220 de ani de la nașterea lui J. G. Oncken

La spartul târgului mi-am amintit că azi se împlinesc 220 de ani de când a văzut lumina zilei J. G. Oncken. Tatăl lui a fost un contrabandist care făcea afaceri interzise cu britanicii, pe vremea blocadei napoleoniene. Prins cu mâța-n sac a trebuit să fugă din țară ca să-și scape viața și a murit în exil înainte ca fiul său să se nască. Oncken a rămas orfan și de mamă, fiind crescut de bunicii materni. Botezat și confirmat în biserica luterană, n-a beneficiat nici măcar de un minim de educație spirituală, La 14 ani a fost luat ucenic de un comerciant scoțian, fost partener de afaceri al tatălui său, care i-a promis că va face om din el. Având baza la Leith, în Scoția, Oncken a călătorit intensiv cu stăpânul său în următorii cinci ani, învățând multe despre afaceri și despre lucrul cu oameni diferiți, din mai multe țări și culturi. Totodată, stăpânul său i-a cumpărat prima Biblie, iar mama acestuia l-a dus la biserica presbiteriană, adolescentul fiind impresionat de pioșenia scoțienilor și de respectul lor față de ziua de odihnă. La 19 ani, Oncken s-a mutat lângă Greenwich, în Anglia. A fost găzduit de un diacon evlavios dintr-o biserică congregațională, unde a văzut pe viu ce însemna o familie creștină autentică. Un an mai târziu s-a convertit într-o biserică metodistă. A început imediat să facă evanghelizare în mod agresiv, distribuind tractate și predicând cu succes altora. Zelul său misionar a atras atenția celor de la Continental Society, o organizație ciudată, interconfesională, care voia să exporte pe continent creștinismul autentic, evanghelic, fără a exporta și bagajul confesional. Astfel i-au propus să se întoarcă în Germania, la Hamburg, ca misionar și colportor de literatură. În plus, un pastor baptist l-a instruit și cooptat în misiunea pentru navigatori. La Hamburg a ajuns la 23 de ani și s-a implicat în distribuția de literatură creștină, fiind și agent al Edinburgh Bible Society în Germania. Duminica organiza servicii religioase în limba germană la bordul navelor ancorate în port. A fost membru într-o biserică congregațională engleză din Hamburg care fusese autorizată ca biserică reformată, fiindcă nu existau congregaționaliști în Germania. Aici a organizat prima Școală Duminicală din Germania și, probabil, de pe continent. În paralel a început să organizeze întruniri la care predica în limba germană. A fost amendat și chiar închis din această cauză. Nu a abandonat și și-a diversificat activitățile, predicând aleatoriu la câte un colț de stradă, în baruri sau unde găsea câțiva oameni dispuși să-l asculte. Când era urmărit atent, pleca în orașele vecine și predica acolo. Existau și unii pastori luterani care îl invitau să predice, impresionați de felul în care predica. Unul i-a oferit o bursă să studieze Teologia. Însă Oncken, prin studiu personal efectuat împreună cu câțiva prieteni, căpătase deja un ghimpe cu pedobaptismul. I-a scris ca atare lui Robert Haldane, întrebându-l cum ar putea să primească și el botezul credinței. Acesta i-a recomandat să se autoboteze ca John Smyth, apoi să-i boteze și pe alții. Lui Oncken nu  i s-a părut cușer metoda. În iarna aceea (1829/30), Calvin Tubbs, căpitanul unui vas care fusese prins de ghețuri în portul Hamburg, a fost găzduit de familia Oncken. Acesta era baptist și i-a povestit misionarului german despre organizarea bisericilor baptiste și despre crezul baptist. Tot Tubbs a semnalat baptiștilor americani că la Hamburg există cineva doritor să se boteze și să înceapă o biserică baptistă. Abia în 1833/34, Barnas Sears, pastor și profesor de Teologie de la Brown University, a venit în Germania pentru un schimb academic, ca să predea la Halle și Leipzig. Acesta a venit la Hamburg și în noaptea de 22 aprilie 1834 i-a botezat pe Oncken cu soția lui și alte cinci persoane în apa Elbei. A doua zi i-a organizat ca biserică și l-a ordinat pe Oncken ca pastor. În ciuda unor persecuții atroce, primii baptiști de pe continent au utilizat metoda rezistenței pasive și au perseverat. Asta l-a costat pe Oncken mai multe perioade de detenție în condiții extreme, confiscarea repetată a bunurilor, amenzi etc., dar rezultatele au fost pe măsură. În 1837 a fondat biserica din Berlin, în 1839 pe cea din Copenhaga iar în 1841 pe cea din Memel, în Prusia Răsăriteană, azi Klaipeda în Lituania. În mai 1842 un incendiu uriaș a distrus o treime din Hamburg iar baptiștii s-au evidențiat în asistarea sinistraților. Acest lucru a schimbat perspectiva autorităților față de ei, făcându-i mai permisivi. Totodată lucrările de reconstrucție au adus la muncă mână de lucru din alte orașe și țări, oferind un câmp de misiune roditor. Așa s-au convertit Carl Scharschmidt, tâmplarul care a inițiat fondarea primei biserici baptiste din România în 1856, la București, sau Johann Rottmayer, primul baptist stabilit în Tranilvania, la Cluj, în 1866. În 1845 au fost înființate primele biserici din Olanda, alta la Stettin, azi Szczecin în Polonia. În 1847 a fost botezat la Hamburg un suedez. Un an mai târziu acesta a plantat prima biserică din Suedia. În ianuarie 1848, 56 delegați reprezentând 25 de biserici baptiste au fondat la Hamburg Uniunea Baptistă Germană. La 25 de ani de la fondarea bisericii din Hamburg erau peste șapte mii de baptiști pe continent. Parcă pentru a-i felicita, Senatul orașului Hamburg a oferit recunoaștere legală baptiștilor. În alte landuri erau însă persecutați greu. În 1859 misionarii baptiști au intrat în Imperiul Rus..Pe 10 aprilie 1862 Oncken raporta că, în ultimul an:

„Evanghelia glorioasă pe care o răspândim anual printre milioane [de oameni] în Germania, Danemarca, Norvegia, Rusia, Lituania, Polonia, Austria, Ungaria, Valahia, Elveția și Franța, a fost îmbrăcată cu putere irezistibilă de sus…”

Misiunea continentală a crescut constant, an după an, credincioșii baptiști preluând viziunea lui Oncken: Jeder Baptist ein Missionar! [Fiecare baptist un misionar!] La apogeul lucrării sale, Oncken a făcut o vizită pe meleagurile noastre, fondând oficial pe 21 noiembrie 1869 biserica din Cataloi, pe care a înscris-o în Uniunea Germană. A mai oprit la Tulcea, București, Brașov și Cluj. Când el a murit pe 2 ianuarie 1884, la aproape jumătate de veac de la botezul său, pe continent existau deja peste treizeci de mii de baptiști. Ar fi putut fi mult mai mulți dacă lucrarea n-ar fi fost efectuată cu frâna trasă, fiindcă n-a reușit să-i convingă pe baptiștii americani și britanici să investească semnificativ în misiunea de pe continent. Când s-au trezit americanii, a fost cam prea târziu. Dar asta e altă poveste. Aproape uitat în ziua de azi, J. G. Oncken este patriarhul baptiștilor continentali.

Citește și Baptiștii din România: Pionierii