Facebook
istoria baptiștilor

Baptistii din Braila: Neculai Petrescu si Costache Dobre (III)

După o scurtă pauză, continui epopeea fondatorilor, preluată din cartea «Baptiștii din Brăila: un veac de mărturie 1918-2018», apărută la Editura Risoprint, pentru a marca Centenarul baptiștilor brăileni. Prima parte poate fi citită aici iar cea de-a doua aici

Cândva, prin 1918,1 la Fabrica de ulei «Adam Sezonov» s-au angajat doi baptiști dobrogeni, Neculai N. Petrescu (1887-1974) și Costache Dobre (1889-1975), recent lăsați la vatră din armată. Foarte probabil, ei și-au căutat de lucru în Brăila, fiindcă prin Tratatul de la Buftea, România pierduse Dobrogea în favoarea Bulgariei. Ocupanții bulgari s-au dedat la atrocități cumplite, răzbunându-se pentru pierderea Dobrogei în 1878, pe care o considerau pământ bulgăresc, populația română trecând prin momente critice. Este de înțeles de ce nu au dorit a se întoarce în zona lor de baștină. În același timp, Brăila era un oraș în plină dezvoltare, unde își puteau croi un viitor. Posibilitatea de a se angaja la fabrica unui industriaș baptist era un argument suplimentar. Sosirea lor i-a oferit lui Adam oportunitatea perfectă pentru inițierea unei biserici. Conform lui Popovici,2 Costache Dobre s-ar fi angajat primul și el i l-a prezentat pe Petrescu lui Adam. Cele două manuscrise cu istoricul bisericii brăilene nu sprijină această ipoteză. Originar din comuna Rasova,3 aflată în apropiere de Cernavodă și de Arabagi, Costache Dobre a fost botezat în 1915 de Haralambie Dumitru sau de Dobre Toancă, prezbiterii bisericii din Jegălia.4 Soția lui, Gherghina, născută Mărunțelu în anul 1896, provenea din aceeași zonă, fiind din satul Enigea, azi Deleni, județul Constanța. Ea a fost botezată la București, în anul 1910, de pastorul Bisericii Baptiste Maghiare, George Guist.5 Costache Dobre ne-a lăsat o fotografie cu prima Conferință a Cercului Bisericilor Baptiste Românești, organizată la București între 25-27 decembrie 1913, la care a luat parte și el, când a fost ordinat Constantin Adorian. Acest lucru dovedește vechimea conectării sale cu mișcarea baptistă.6 La Brăila, Dobre a lucrat o vreme la Fabrica de ulei «Adam Sezonov», dar, mai târziu, a deschis o băcănie în comuna suburbană Chercea, prin care și-a câștigat existența până la venirea comuniștilor la putere.

Istoria lui Petrescu este una fascinantă. Pe 19 iulie 1903 a sosit din Transilvania, la Cincinnati, Ohio, credinciosul baptist român, Teodor Selegean. La scurt timp după el a venit un al doilea credincios, Dumitru Neag.7 Împreună cu alți câțiva baptiști veniți din țară în următorii doi ani, ei au format un grup de rugăciune și părtășie, dar și de evanghelizare. În anul 1906, doi dintre acești români au asistat la un serviciu religios stradal, în limba engleză, ținut peste drum de biserica Lincoln Park Baptist Church. La terminarea serviciului, cei doi l-au abordat pe predicator, întrebându-l unde pot găsi o biserică baptistă în care se vestește Evanghelia într-o engleză bună, ușor de înțeles. Acesta i-a invitat imediat în biserica de peste drum, unde au îngenunchiat împreună la rugăciune. Mulți alți români au început de atunci să participe la serviciile acelei biserici.8 După doi ani, pastorul bisericii, G. R. Robbins, raporta botezul a 50 de persoane de etnie română, 49 dintre ei fiind bărbați!

Sunt devotați, respectuoși, atenți, răbdători, dăruind cu generozitate, nu doar pentru cheltuielile curente ci și pentru colectele speciale. […] Nu cer botezul până nu dau la o parte toate fleacurile, fumatul, comportamentul nepotrivit și până nu renunță la orice păcat. Sunt sigur că ei fac de rușine pe mulți credincioși americani.9

Conform lui Vasile Prodan, acest grup din Cincinnati s-a organizat în 1910, formând prima biserică baptistă română din SUA, slujită de Rista Igrișan.10 Pe numele său adevărat Cristea Igrișan, acesta s-a născut la Pecica, județul Arad, pe 23 martie 1872,11 fiind unul dintre primii pecicani convertiți prin misiunea baptiștilor din Curtici, conduși de Mihai Brumar și Teodor Clepea. Igrișan a fost ordinat în 1903 ca pastor misionar, slujind la Pecica până în 1907, când a plecat în SUA.12 Ajuns la Cincinnati, el lucra din greu la o fabrică, însă duminicile se întâlnea cu grupul condus de Selegean și Neag. Cu experiența sa în lucrare, Igrișan a devenit liderul spiritual al baptiștilor români. Cu ajutorul pastorului Robbins de la biserica mamă, aceștia au închiriat o fostă prăvălie și acolo au început să funcționeze ca biserică baptistă cu servicii în limba română.13

În această biserică s-a botezat regățeanul Neculai N. Petrescu. Născut pe 26 noiembrie 188714 în satul Boasgic, azi Dunărea, la zece kilometri nord de Cernavodă,15 pe tatăl lui chemându-l tot Neculai, el a auzit Cuvântul din tinerețe, în locuința părintească din Caramat,16 unde Radu Tașcă înființase o biserică de casă în primii ani ai secolului XX.17 Tânărul Petrescu a emigrat prin 1910 în America, la Cincinnati, unde a luat legătura cu grupul baptiștilor români din oraș. Astfel, un an mai târziu a fost botezat de Igrișan. La scurt timp după botez, el s-a întors în țară, dorind să aducă Vestea Bună conaționalilor săi din Regat. A lucrat intensiv, împreună cu Nicolae Teodorescu din Cernavodă, făcând misiune în comunele din Dobrogea și din județul Ialomița.18 Pentru această lucrare misionară, Petrescu a fost sprijinit financiar de baptiștii români din Detroit.19

Activitatea lui nu s-a desfășurat fără opoziție, zona fiind una extrem de dificilă. Adesea a fost amenințat, bruscat și maltratat, atât de săteni, cât și de autorități, în încercarea de a-l intimida. Întrucât un țăran din satul Arabagi, județul Constanța, unde exista o mică biserică baptistă, a reclamat că, „din cauza baptiștilor nu plouă”, notarul Ștefănescu i-a convocat la primărie pe cei trei capi ai baptiștilor: Teodorescu, Petrescu și Tudor Gombar, unde i-a tămâiat, sperând că o „să piară duhul rău”.20

Odată cu izbucnirea celui de-al doilea Război Balcanic pe 30 iunie 1913, Neculai Petrescu a fost mobilizat în armată. După doar 18 zile, el a avut oportunitatea să-și mărturisească în mod curajos credința, în fața întregului batalion, de față fiind și ofițerii. A fost tras la răspundere pentru această îndrăzneală ieșită din comun, dar nu a regretat. Cu altă împrejurare, mai multe regimente, printre care și cel din care făcea parte, erau staționate la 15 km de București, de teama unei epidemii de holeră. Petrescu a adus un colportor21 din Capitală, soldații având posibilitatea să cumpere Biblii și Nou Testamente, colportorul raportând vânzări în valoare de peste 200 de franci.22

Alături de Adorian, de Nicolae Teodorescu din Cernavodă și de Haralambie Dumitru din Jegălia, Petrescu s-a afirmat printre primii lideri ai mișcării baptiste române, din Vechiul Regat. În această postură, el a participat la cea de-a II-a Conferință Baptistă din România Veche, desfășurată la București între 1-2 noiembrie 1914.23 Nu după mult timp, Petrescu a plecat înapoi în America, dar nici a doua plecare n-a fost de durată, revenind în 1916, ca să se înroleze în Armata Română, odată cu intrarea țării în război.24 S-a remarcat din nou pentru îndrăzneala cu care își trăia viața de credință, fără a face compromisuri, deși era complet izolat printre soldați de confesiune ortodoxă. Pe 21 aprilie 1918, confesorul ortodox al Regimentului 39 de Infanterie, Gheorghe Moisescu, îl raporta pe caporalul Neculai Petrescu, din Compania a 6-a, că nu s-a împărtășit, nici nu a participat la slujba religioasă. Rezoluția maiorului Hermeziu solicita folosirea lui Petrescu numai în serviciul frontului, sub strictă supraveghere, întrucât secta era „foarte periculoasă pentru credința creștină și pentru oștire”, motiv pentru care Petrescu trebuia împiedicat „să corupă și pe alții”.25

La ceva vreme după demobilizarea care a urmat semnării Tratatului de la Buftea, pe 5/18 martie 1918, Neculai Petrescu a venit la Brăila, angajându-se la Fabrica de ulei «Adam Sezonov». Împreună cu familiile lor, Neculai Petrescu, Adam Sezonov și Costache Dobre, au format nucleul pe baza căruia s-a fondat Biserica Baptistă din Brăila, prima biserică baptistă română dintr-un oraș mare al Vechiului Regat, după București. Lor li s-au adăugat curând alți oameni, atrași de modul lor de viață și de învățătura clară a Evangheliei pe care o vesteau. Pentru început, locul lor de întrunire a fost o cameră din locuința familiei Sezonov, de pe strada Transilvaniei, numărul 5.26



1 Popovici plasează evenimentul în aprilie 1919. Iacob Sezonov indică 1918. La fel, Dumitru Baban indică în manuscrisul său 1918 ca an de început al bisericii din Brăila. Cea mai importantă dovadă este o scrisoare adresată de Adam Sezonov bisericii din Brăila, în care menționează ca început al lucrării anul 1918. Vezi: Alexa Popovici, 121-122. Iacob Sezonov, 1. Dumitru Baban, Istoria creștinilor baptiști din România. Baptismul în România de la 1856 și până la 1946. (Constanța: Lucrare în manuscris, 1946), 65. ABCBSTB, „Scrisoare de la Adam Sezonov către comitetul BCB Brăila, 4 iulie 1948”.

2 Alexa Popovici, 121-122.

3 Acest aspect este precizat într-un proces verbal notarial din anul 1938, din arhiva BCB Brăila. Atât Trif cât și Popovici dau ca origine Arabagi, dar aceasta e probabil biserica unde a fost membru, nu localitatea unde s-a născut. Unele tabele membrale postbelice, aflate în Arhiva BCB Brăila, dau ca loc de naștere satul Roșioara, județul Constanța, localitate neidentificată. Probabil e o confuzie a copistului cu Rasova. Vezi: Ioan Trif, „Scurt istoric al Bisericii Creștine Baptiste Brăila.” (Lucrare în manuscris, ABCBSTB). Alexa Popovici, 453. ABCBSTB, „Proces verbal N. Chercea, 14 aprilie 1938”.

4 Există două tabelele membrale în arhiva BCB Brăila, care precizează botezătorul. Unul îl indică pe Haralambie, celălalt pe Toancă!

5 ABCBSTB, „Tabel nominal cu membrii BCB Brăila, 19 august 1951” respectiv „Tabel nominal cu membrii BCB Brăila, 13 martie 1955”.

6 Ilie Pop, Un secol de har, Ediție revizuită 2016 (Lucrare fără elemente bibliografice), 27. Alexa Popovici, 108-109. Baban, 112-113.

7 Theodore Andrica and Nicholas A. Bucur, Romanian Americans and their communities of Cleveland (Cleveland: Cleveland State University, 1977), 86.

8 Mrs. Montgomery, „A Bit of Rumanian History.” Missions, Vol. XIII (New York: Northern Baptist Convention, 1922): 304.

9 G. R. Robbins, „My Romanian Brethren.” The Baptist Home Mission Monthly, Vol.XXX (New York: American Baptist Home Mission Society, 1908): 27.

10 Vasile Prodan, „Fifty Years of Progress among the Roumanian Baptists.” The Chronicle: A Baptist Historical Quarterly, Vol. IV, Number 1 (January 1941): 11.

11 A Directory of the Baptist Pastors of Michigan, Vol.1 (Detroit, MI: 1926), 24.

12 Bunaciu, Istoria Bisericilor…, 60. Alexa Popovici, 252.

13 Andrica și Bucur, 86.

14 ABCBSTB, „Registrul de membri ai Filialei Bărăganu, 1968”.

15 Conform datelor din două tabele cu membrii bisericii din Cioara, existente în arhiva BCB Brăila.

16 Denumire populară pentru satul Crângu, din comuna Ion Corvin, județul Constanța, sat care fusese înființat de tătari și a avut cândva numele Kara-Amet.

17 Petru Popovici, Lumini Peste Veacuri, Vol. II (Korntal: Lumina Lumii, 1992), 263.

18 Popovici indică întoarcerea sa în 1913. Însă probabil s-a întors mai devreme, cum se înțelege din articolul lui Gredys, citat mai jos. Vezi: Alexa Popovici, 122-123.

19 Vasile W. Jones, Istoria Baptiștilor Români din America (Detroit: Asociația Baptistă Română din America, 1953): 137.

20 Baban, 10.

21 Probabil pe Jacob Hehn, baptist german, socrul lui Constantin Adorian, care era responsabil cu depozitul de Biblii din București al Societății Biblice Britanice.

22 Louis A. Gredys, „Pocaiti or «Repenters»” Missions, Vol.5 (Boston: The American Baptist Home Missions Society, 1914): 542.

23 Alexa Popovici, 245.

24 „Interviu Octavian Chirilă, 21 august 2016.” (Octavian este nepotul lui Neculai Petrescu). Iacob Sezonov, 1.

25 Raportul nr. 18 / 21 aprilie 1918. Citat în Alexa Popovici, 883.

26 Iacob Sezonov, 1-2.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: