Transilvania în 1865, prin ochii lui Edward Millard

Prin 1865, în urmă cu 150 de ani, Edward Millard (1822-1906), reprezentantul Societății Biblice Britanice la Viena, a făcut un tur extensiv prin Transilvania, pentru a-i mobiliza pe colaboratorii societății, precum și pentru a investiga oportunitatea deschiderii unui depozit de Biblii. A fost șocat că, după eforturi mari, abia la Timișoara a găsit o singură Biblie de vânzare, pentru care se solicita un preț echivalent cu 2 lire sterline. (Bănuiesc că era vorba de o Biblie în limba română, deși nu se precizează în text, fiindcă cele în maghiară și germană erau mult mai răspândite.)

La Sibiu, Millard s-a întâlnit cu mai multe oficialități și fețe bisericești, printre care cu Mitropolitul Șaguna. Acesta i-a spus că nu are obiecții cu privire la distribuirea de Biblii, întrucât el însuși publicase o versiune a Bibliei în limba română, în anul 1858. Respectiva Biblie fusese tipărită în două volume, in folio, având un preț de nu mai puțin de 6 lire sterline, lucru care l-a șocat pe Millard. Raportul anual al Societății Biblice, apărut un an mai târziu, includea un fragment din concluziile lui Millard după finalizarea călătoriei sale. În același an, avea să se deschidă la Cluj depozitul de Biblii al Societății Biblice Britanice, operat de Johann Rottmayer, de confesiune baptistă. Din 1871 și până în 1895 când, depozitul a fost închis, acesta a funcționat pe Kandiagasse nr. 6.

Raportul prezentat de Millard în 1865 este foarte interesant, tocmai prin perspectiva inedită și nepartizană, oferită de un observator cu experiență. Redau în continuare extrasele care au fost publicate din acest raport.


Tocmai ce am încheiat turul de explorare făcut în Transilvania, pe care îl aveam în plan de mult. Transilvania, țara Carpaților de Sud, este situată la extremitatea sud-estică a Austriei, având Valahia la sud, Moldova la est, la nord provinciile austriece Bucovina și Galiția, iar la vest Ungaria. Realmente e un mic univers, o Austrie în miniatură. Ca și Austria, este locuită de o varietate de naționalități, fără interese sau legături comune, iar țara nu are un focus sau un centru. Se întinde pe o suprafață de peste 5.000 de mile pătrate și are o populație de aproximativ două milioane de suflete. Această populație, fără a socoti numărul armenilor, evreilor și țiganilor, constă în sași (sau germani), maghiari (sau unguri), secui și valahi (sau români). Hermannstadt (vechiul Cibin) pe granița de sud-vest a țării, este centrul autorităților politice. Kronstadt (ori Brasso – în text e Brussa – sic!) la granița de sud-est, este centrul comercial. Klausenburg (ori Kolozsvar) este centrul populației maghiare. Marosvasarhely este capitala secuilor și, toate aceste locuri, deși în unele cazuri sunt situate doar la câteva mile distanță unele de celelalte, sunt total izolate și înstrăinate, din motive politice sau naționale.

Edward Millard
Edward Millard (1822-1906)

Scopul meu principal, în efectuarea acestei călătorii lungi, nu a fost doar acela de a vizita și a crește interesul colaboratorilor ci, în principiu, de a investiga mai bine terenul și de a evalua dacă ideea pe care o vehiculez de ani de zile, aceea de a deschide un depozit (de Biblii, n.tr.) special pentru Transilvania, este una viabilă. Rezultatul investigațiilor este clar în favoarea unui asemenea aranjament. Nu doar că țara este total distinctă și izolată de restul Austriei, dar are propriile ei particularități, care în lipsa (depozitului) fac ca operațiunile să fie extrem de dificile. Depozitul cel mai apropiat este la Pesta, dar de la Pesta la Hermannstadt sunt 400 de mile, iar până la Kronstadt sunt 500 de mile. Dar chiar și așa, nu este relevant acest mod de a măsura distanțele pentru zilele noastre, când avem cabluri electrice și căi ferate. Transilvania nu are căi ferate și foarte puține drumuri publice. Durează două zile pline și două nopți să călătorești de la Pesta la Hermannstadt, două zile și o noapte de la Pesta la Klausenburg, iar acestea sunt punctele cele mai apropiate. Dacă vom putea deschide un depozit și dacă Dumnezeu va ridica pentru noi omul potrivit, acesta ar putea exercita cea mai salutară și binecuvântată influență, pentru și prin distribuirea Scripturilor și, nu mă îndoiesc, gradual se va putea stabili un sistem de colportaj, așa cum facem acum în Ungaria. (…) Că acest câmp este vrednic de a fi cultivat devine mai clar de observat, privind la tabelul statistic al populației Transilvaniei, luat din „Geografia lui Bitz a Transilvaniei”, publicată în 1858:

Sași 240.000

(a) Luterani 220.000

(b) Catolici 20.000

Maghiari – 309.000

(a) Reformați – 263.000

(b) Catolici – 46.000

Secui – 54.000

(a) Unitarieni – 50.000

(b) Catolici – 4.000

Români – 1.322.000

(a) Uniți – 677.000

(b) Ne-uniți – 645.000

Armeni – 5.800

Evrei – 10.000

TOTAL:    1.940.800

NOTĂ: Cineva mi-a atras atenția că deși în general aceste date preluate de Millard par a fi în armonie cu datele oficiale ale statisticilor vremii, numărul romano-catolicilor este subestimat, conform datelor oficiale acesta fiind pe atunci în jur de 200.000. Drept care am găsit de cuviință să introduc această notă.



Mi se par surprinzătoare concluziile lui Millard. Faptul că Transilvania era fără focus, naționalitățile neavând legătură unele cu celelalte, fiecare cu centrul ei, mai puțini românii care practic nu aveau un centru. Că era izolată de imperiu și, evident, lăsată în urmă, fără căi ferate și cu foarte puține drumuri publice. Că românii, într-un moment în care Biblia era democratizată în restul Europei, erau practic lipsiți de posibilitatea de a achiziționa un exemplar.

Citește și Baptiștii din România: Pionierii

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.