Religiunea sprijinită de puterea esecutivă (Revista israelită, 1 iulie 1887)

Mihai C. - 23 July 2016 - libertate religioasă /

Răsfoind o publicație a evreilor români din 1 iulie 1887, intitulată «Revista israelită», am dat de un articol surprinzător, al cărui autor și-a păstrat anonimatul, din motive ușor de înțeles, articol care, în opinia mea, ar trebui să fie lectură obligatorie pentru studenții de la jurnalism, precum și pentru creatorii de politici publice, politicieni, parlamentari etc. Nu doar că tratează năravuri care, din păcate, încă sunt extrem de actuale, dar are nerv, stil și folosește o retorică bine argumentată, depășind multe făcături din presa de azi. Ca să nu vorbim de faptul că folosește în mod superb ironia. Pentru a-i păstra farmecul neștirbit, i-am păstrat forma literară și gramaticală intactă.

 

Nu se poate tăgădui că sprijinul cel mai puternic al Statuluí este religiunea. Numai aceasta e în stare să-i crească cetățení devotati și supuși, gata a suporta toate impozitele și sarcinele și de a’și sacrifica toate în folosul Statului. Făcând aceasta, religiunea ‘șí îndeplinește numai datoria și misiunea sa, deci nu merită din partea Statuluí o altă recunoștiință de cât să-i acorde deplina libertate a esercițiulul. Sucursul dat de religiune Statului trebue să fie cu totul desinteresat. În momentul când religiunea cere pentru serviciile aduse Statuluí o altă recompensă de cât esercițiul liber al misiunei sale, cererea sa nu mai poate fi satisfăcută, fiind nedreaptă și prin nimic susținută. Greșeala cea mai mare comite religiunea imputând statuluí ca aceasta să’i dea puterea sa pentru ca să se poată impune oamenilor. Statul care din fire caută a deveni a-tot-putinte, i va împrumuta religiunei brațul și autoritatea lui dar cu intențiunea să stăpânească peste acea, care mai ‘nainte a stăpânit peste dânsu. Devenind ast-fel religiunea roaba Statuluí ‘și va perde toată influența și autoritatea asupra credincioșilor. Statuluí i permitem să aibă armata și poliția, pe cea d’intâia ca să ne poată apăra în contra unor inamicí din afară, pe cea d’a doua spre a ne apăra viața și averea în contra unor dușmani din năuntru; cu părere de rău însă vedem recurgând și religia la forța brutală. Sediul religiuneí este in inimă, aceasta însă nu poate fi cucerită prin armată și poliție, ci vrea să fie convinsă iar nu impusă cu sila. Cu cât mai mult recurge religia la forța brutală, cu atât maí mult se vor înstreina de la ea toate inimele cu adevărat pioase și evlavioase. Poliția nicí o dată și nicăieri n’a produs adevărată și sinceră religiositate.

copertaAm auzit că bisericele nu sunt vizitate de lume Duminicele și sărbătorile. Ce e de făcut? Care să fie causa care urmează lumea astfel. Dacă serviciul divin nu corespunde vederilor religioase ale credincioșilor, suntem datori cei în drept a’l modifica astfel ca majoritatea credincioșilor să’și afle în el fidelă espresiune, iar dacă causa neglijărei serviciuluí divin în biserică e lăcomia de bani, trebue să se invingă înainte de toate acest vițiu pentru ca să vedem bisericele iar vizitându-se cu plăcere și cu cucernicie de lume. E însă lucru curios ca să se ceară ajutorul Statului ca acesta prin concursul poliției să aducă pe oameni la biserică. Statul, setos de a se vârâ in toate și de a influența toate, va satisface poate și această dorință a religiuneí, dar aceasta nu poate trage foloase marí din promtitudinea puterei lumești de a veni în ajutorul bisericei. Oamenii aduși cu sila la biserică, pot să adoarmă acolo și dacă nu vor dormi, nici o putere din lume nu’i poate împedica să nu se gândească la niște lucrurí ce numai cu casa lui Dumnezeu nu se pot potrivi. Am citit în Monitorul oficial prescriptul verbal al sf. Sinod ședința din 9 Maiu a. c. cum că Eminența sa Mitropolitul primat a cerut ca în timpul Duminicelor și sărbătorilor prăvăliile tuturor comercianților să fie inchise fără deosebire până la orele 12 din zi. S’a deschis o vie discuțiune asupra acestei propuneri, care în cele din urmă a fost priimită hotărându-se a se aduce această cestiune la cunoștiința guvernului. Cu alte cuvinte comercianții să fie siliți prin poliție de a ține Duminicele și sărbătorile, nu toată ziua ci numaí până la orele 12 din zi. Și pentru ce așa? Pentru ca lumea să viziteze bisericele. Dacă religiunea dispune de poliție de ce să nu silească pe oameni, să serbeze toată ziua de Duminică, pentru ce numai jumătatea zilei? Apoi, de ce să serbeze Duminicile numai comercianții, de ce nu și meșteșugarii, industriașii, funcționarii, medicii, advocații, ziariști, capitaliștii, cu un cuvânt toți oamenii? Dreptatea ar cere, ca înaintea fiecărei case să stea câte un polițaiu, care să împedice pe locuitorii ei de a lucra ceva în timpul Duminicelor și sărbătorilor și sa le arete datoria lor de a vizita biserica și în caz de cine va i-s’ar opune, să’i ducă cu sila acolo. Se vede că Eminenta sa s’a sfiit a propune o asemenea măsură, zicându’și că poliția nu poate să facă pe oameni pioși și religioși. Asa este, dar atuncia toată propunerea e pe de o parte greșită, pe de altă parte nedreaptă. Greșită, fiind-că ea nu e menită de a deștepta adevărata religiositate, care se naște spontaneu, și nici odată prin intervențiunea poliției, iar nedreaptă, de vreme ce ea se ocupă numai cu comercianții și nu și cu cei l’alți oameni, cari nu sunt mai puțin datori a ține Duminicele și serbătorile.

Ce ne pasă nouă Israeliților această cestiune? vor întreba poate unii din cititorii noștri. Ne interesează foarte mult. N’ațí văzut că se propune ca prăvăliile tuturor comercianților să fie închise fără deosebire până la orele 12 din zi? O nouă ciudăție, Evreií să contribue la serbarea Duminicelor și a sărbătorilor, ei care nu vor sa țină zilele sfinte prescrise de religiunea lor, cel puțin în unele orașe, să serbeze acuma sărbătorile religiuneí creștine. Evreii în unire cu poliția să facă propaganda pentru religia creștină. Noi avem alte idei de valoarea religiunei creștinești, ștind că ea posedă destulă putere ca să se implanteze în alt mod inimelor. Nici nu credem că Evreii ar fi de vină că bisericele nu sunt visitate Duminicele și sărbătorile și «că creștinii de multe ori ar voi să se ducă la biserică, dar văd alături cu ei un jıdan care’í face concurență.» Un bun creștin se duce la biserică fără a se uita la jidanul care are prăvălia sa deschisă, precum jidanul evlavios se duce la sinagogă în zilele de Sâmbătă și alte sărbători, cu toate că prăvăliile creștine sunt deschise. Dacă concurența jidanilor e de vină că bisericele sunt goale, am înțelege ca comercianții să nu se ducă acolo, de ce nu le vizitează deputații, senatorii, prefecții, sub-prefecții, primarii și toți funcționarii publici ai Statului? Asupra acestor din urmă nu mai poate fi vorba de concurența jidanilor. Așa dar nici jidanii nici poliția nu vor fi în stare, să facă lumea creștină mai religioasă de cât este acuma.

N’am avea îndrăzneală să ne esprimăm așa de franc vederile noastre privitoare la o propunere, făcută de o persoană așa de înaltă cum este Eminența sa Mitropolitul primat, de n’am fi găsit sprijinul altor prelați din țară, cari nu văd în concurența jidanilor causa nevizitărei bisericelor in zilele de Duminică și sărbători creștinești. (…)

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: