Polansky ca Polansky, dar ce facem cu lapidatorii de vocaþie?
ªtirea arestãrii cunoscutului cineast în Elveþia a declanºat un adevãrat val de reacþii mediatice contradictorii. Destul de surprinzãtor, se pare cã febra “reacþionarã” a inflamat ºi blogosfera evanghelicã, cea care, dupã ce ºi-a terminat momentan muniþiile împotriva propriilor lideri ºi a pastorilor suspectaþi de colaborare cu securitatea, în aºteptarea unui nou transport de proiectile mai destructive îºi exerseazã dexteritãþile lapidatorii (o fi corectã aceastã zicere?… dacã nu, luaþi-o ca pe o licenþã de blogger), practicându-le asupra subiectelor scoase în cale de mass media.
A murit Michael Jackson – pânã sã-l judece Dumnezeu îl judecãm noi cã ne miºcãm mai repede. Meritã el judecata lui Dumnezeu? Sigur cã meritã! Meritã el judecata noastrã? Nu conteazã, glonþul este deja pe þeavã…
A fost arestat Roman Polansky, hai repede sã-l punem la zid! Ani de zile ne-am uitat la filmele lui, ne-au plãcut, le-am lãudat ºi n-am avut nicio problemã cu faptul cã el fugea de braþul legii americane. Acum, dacã tot a fost arestat, hop ºi noi cu proiectilele. Desigur cã Roman Polansky va plãti pentru toate pãcatele sale. Pentru unele în faþa justiþiei umane, pentru toate în faþa justiþiei divine. Asta dacã nu îºi va asigura înainte de moarte iertarea prin harul lui Dumnezeu. Cine însã îl va izbãvi pe Roman Polansky din gura atât de puþin lipsitã de prihanã, asta ca sã nu spun spurcatã, a celor care cred cã din acelaºi izvor pot ieºi ºi ape curate ºi zoaie, fãrã de nicio problemã? Poate cã exagerez dar senzaþia mea este cã Roman Polansky, dincolo de arestarea lui, este asemenea cãlãtorului care se cobora de la Ierusalim la Ierihon ºi a cãzut între tâlhari. Doar cã în versiunea modernã a parabolei, preotul ºi levitul pare-se cã au trecut deja în tagma jefuitorilor.
Ca ºi creºtin, un moment de genul celui prin care trece Roman Polansky acum nu ar trebui decât sã-mi stârneascã compasiune pentru un pãcãtos în jurul cãruia pare cã laþul se strânge, pãstrând în acelaºi timp un ochi vigilent aþintit asupra umblãrii mele. La cei 76 de ani, Polansky nu mai poate plãti prea multe justiþiei americane, însã, logic vorbind, el este aproape, foarte aproape de justiþia divinã ºi acest lucru ar trebui sã ne preocupe, ba chiar sã ne doarã. Nimic nu este mai josnic decât sã dai într-un om care deja este la pãmânt. Cu atât mai josnic este acest lucru atunci când provine din partea unor oameni cu veleitãþi spirituale, care fluturã standarde morale foarte înalte exclusiv în direcþia altora. Din pãcate, roadele lor dovedesc o oca tare micã, ba chiar minusculã, în cealaltã direcþie.
Cred cã nu-mi rãmâne altceva decât sã parafrazez de-acum înainte Rugãciunea Domneascã: “ªi ne izbãveºte de lapidatori… Cãci a Ta este Împãrãþia… Amin!”
Mihai dragule,
inteleg directia in care vrei sa atragi atentia. ograda mioritica si evanghelicoasa miroase mai ceva decat “dupa blocuri” la Hollywood.
oamenii batrani starnesc compasiune; iertare? bineinteles de la Dumnezeu si victima; dar regizorul trebuie, ca oricare muritor, sa-si suporte consecintele; nimeni nu-i declasifica capacitatea artistica dar nu se poate inchide ochiul la rau daca a facut si ceva bun. cate filme bune pot sterge(acoperi) un viol?
ca nu e singurul faptuitor de astfel de mizerii, stim prebine; ca nu e ultimul, iar e trist.
busola morala a societatii inca nu indica ca BINE, sa abuzezi o persoana mai ales daca este o copila drogata. daca chiar e barbat ar trebui sa isi asume vinovatia si nu sa se ascunda dupa fustele media.
personal cred ca subiectul nu e unul care trebuie inaltat in media. prea se vantura laturile pentru a iesi o supa.
dar ma introc la ideea ta…cocktailul “droguri si pedofilie” este asemanator cu cel format din “grumaz intepenit si orbire spirituala”. si aici “poporasul meu”(vorba lui Gabi Lunca) chiar trebuie sa se trezeasca…
Emi, sunt perfect de acord ca oamenii, in general, sunt pacatosi iar Roman Polansky face parte din elita pacatosilor. Nu cred ca meritele artistice sterg cu ceva din vina pe care o poarta si sunt de acord ca trebuie sa raspunda de faptele sale atat in fata justitiei umane cat si in fata celei divine.
Mai cred insa ca treaba fiilor luminii nu este sa stea sa-i faca judecata si sa-l condamne cu manie proletara pe bietul om, acum cazut in manile legii. Exista instante care se ocupa de treaba asta.
Poate ca sunt gresit, dar in asemenea circumstante ma gandesc la exemplul batranului episcop care i-a daruit ocnasului Jean Valjan un exemplu de iertare capabil sa-i schimbe definitiv acestuia viata.
Eu nu zic sa negam sau sa minimalizam vinovatia lui Roman Polansky. Zic doar sa manifestam aceeasi atitudine fata de el precum atitudinea pe care a avut-o Hristos fata de pacatosi… Altfel suntem niste aramuri zanganitoare care zanganim strident si degeaba.
Cred ca datoria noastra este sa ne ferim pe noi si pe ai nostri de pacat, dar, vai, un mare pacat este sa dai cu piatra in pacatosi… fiindca pe pacatosi ii iubeste Isus. Si ar trebui sa-i iubim si noi. Fiindca altfel pacatosii din jurul nostru nu au nicio sansa sa ajunga la dragostea lui Dumnezeu.
Mihai, corect spus!
Sa ne dea Domnul minte si inima sa facem asa.