Despre Basarabia, cu Batiușkov…

Am dat întâmplător peste o carte de istorie scrisă de ruși, pe vremea când credeau că imperiul țarului e nemuritor. Basarabia. Descriere istorică,  lucrare publicată de P.N. Batiușkov la Sankt-Petersburg în 1892. Cartea asta mă uimește de-a dreptul. Sigur, acum bodogănesc că bunicii mei nu m-au învățat pa ruski, dar tot pricep și eu câte ceva, dacă mă uit la poze. :)
Ei, tocmai pozele alese de Batiușkov m-au uns la suflet. Adică unele dintre ele. Am selectat câteva pentru exemplificare. Mai întâi pagina de titlu. Pricep eu ce vrea să fie cu bourul cela, dar cin’ să fie porumbelul? Stalin și poporul rus / libertate ne-a adus? Oare cine o fi fost brand manager la contul ăsta și ce designer o fi folosit? Igor Dodon cred că știe sigur!

Apoi, nu putea lipsi poza țarului. Semnătura lui îmi place, nu însă căutătura ochilor și nici uniforma. Cam de neam prost după părerea mea. Carolică al nostru era mult mai fercheș.

Sar peste poza autorului, nu cred că interesează pe cineva cum arăta Batiușkov! Surpriza mare, la pagina 9 frate, ce crezi că este? Pui pariu că Dodon, cât de basarabean o fi, de vrea să fie tata lor, habar nu are. Columna lui Traian! Chiar așa! Că basarabenii sunt neam care se trage de la Râm și nu din fundul Asiei. Believe me or not, până și Batiușkov nu punea la îndoială asta!

Și nu doar poza de ansamblu, hai că dacopații vor fi fericiți, a dat nenea Batiușkov și două pagini cu detalii. Dacă nu credeți, uitați una dintre ele. Taman aia cu șefu mare, Traian!

Surprizele nu se opresc aici: urmează stația Hotin, pe malul Nistrului. Sau Dnestr, cum place la Batiușkov.

Nu puteam sări peste un ardelean, anume Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. Dumnezeu să-l ierte că a vândut biserica muscalilor.
Ei, ca să nu fiu insensibil cu poeții, cam așa arăta monumentul lui Pușkin din Chișinău.

Si-am încălecat pe-o șa, dar nu v-am spus încă povestea Basarabiei. E tristă tare. Rămâne pe altădată!