Între Mihail Neamțu și Peter Costea

Zilele acestea am aflat cu surprindere de faptul că Mihail Neamțu și Peter Costea s-au lansat în lupta de captare a voturilor evanghelicilor români.

Luna viitoare se împlinesc patru decenii de când unchiul meu favorit, profesor de istorie, a plecat definitiv din țară. Cu patru ani mai devreme a refuzat să depună jurământ de credință necondiționată patriei și partidului. A motivat că își iubește țara dar nu poate jura credință unei organizații atee. A fost dat afară din învățământ cu surle și trâmbițe, fiindu-i dată repartiție ca hamal în port. După doi ani de memorii, inclusiv la Ceaușescu, ca să i se facă dreptate, au urmat alți doi ani de memorii, inclusiv Congresului SUA și la OSCE, ca să fie lăsat să plece din țară. În septembrie 1979 a primit pașapoarte turistice pentru Austria și, în 24 de ore a lichidat ce mai avea, și-a donat impresionanta bibliotecă cu multe ediții princeps din perioada interbelică Bibliotecii Municipale din Brăila, și a plecat. For good. Trenul său era undeva spre ora prânzului și diriginta nu mi-a dat învoire de la liceu. Nu puteam rata plecarea lui așa că am escaladat gardul metalic supraînălțat de vreo 3,5 metri, cu un rând de țepușe la vârf. La trecerea dintr-o parte în alta pantalonii au cedat presiunii și s-au sfâșiat vreo douăzeci de centimetri. Așa că a trebuit să fac și un ocol jenant pe-acasă dar am ajuns la timp.

Fast forward. În 1990, unchiul meu a venit în vizită în țară. Văzând inflația de predicatori americani pe la amvoane, ne-a dat un sfat pe care nu prea l-am luat în serios atunci. Ne-a zis că ori de câte ori apare câte un predicator, să nu ne luăm după credentials, referințe, studii etc ci să-l întrebăm direct câte neveste a avut, câte pensii alimentare plătește etc, apoi să-i facem loc la amvon. Am luat-o drept o exagerare, dar după ceva ani i-am văzut valoarea. Plecat «acasă» în urmă cu mai bine de zece ani, unchiul meu a trăit aproape treizeci de ani în America, dar nu s-a lăsat păcălit de gogoșile vândute nici de fundamentaliștii americani, nici de progresiști. A rămas cu capul pe umeri și orice întâlnire cu el era pentru mine ca un regal. I miss him.

  Acestea fiind spuse, nu pot să nu remarc cum îmbrățișează gogoșile politicianiste de sorginte americană creștinii evanghelici din România, disperați să-și dea votul musai unuia după chipul și asemănarea lor. Nici n-a început bine campania electorală că voturile lor sunt căutate de niște vânzători de iluzii. Primul este exponentul prin excelență al fundamentalismului falimentar american, Peter Costea. Acest individ care se declară trompeta familiei, oficial n-a fost însurat (sau nu știm) și nu are copii, dar se crede îndreptățit și calificat să păstorească o națiune întreagă. Ultima lui găselniță este fondarea partidului degetar #RomaniaBornAgain [Partidul Renașterea României]. Declarându-i pe toți ceilalți drept nevrednici, Peter Costea se face vinovat de deturnarea unor voturi care chiar ar putea face diferența dacă s-ar folosi cu maturitate. Alternativa urât mirositoare e a traseistului politic Mihail Neamțu. Acesta vine pe linia conservatorismului american, clamându-și sorgintea de la Reagan, dar realmente hrănindu-se din cea „grab the pussy” a lui Trump, Cine a mai văzut conservator pur sânge care să-și ascundă sub șapte lacăte informațiile sale familiale, securizând orice referire la neveste, copii, pensii alimentare, femei seduse și abandonate șamd? Lozinca lui pare a fi #RomaniaProstAgain dar nu, nu mai prostește decât o mână de creduli. Alternativa Dreaptă și-a dat foc la valiză [citește poșetă] asociindu-se cu această trompetă spartă a politicii dâmbovițene.

Alegătorilor evanghelici vreau să le spun că o democrație nu înseamnă teocrație. Oricât și-ar dori ei să aibă la Cotroceni sau Victoria un om care să le împărtășească valorile, asta nu se va întâmpla. Nu are sens să-și irosească energia luptând într-o asemenea direcție. Chemarea lor este spre o cu totul altă luptă, spre aceea a schimbării societății prin renașterea spirituală a indivizilor, unul câte unul. Pe plan politic li se cere să dea dovadă de pragmatism și să-și ofere votul celui care e dispus să continue decomunizarea țării. Restul, Dumnezeu cu mila. Cu siguranță însă soluția nu este la Mihail Neamțu și Peter Costea.