Religia este dãunãtoare!

Mihai C. - 5 September 2007 - Europa /societate /

Nu pânã demult eram overintoxicaþi cu teoria lui Marx cum cã religia este opiul popoarelor. Iatã cã britanicii, la rândul lor, considerã religia dãunãtoare! Conform unui sondaj recent, citat de Sky News ºi reluat de Evenimentul Zilei, cam jumãtate din britanici considerã religia ca fiind dãunãtore, în timp ce doar 17% cred cã ea este beneficã. Doar 28% din cei chestionaþi au declarat cã încã mai cred în Dumnezeu, afirmã rezultatele sondajului realizat de institutul You Gov. Europe, here we came!

Comments

  1. Eu nu as spune ca religia este daunatoare. Insa, eu nu sunt om religios ca sa ajung in Rai, ci ca sa ma eliberez.
    Asta spre deosebire de alti oameni care “nu ies din cuvantul Domnului – sau macar se straduiesc” doar pentru un bilet in rai.
    Probabil si religia este de vina pentru acel sondaj. Nu stiu, eu cel putin nu pot fi “slujitorul, sclavul” unui astfel de dumnezeu precum cel crestin. Nu-mi sta in caracter.

  2. Am citit un articol intr-un ziar. Le dau dreptate. In sfarsit vad si eu un articol bun, nu plin de prejudecati. Aici este fragmentul:

    “Zeci de mii de copii de scoala primara sunt aruncati in bratele unor preoti care nu inteleg nimic din principiile educatiei moderne. Ei traumatizeaza copiii aflati la o varsta frageda amenintandu-i cu ororile Iadului si ale pedepsei divine. Orele de religie au devenit cea mai importanta sursa a intolerantei de care sufera noile generatii. Scolarii sunt pregatiti sa urasca tot ceea ce nu intra in viziunea “bunului ortodox”. Li se insufla teama de Martorii lui Iehova, de baptisti, de homosexuali, de agnostici. Orele de religie ortodoxa ii educa sa se teama, sa priveasca cu ura si sa discrimineze. Sunt fapte documentate, nu obsesii.”

    O sa revin cu mai multe comentarii, insa astept pe altii sa o faca mai intai.

  3. Salut Marius,
    Te ateptam cu reacþii la Înviere (vezi postul anterior).

    Vezi tu, una din consecinþele credinþei creºtine este ‘moºtenirea vieþii veºnice’, ce implicã ajungerea în Rai. Dar asta e doar una din consecinþe ºi nu neapãrat reprezintã scopul primordial.

    Vorbeºti de “eliberare” dar cine sau ce anume te elibereazã? Religia? Nu cred! Isus a spus: “Veþi cunoaºte adevãrul ºi adevãrul vã va face liberi”. Ei, ãsta da rãspuns! Ai tu unul mai bun?

    Cei care Îl cunosc pe Isus într-un mod personal, cunosc Adevãrul, fiindcã El este Calea, Adevãrul ºi Viaþa, aºa cum þi-am mai specificat. Deci Isus este cel care te elibereazã: te elibereazã de pãcat ºi te elibereazã de consecinþele pãcatului.

    Noi creºtinii nu suntem sclavii lui Dumnezeu, deºi cei care au trãit o viaþã apropiatã de Dumnezeu au preferat sã se numeascã “robi ai lui Isus Hristos” aºa cum a fãcut-o Pavel. În momentul în care, ca ºi Pavel, îþi vezi grozãvia pãcatelor tale (Pavel s-a numit pe sine însuºi “cel dintâi dintre pãcãtoºi”) ºi realizezi cã Isus a murit pe cruce ca sã te absolve de consecinþele pãcatelor tale, cred ºi eu cã îþi vine sã te chemi rob al lui Isus, deºi Dumnezeu nu îþi cere aºa ceva. Statutul pe care un creºtin îl are înaintea lui Dumnezeu este de copil al Lui. Apostolul Ioan le scrie ucenicilor, în I Ioan 3:1 “Vedeþi ce dragostea ne-a arãtat Tatãl: sã ne numim copii ai lui Dumnezeu! ªi suntem!”

    Înþeleg cã tu numeºti fanatism ceea ce fac creºtinii, ne numeºti sclavi, etc, dar nu poþi sã înþelegi ceea ce simte un om ºi ce vrea el sã facã în momentul în care înþelege cã are un statut unic: acela de copil al lui Dumnezeu.

    Dacã eºti copilul unui VIP te comporþi ca atare. Statutul pe care îl ai îþi ghideazã comportamentul. Dar dacã eu sunt copil al lui Dumnezeu, este normal ca acest ‘statut’ sã mã determine sã mã comport într-un anumit fel. Nu e vorba de robie, ci doar de a-mi respecta statutul. Sunt destui care nu îºi respectã statutul, nici din lumea VIP, nici din lumea creºtinã, ºi ãºtia sunt oferiþi ca exemple negative, dar asta nu mã împiedicã pe mine sã îmi respect statutul.

    Legat de articolul din ziar, sunt de acord cã mulþi dintre cei care predau religia ar trebui duºi sã are câmpul… Din pãcate, câþi dintre cei care predau la celelalte materii nu ar trebui duºi tot acolo?

    Cu ce e mai bunã fosta învãþãtoare a fiului meu care, în faþa copiilor din clasã înjura birjereºte, fãrã de nicio ruºine? Ce efecte are un asemenea pedagog asupra dezvoltãrii morale ºi emoþionale a copiilor?

  4. E trist când vezi aºa niºte cifre descurajatoare, dar stau sã mã gândesc dacã nu cumva este înspre binele Bisericii în general. Nu aruncaþi cu pietre, dar în opinia mea pur ºi simplu acele persoane care umpleau locaºurile de cult fãrã vreun scop anume ºi-au dat nãravul pe faþã încurajaþi fiind de gândirea societãþii postmoderne. În felul ãsta, s-a scuturat cât de cât neghina de pe rochia miresei. Nu vreau sã par arogant emiþând astfel de judecãþi, dar, cum spuneam, asta este pãrerea mea.

  5. Se poate spune ºi aºa, ca tine, dar cred cã este tragic faptul cã religia este consideratã “dãunãtoare”. N-aº fi zis nimic dacã indivizii ãºtia spuneau cã sunt indiferenþi sau neinteresaþi de religie, însã în momentul în care o consideri dãunãtoare, pasul urmãtor este sã militezi pentru stârpirea ei.

  6. Nu prea inteleg chiestia cu robia… Nu am trecut demult de sclavi si asupritori? Nu m-as numi “rob al lui Isus Hristos”. Multi il admira pe Isus, este un idol pentru ei, insa, daca tot ar vrea sa faca totul ce face si Isus, atunci, ar fi in stare chiar sa moara pentru Isus? E doar o intrebare, prefer ca raspunsul vostru sa fie negativ… am mai mentionat ca nu-mi place fanatismul religios – uitati-va la islamisti cum mor pentru credinta lor. Ce e bun in asta?…

  7. Pãi pe vremea când Pavel se numea pe sine “rob al lui Isus Hristos”, sclavagismul era în floare. Eu am încercat sã-þi explic cã noi nu suntem sclavi, termenul folosit de Pavel are cu totul altã conotaþie.

    Pe vremuri cineva era luat în sclavie cu japca. Pavel a ales sã se numeascã “rob”, nu pentru cã a fost forþat, ci din dragoste pentru Isus. Înþelegând cât de mult a fost iubit el însuºi de Isus în mod nemeritat (nu uita cã Pavel a fost inþial oponent înverºunat al creºtinilor) el gãseºte de cuviinþã sã facã aceastã declaraþie, ca un fel de declaraþie de dragoste ºi de loialitate. Deci nu se pune în discuþie termenul de sclav, în înþelesul lui primar.

    Eu unul zic cã dacã cineva te iubeºte atât de mult încât sã-ºi dea viaþa pentru tine, este normal sã fii în stare de sacrificiu suprem faþã de acea fiinþã. Sunt oameni care îºi dau viaþa pentru copii lor, sau pentru soþiile lor ºi nu e o nebunie asta. De ce noi creºtinii suntem consideraþi fanatici dacã suntem dispuºi sã mergem ºi la moarte dupã Isus? Fiindcã ºi El a acceptat sã meargã la moarte pentru noi?

    Evident, Isus nu ne cere sã facem kamikadze, terorism sau alte nãzdrãvãnii. Dar au existat situaþii în istorie când unii oameni au fost martirizaþi fiindcã nu au vrut sã se lepede de Hristos. Mie mi se pare OK sã accepþi moartea într-o asemenea circumstanþã, decât sã-L trãdezi pe cel care a murit pentru tine.

  8. Aici nu pot fi de acord. El a murit si a inviat o singura data. Asta cere in schimb alte miliarde de sacrificii umane? Imi iubesc familia, prietena si prietenii. Dar de o mare diferenta in a-ti iubi aproapele si Isus. Ca am un respect pentru acest Isus e altceva, dar nu o sa fac un asa sacrificiu pentru un om ce a murit acum aproape 2000 de ani. Nu prea inteleg…

    Pentru 1,5 miliarde de crestini poate. Asta inseamna ca inca aproape 5 miliarde de oameni pacatuiesc pentru ca nu-l “iubesc pe Isus?” Sa nu uitam ca toate religiile (in afara de crestinism) neaga existenta Trinitatii…

  9. Eu nu consider numarul adeptilor ca fiind vreun indicator care valideaza sau invalideaza credinta, sau ca este unul care-i da mai multa greutate. Credinta crestina este bazata pe cu totul altceva: este bazata pe o persoana care a fost in acelasi timp si Om si Dumnezeu. De ce credem noi asta am incercat sa iti explic in ceva mesaje anterioare. Oricum, crestinismul are baze rationale puternice, dar nu se limiteaza doar la asta.

    Este drept ca Isus a murit si a inviat o singura data, dar jertfa lui are o valoare inestimabila fiindca El nu ar fi trebuit sa moara, intai fiindca era Fiul lui Dumnezeu, apoi fiindca El a trait fara de pacat. Prin moartea LUi a platit pentru mine, ca eu sa nu platesc pacatele mele, fiindca nu as fi putut plati decat asumandu-mi pedeapsa vesnica. Deci in primul rand ma intereseaza ce a facut El pentru mine, iar faptul ca moartea si invierea Lui sunt eliberatoare pentru alte miliarde de persoane care au crezut in El, asta nu ma face decat sa imi sporeasca admiratia pentru persoana Lui.

    Cu certitudine ca moartea Lui nu poate fi in balanta cu moarta a miliarde de oameni, dar nu in sensul pe care il induci tu… nu, nici vorba: moartea si invierea lui reprezinta un moment pivotal in istoria omenirii. Nimic nu a mai fost la fel dupa acest eveniment.

  10. Dar nici nu am spus ca numarul adeptiilor fiind un indicator care valideaza sau invalideaza credinta. Mi se pare total deplasat sa spunem ca cei 5 miliarde de oameni catre traiesc in acest moment vor ajunge in iad doar pentru ca nu sunt crestini! Cum ramane cu celelalte religii? Cum ramane cu adeptii lor? Sa sustinem ca o religie detine adevarul absolut si sa sustinem libertatea religioasa mi se pare total in contradictie!

    Legea cultelor este impotriva discriminarilor. Statul, prin aceasta lege, trebuie sa intervina pentru a impiedica grupul sa recurga la presiuni si violenta pentru a-si impune doctrina, in apararea libertatii de constiinta pe care o garanteaza juridic. Stim ca sunt culte crestine ce practica asa ceva. Am auzit cazuri la Penticostali cand un predicator (sau cum ii spune) a renuntat la “slujba” sa. A pierdut o mana ulterior, intr-un accident. E.. acei penticostali, ce i-au spus? Vezi, ai renuntat la religia ta, deasta ai patit asta.. bla bla. Prin frica domnilor, prin asta actioneaza multe culte crestine (sa nu le spun secte). Prin frica de Iad, prin frica de chinuri ingrozitoare, prin frica de draci! E josnic, e chiar.. nu am cuvinte! In secolul 21 sa fim tinuti sub control de o mana de oameni ce sustin ca detin adevarul absolut si ca ne doresc bine, defapt dorind putere. Mi-e scarba de astfel de religii! Nu-i de mirare cum unii isi indreapta atentia spre satanism, pentru ca satan, cum este perceput de oameni (din descrierea din biblie) este impotriva lui dumnezeu. Cum sa nu fi impotriva indobitocirii, a santajului, a misionarismului, a mizeriei, a minciunii, a inselatoriei?! Tot ce vreau e sa nu se mai arunce vina pe oameni care gandesc, numiti satanisti, cand de fapt problema vine din curtea crestinilor.
    Nu pot si nu o sa fiu niciodata adeptul unei astfel de religii. Doresc sa traiesc, dar daca ne gandim la moarte, o sa uitam sa traim. Doresc sa fiu liber, dar nu te poti inchina la lanturi, ci rupandu-le! Doresc sa fiu eu, sa am personalitatea mea, iar ale caror radacini ale personalitatii nu ajung la dumnezeu. Doresc sa fiu liber sa gandesc! Vreau sa fiu eu! Daca e nevoie, chiar si propriul meu dumnezeu.

    Va doresc numai bine!

  11. Eu unul cred cã Dumnezeu þine seama de gradul de informare, sau de necunoaºtere al individului. Nu ºtiu cine ºi cum va fi mântuit, dar ºtiu cã Dumnezeu este drept ºi El va judeca pe fiecare dupã dreptatea Lui. Revelaþia lui în Isus ºi în Scripturã nu înlocuieºte revelaþia Lui în naturã.

    La Romani 1:19-20 Pavel spune: “Fiindcã ce se poate cunoaºte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, cãci le-a fost arãtat de Dumnezeu. În adevãr, însuºirile nevãzute ale Lui, puterea Lui veºnicã ºi dumnezeirea Lui, se vãd lãmurit, de la facerea lumii, cînd te uiþi cu bãgare de seamã la ele în lucrurile fãcute de El.”

    Cred deci cã Dumnezeu se reveleazã prin felurite moduri ºi judecã omul dupã modul în care se raporteazã la ceea ce li s-a revelat.

    Însã nu existã nicio scuzã pentru acela care a avut acces la Biblie, la Isus, la informaþie ºi a dat cu piciorul la ele. Pentru aceºti oameni, îmi pare rãu sã zic, nu va exista clemenþã divinã. Fiindcã Dumnezeu nu se lasã batjocorit. Tot Pavel continuã mai departe, în acelaºi pasaj: v.22-25 “Aºa cã nu se pot desvinovãþi;
    fiindcã, mãcar cã au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslãvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulþumit; ci s-au dedat la gîndiri deºarte, ºi inima lor fãrã pricepere s-a întunecat.
    S-au fãlit cã sînt înþelepþi, ºi au înebunit ºi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoanã care seamãnã cu omul muritor, pãsãri, dobitoace cu patru picioare ºi tîrîtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lãsat pradã necurãþiei, sã urmeze poftele inimilor lor; aºa cã îºi necinstesc singuri trupurile; cãci au schimbat în minciunã adevãrul lui Dumnezeu, ºi au slujit ºi s-au închinat fãpturii în locul Fãcãtorului, care este binecuvîntat în veci!”

    În ce priveºte dorinþa ta de a fi liber – eºti liber. Nimic nou sub soare. Sã vedem ce iese din asta.

  12. Cred ca mesajul este(sau va fi) ca de fapt religia crestina este daunatoare, si usor se va induce ca de fapt fanaticii crestini sunt periculosi ( adica cei care cred in Isus fara compromis si care vor fi intotdeauna deosebiti prin “Ceva”, nu ca am fi noi ceva prin noi insine).

    Biblia ne cheama la o relatie cu Isus, Fiul Lui Dumnezeu, nu la tinerea unor ritualuri sterpe. Cine a primit acest lucru in inima lui devine copil al Lui Dumnezeu, conform Bibliei.

    Am fost un mare impotrivitor si dusman al Bibliei, al religiei, al indobitocirii, exact cum il vad acum pe Mallzebuth. Am inceput sa citesc Evangheliile si m-am indragostit de Isus, atat de simplu.

    Hmm, regrete ca am o viata fara povara pacatelor? Ca stiu ca Lui Dumnezeu ii pasa de mine si ca nu sunt o intamplare? Ca sunt iubit si ca am fost rascumparat cu Cel mai pretios sacrificiu posibil? Ca si daca voi fi in mizerie, flamand, bolnav, parasit de oameni, Dumnezeu tot ma va pur5ta pe brate pana cand voi fi acasa cu El?

    Dumnezeu imi respecta si imi cultiva individualitatea, nu se aspteapta de la mine sa fiu un robot cu creierul neted. El ne-a facut unici pe fiecare, asa cum fiecare fulg de nea este unic, si reflecta ceva din infinitatea, ordinea, frumusetea si intelepciunea Creatorului.

    Am din cand in cand perspectiva la ce ar fi insemnat o viata vesnica despartita de Dumnezeu, si ii multumesc acelui om care mi-a dat un mic Nou Testament pe care l-am citit si din care L-am gasit pe Isus Cel Adevarat, nu cel de pe icoane sau cel inchipuit de mine si de cultura ortodox-catolica din care fac parte.

    1. Daniel,
      Ai surprins aici lucrurile dintr-o perspectiva care imi este foarte familiara, parca ne-am fi inteles dinainte ce sa spunem :-) Si asta este pentru mine o dovada ca suntem pe drumul bun, fiindca ne raportam la Cale in mod identic, fara a ne cunoaste macar, fiecare venind de pe drumul lui, cu experientele lui si cu “bagaj” propriu care, in mod normal, ar trebui sa ne diferentieze. Ma amuza ca la tine lucrurile au fost dn start dificile, dar printr-o imprejurare fericita s-au simplificat. La mine lucrurile trebuiau sa fie simple din start, dar pe parcurs s-au complicat, ba chiar s-au incalcit de nimeni nu mai credea ca e ceva cu putinta, dar printr-o imprejurare la fel de fericita, El le-a facut din nou simple… (ma refer aici la modul in care L-am cunoscut cu adevarat…)

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: