite a societatii românesti care si acum se simte datoare sa onoreze mai degraba pe cei care au dus tara pe marginea prapastiei, decât pe cei care au refuzat orice compromis, cu pretul libertatii si al vietii.
un exemplu de verticalitate si nu numai atat,a imbatranit frumos,char si la chip,avand trasaturile care le sapa bunatatea,dragostea
in contradictie cu cei care au fost exemple negative
Ai remarcat ºi tu ce privire întunecatã au unii ce-ºi zic slujitori ai Domnului? Da, pãrintele Calciu avea o aurã aparte.
Am stat pana la 1 azi noapte ,citind viata parintelui Calciu Dumitreasa,care a trecut prin niste umilinte fara seaman,dar mereu Dumnezeu i s a aratat,
ce greu i a fost ,cand sotia care nu mai rezista din cauza telefoanelor de la securitate,a vrut sa l lase,
In America a lucrat desi nu era asa de tanar,era in 1984 ,avea59ani,,la constructii 4ani,ducand saci cu ciment in spinare,dormind pe unde apuca,venea acasa la 1 luna sau 2sapatamani
Dupa ce i s a dat o parohie,a continuat munca inca in constructii,deoarece salariul nu le ajungea sa si intretina familia.
America nu e ceea ce se spune
,acolo cersetorii arata groaznic,nu e asistenta sociala cum credem noi,umbla saracii cu cate o patura intr un carucior,in care dorm,asta dupa ce au avut o casa ,la care nu au putut plati ratele,apoi au intrat intr un camin,unde nu esti tinut decat 3zile
Spun asta ,pentru ca as vrea sa ne rugam mai mult pentru cei saraci,sa facem mai multe pentru ei,desi nu acesta e titlul,la care postez
Da, America nu e raiul pe pãmânt, fiindcã nu existã aºa ceva, dar oricum acolo e mult mai bine decât oriunde, altfel nu s-ar îmbulzi oamenii într-acolo. ªi existã libertate.
Legat de cei care dorm pe strãzi… nu este chiar aºa. Unii o fac fiindcã le place sã fie anti-sociali, alþii fac fiindcã sunt robiþi de vicii, alcool, droguri. Dacã unii ºi-au pierdut casa din cauza bãncii, este fiindcã au adoptat un mod iresponsabil de viaþã ºi s-au îndatorat pânã peste cap. ªi viciul cheltuielilor fãrã numãr te poate duce de râpã.
Oricine vrea sã munceascã în America poate sã o facã ºi îºi poate asigura un acoperiº de-asupra capului. Asta o dovedesc sutele de mii de români emigranþi, care se duc acolo doar cu o valizã ºi dupã câþiva ani au de toate.
Asa e. In America trebuie numai sa vrei sa muncesti. Poti deveni si super bogat, dar pretul va fi mare, timpul iti va fi ocupat 99% de munca, vei deveni un robot epuizat, si familia va suferi. Dar poti sa alegi si varianta soft, si tot vei trai decent. Boschetarii lor sunt exact cum i-a definit Mihai, au renuntat la o viata normala din cauza viciilor, problemelor mentale sau lenei.
Nu am auzit de Dl Calciu, in mod sigur ne vom intalni. Se stie ca noi crestinii suntem “slabi si mici” in ochii lumii, loviti dar nu doborati de tot, pentru ca in noi sa straluceasca puterea Celui care ne-a rascumparat cu Sangele Lui, nu mandria sau frumuseatea sau intelepciunea noastra pamanteasca si trecatoare. O, numai de am accepta lucrul acesta si l-am cere tot timpul.
Se pare ca esti tanar de tot de n-ai auzit de parintele Calciu, unul dintre simbolurile rezistentei anticomuniste…