Iresponsabilitatea CNSAS

Am fost unul dintre adeptii Legii Ticu si am crezut ca aceasta lege va ajuta la curatirea morala a natiunii noastre si la eliberarea de tarele trecutului. Privind la modul în care aceasta lege este aplicata, ma cuprinde pur si simplu dezgustul.

Sincer sa fiu, m-am asteptat ca dupa aparitia CNSAS sa iasa la iveala cei care au facut din pasiune meseria de turnator, cei pentru care treaba asta a fos o vocatie si care, de buna voie si pentru foloase materiale, au trimis prin ciripeala oamenii la temnita sau la moarte. Exista atâtea victime celebre ale sistemului comunist dar nu exista vinovati pentru ele. În schimb, CNSAS a ajuns se pare o jucarie politica, folosita de unii sau de altii pentru a elimina adeversarii politici pe motive de colaborare cu securitatea. Un caz reprezentativ mi se pare cazul Mona Musca.

Nu sunt in masura sa apreciez cât de morala a fost colaborarea dânsei cu securitatea. Cert este ca toata munca ei a constat în niste caracterizari pozitive, facute unor studenti straini. Sincer sa fiu nu cred ca doamna Musca a facut aceste caracterizari din proprie initiativa. I s-au cerut si, din cauza functiei pe care o avea, le-a dat fara sa stea pe gânduri. Probabil ca nici nu s-a gândit ca asta este politie politica, sau, posibil, sa fi cedat de frica sa nu-si pericliteze pozitia.

Nu stiu ce as fi facut eu în locul doamnei Musca. Dar ceea ce stiu este ca ceea ce a facut ea nu se compara cu ce au facut alte persoane, care de la Revolutie încoace nu ne mai lasa. Toti presedintii de la 90 pâna azi au pus umarul direct la sustinerea regimului represiv din România.

Ion Iliescu este arhicunoscut pentru rolul jucat în trecut. El a facut toata viata politica si înainte de 89 a facut politica pcr, chiar si atunci când era ‘marginalizat’ în functii de conducere. Nu trec în revista toate implicatiile activitatii dumnealui, nici nu le cunosc. Vreau doar sa mentionez ca în calitate de prim secretar pcr de Iasi, a fost un fel de admninistrator al securitatii din judet. Poate fi comparata implicarea lui cu cea a doamnei Mona Musca?

Emil Constantinescu reprezinta crema societatii românesti, în calitate de formator de oameni si de caractere la Universitatea Bucuresti. Pe lânga slujba de baza a fost si secretar de partid pe universitate. Sigur ca si-a dat acceptul sa fie membru de partid, apoi activist de partid, doar pentru a nu-si periclita cariera personala. Tot asa a facut si Mona Musca, la o scara mult mai mica. Mona Musca a facut niste caracterizari pozitive despre niste studenti straini, pentru ca a fost presata sa faca lucrul acesta. Emil Constatinescu a tinut discursuri mincinoase despre Ceausescu si despre marxism, acceptând sa minta cu nerusinare, public, oamenii care îi erau subordonati. El a pus umarul direct la sustinerea regimului care folosea securitatea ca politie politica. Vina lui este mult mai mare decât vina Monei Musca.

În fine, Traian Basescu reprezinta clasa celor descurcareti, a celor care se catara unde e mai bine, în functie de situatie sau circumstante. Înainte de 89 a fost capitan de nava, vaporean. Întâmplator am crescut aproape de un mare port dunarean si-mi este foarte familiara activitatea vaporenilor de dinainte de 89. Trafic cu tigari, cafea, blugi si electronice. Pe ascus se mai aduceau casete xxx si alte materiale de contrabanda. Nu stiu ce si cât a traficat Basescu dar chiar daca ar baga mâna în foc ca nu a facut-o nu pot sa-l cred fiindca nu am întâlnit militian destept si vaporean care sa nu faca bisnita. Vaporenii nostri au fost printre privilegiatii acelui sistem. Aveau diurna în valuta, ancorau în porturi straine, o duceau bine. Sefii lor trebuiau însa sa fie ‘bine’ dpdv politic. Asa a fost si Traian Basescu. Cârmaci al celui mai mare vas din flota, dl.Basescu avea si functie politica. Sincer, nu cred ca dânsul a profesat partea politica din placere. Dar a facut-o ca sa-si pastreze postul. Si, în felul acesta, a pus si dumnealui umarul la sustinerea regimului opresiv din România. El o ducea bine, nu conta ca altii erau persecutati, urmariti, anchetati sau închisi.

E drept, presedintii nostri nu au facut politie politica. Asta fiindca securitatea nu racola secretarii de partid ca informatori! Ar fi fost ridicol. Daca ar fi fost putin strânsi cu usa, am certitudinea ca cei trei nu si-ar fi periclitat functiile si ar fi dat cu subsemnatul fara jena.

Exemplele ar putea continua la nesfârsit. Ideea este ca CNSAS ar trebui sa înceteze a mai fi o unealta politica. Colaborator al securitatii ca politie politica sa fie denuntat acel om, nu care de frica a semnat un angajament si a dat niste caracterizari, ci acel om care a facut cu pasiune treaba asta, urmarind interese materiale, care are victime pe constiinta si ale carui declaratii au trimis în temnita si la moarte pe unii sau pe altii.

În fine, cred ca o Dosariada fara Procesul Comunismului nu înseamna nimic, decât poate o nota de iresponsabilitate. Dincolo de demascarea turnatorilor, trebuie demascati si condamnati cei care au creeat cadrul în care unii sa actioneze ca turnatori. Tare-mi-e ca Parlamentul, Guvernul, Primariile si Prefecturile sunt întesate de cei care ne-au mintit în fata cu nerusinare, de cei care au fost beneficiarii muncii securistilor mai mici sau mai mari, de cei care s-au bucurat de privilegiile nomenklaturii si care acum arunca vina a ce s-a întâmplat în România asupra unor persoane ca Mona Musca, care dupa parerea mea nu este altceva decât o victima a iresponsabilitatii noastre.