Justitia româna ºi arbitrii straini

Mihai C. - 21 September 2007 - reflectii /societate /

Una din aspiraþiile de bazã ale fiinþei umane este aceea de a trãi într-o lume dreaptã. Desigur, se poate considera cã aceasta este o utopie, având în vedere pervertirea individului, pe care biserica, familia ºi ºcoala nu întotdeauna reuºesc sã-l menþinã pe traiectoria corectã. De aceea, din cele mai vechi forme de organizare ale societãþii omeneºti nu a lipsit conceptul de justiþie.

Am putea spune cã justiþia este o mãsurã de autocontrol a societãþii, prin intermediul cãreia se aduc corecþiile necesare, atunci când valorile care stau la baza acelei societãþi sunt cãlcate în picioare.

Privind la istoria naºterii poporului evreu, vedem cum acel grup de oameni, imediat dupã eliberarea lor din robia egipteanã, în drumul spre þara promisã, primesc un set de valori, ataºate la cele zece porunci arhicunoscute acum. Doar zece reguli simple erau mai mult decât suficiente sã facã diferenþa dintre un neam de sclavi ºi un popor liber, capabil sã-ºi gestioneze cum trebuie libertatea. ªi istoria stã mãrturie cã libertatea lor a depins de modul în care au gestionat cele zece porunci.

Din nefericire, dupã ieºirea din robia comunistã, românii nu au fost în stare sã-ºi regãseascã valorile pierdute în anii de dictaturã, nici sã gãseascã reperele morale care ar putea sã-i lumineze pe calea spre progres.

Ne-am confruntat cu atâtea plãgi: conflicte interetnice, mineriade, corupþie, devalizarea bãncilor, vandalizarea economiei, ºa, iar justiþia noastrã este un organism inert ;i orb, care nu a fost în stare sã rezolve nici o situaþie pânã acum, nu a condamnat niciun terorist, nu a gãsit pe nimeni vinovat de falimentul Bancorex, pe care-l plãtim cu toþii, fãrã voie, din buzunarul nostru, nu a rezolvat niciun caz mare de corupþie, nimic, nimic… compromiþând prin activitate însãºi ideea de justiþie.

În loc sã fie a treia putere în stat, independentã ºi neinfluenþabilã, justiþia noastrã sãrmana este pusã la colþ, fie de preºedinte, fie de executiv, care îºi plãtesc astfel poliþe mai noi ºi mai vechi, fie se înghesuie singurã într-un spaþiu îngust ºi întunecos, unde încaseazã peºcheºuri grase pentru a închide ochii la nedreptate.

Zilele acestea asistãm la un circ în care DNA îl pune sub acuzare chiar pe ministrul justiþiei, ca o culme a ironiei, în care cel care este pus sã vegheze asupra corupþilor este el însuºi urmãrit pentru corupþie. Tot acum, presa dezvãluie cã justiþia, la rândul ei, amânã încã odatã declanºarea procesului pentru crimele mineriadei din 1990. 17 ani nu i-au fost suficienþi sã cearã socotealã lui Chiþac ºi acoliþilor lui de faptul cã au dat ordin subordonaþilor sã foloseascã armamentul din dotare, cu muniþie de rãzboi, împotriva civililor care manifestau paºnic. Pânã când?

Dezamãgiþi de prestaþiile penibile ale fluieraºilor autohtoni, oamenii de fotbal au început sã cearã, tot mai des, brigãzi de arbitri strãini la meciurile mai importante. Probabil cã, pânã la urmã, aceasta va fi soluþia ºi pentru justiþia noastrã. Dacã nu cumva vrem sã ne dezintegrãm ca naþiune, înecaþi în propria noastrã mizerie.

 

 

 

 

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: