Lumea fara ei

Stephen Covey, într-una din cartile lui, provoaca la un exercitiu extrem de util: ‘Imagineaza-ti ca asisti la propria ta înmormântare. Cei apropiati vorbesc despre tine. Ce spun ei? Ce ai vrea sa spuna lumea despre tine la înmormântarea ta?’ Ideea lui Covey este ca ar trebui sa ne traim viata cu acest gând în minte. Din pacate multi traiesc fara a se gândi ca exista si un final. Si acestia termina penibil.

Am vazut pe CNN nelinistea de pe chipul lui Saddam când i s-a pus latul în jurul gâtului. Nu mai era nimic din trufasul dictator, din omul care a sfidat întreaga omenire cu politica lui aroganta si criminala. Oare ce a gândit el în acele clipe? Cert este ca sfârsitul lui a fost unul penibil

Recent a trecut dincolo un alt dictator: Augusto Pinochet. A fost cât pe ce sa atârne în streang si el, dar justitia a fost blânda, pe motive umanitare. A murit în exil, neputincios, urât de oameni, temându-se pentru viata sa. Un sfârsit la fel de penibil.

Din Cuba comunista strabat vesti despre un final apropiat al unui alt dictator: Fidel Castro. Un alt om care si-a croit un piedestal de semizeu. Pe asta se pare ca boala îl rapune, dar sfârsitul lui este, ati ghicit, la fel de penibil.

Lumea fara ei pare o lume mai buna. Cel putin pâna când alti psihopati le vor lua locul.