Anul sabatic s-a terminat!

Peste doar vreo 10 zile aniversez un an de la ultima postare pe blog. A fost un fel de an sabatic pe care mi l-am impus ºi l-am dus la bun sfârºit, fãrã eforturi ºi fãrã pãrere de rãu. Se pare cã, între timp, majoritatea prietenilor m-au considerat pierdut pentru totdeauna pentru cauza blogging-ului, întrucât am fost curãþat aproape din toate blogroll-urile. Mi se pare ºi normal… un an fãrã roadã în acest domeniu înseamnã foarte mult.

Nu ºtiu dacã a fost o raþiune anume pentru aceastã pauzã… cumva s-au înmulþit duhurile întãrâtate în arealul blogurilor evanghelice ºi chestia asta m-a cam obosit, mai ales cã unele dintre ele din când în când par de-a dreptul turbate. A fost mai mult o formã de protest pentru uzul din ce în ce mai impropriu al cuvintelor. În jurul meu lumea þipã, rãcneºte, bârfeºte, acuzã, zbiarã, criticã, minte, comploteazã, trage sfori, manipuleazã, ºamd. Mã înfioarã spectacolul acesta cãruia i-au cãzut pradã jurnaliºti, politicieni, oameni de culturã, ba chiar ºi oamenii Bisericii. Aºa cã mã gândesc serios la un rebranding al acestui blog, plecând de vechea lui titulaturã de “blog al unui duh întãrâtat”. Nu spun cã nu mã mai întãrâtã anumite lucruri pe care le vãd, vreau sã încerc totuºi sã mut focusul un pic. Mã gândesc la cuvintele Apostolului: “Încolo, fraþii mei, tot ce este vrednic de… aceea sã vã însufleþeascã!” Cine ºtie ce se aflã în locul rãmas gol sã împãrtãºeascã ºi cu cine nu ºtie! În perioada urmãtoare cred cã s-ar putea sã mai vedeþi ceva schimbãri pe aici din aceastã cauzã.

În aceastã perioadã am îmbrãþiºat din nou o pasiune pe care am abandonat-o dupã absolvirea facultãþii, anume fotografia. Am lucrat în tinereþe mii ºi mii de fotografii într-un laborator improvizat, evident alb-negru. Ajunsesem sã îmi fac singur soluþiile de revelare ºi de fixare din substanþe disparate, pentru a reduce costurile ºi pentru a face tot felul de experimente. Aveam timp, energie ºi entuziasm pe atunci. Au dispãrut toate dupã repartizarea în “câmpia muncii”. Nu aº putea sã spun ce s-a întâmplat, dar dupã 20 de ani, m-am sculat într-o zi cu o idee fixã. Aºa cã am început sã sap pe net, sã caut informaþii pe forumuri de specialitate ºi, în cele din urmã am optat pentru aparaturã DSLR din gama Nikon. A fost interesant sã plec la drum în fotografia digitalã, pe un aparat care are mii de setãri, având ca experienþã cele câteva reglaje de pe aparatul meu pe film. Însã bazele fotografiei nu s-au schimbat, aºa cã am început sã mã descurc cu noul echipament. Spre deosebire de mijloacele de comunicare folosite în jur, fotografiile sunt un mod de exprimare non violent. Mã ajutã sã-mi regãsesc echilibrul în timp ce exist într-o lume alienatã. Dacã cuvintele sunt folosite din ce în ce mai mult pentru a scoate rãul în evidenþã, fotografiile pun în luminã lucruri pozitive ºi te ajutã sã gãseºti urme de Creator privind la Creaþie. Nu degeaba orice fotograf tânjeºte dupã o luminã bunã.

Aºa cã un an de blogging lipsã mi-a readus o pasiune specialã ºi mi-a distrus bugetul. Dar meritã, zic eu!

În ultima vreme chiar am început sã lucrez la alcãtuirea unui fotoblog. Este încã în durerile facerii, dar sigur vom mai vorbi despre asta.

Un ultim aspect – am trecut la haine noi pe acest blog. Am zis cã, înþelepþindu-mã cu trecerea anilor, este cazul sã adopt o soluþie mai sobrã, orientatã pe simplitate ºi funcþionalitate. La urma urmei dacã mã va citi cineva o va face pentru ce scriu ºi nu pentru cât de multe butonaºe colorate gãseºte pe site. Am ales o variantã care sper sã încurajeze interacþiunea. Evident, asta dacã va mai descoperi cineva motive sã interacþioneze.

Deci, bine v-am regãsit dragi prieteni, oriunde aþi mai fi!