J. G. Oncken

150 de ani de la vizita lui J. G. Oncken pe meleagurile românești și fondarea oficială a Bisericii Baptiste Germane din Cataloi

Luna aceasta se împlinesc 150 de ani de la unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria baptiștilor din România, anume vizita lui Johann Gerhard Oncken pe aceste meleaguri și fondarea oficială a bisericii din Cataloi, prima biserică baptistă din țările dunărene, excluzând Germania. Deși primii misionari baptiști au ajuns la Viena și Budapesta încă din 1846, iar la București în 1856, prima biserică funcțională, autonomă, înregistrată în Uniunea Baptistă Germană a fost biserica din Cataloi, fondată în noiembrie 1869. Semnificativ este că Adunarea Generală de constituire, alegerea diaconilor și a pastorului, precum și înscrierea în Uniunea Baptistă Germană au fost nemijlocit coordonate de Oncken. Cataloi a fost singura biserică din țările dunărene care a beneficiat de un asemenea privilegiu.

Dacă în primii zece ani după fondarea bisericii din Hamburg cunoscutul „patriarh” al baptiștilor continentali, Johann Gerhard Oncken (1800-1884) a fost focalizat pe extinderea mișcării baptiste în Germania și nordul Europei, în următorul sfert de veac atenția sa a fost atrasă gradual de zona centrală și sud-estică a continentului. În deceniul 1846-1856, Oncken a avut câteva tentative care au vizat Moldova, Transilvania și Valahia, singura concretizată fiind cea reprezentând trimiterea în aprilie 1856 a lui Carl Scharschmidt (1820-c.1895) la București. Istoriografii români scapă din vedere că în următorii cincisprezece ani, vitali pentru lansarea mișcării baptiste în regiune, Oncken a fost strâns conectat cu lucrarea din zonă. În 1866, la București, Iași și Cluj, depozitele de Biblii ale Societății Biblice Britanice [BFBS] erau operate de misionari baptiști aflați în strânsă legătură cu Oncken. La București depozitul era operat de Heinrich Koch, la Iași de Carl Scharschmidt, mutat în același an de la București iar la Cluj de Johann Rottmayer. Diseminarea de Biblii era primul pas în strategia liderului baptist, Oncken personal fiind vreme de jumătate de veac agentul National Bible Society of Scotland în Germania, perioadă în care numărul Bibliilor distribuite de el avea șase zerouri. În altă ordine de idei, Oncken l-a trimis în 1863 pe unul dintre cei mai înzestrați discipoli ai săi, August Liebig (1836-1914), ca pastor-misionar la București. Liderul baptist german a fost informat periodic de progresul lucrării prin scrisori și rapoarte de lucru, a mobilizat oameni și resurse, iar la apogeu a inspectat personal câmpul de misiune. Așa s-a concretizat turneul său din 1869. Cu sănătatea șubredă datorită întemnițărilor din prima

Pastori și lideri baptiști germani din Dobrogea în anii ’20.

parte a vieții, Oncken s-a angajat la un traseu amplu, parcurs cu trenul, vaporul și cu etape consistente în care a fost nevoit să călătorească în condiții pe care le-a definit a fi „sălbatice”, cu căruța, pe drumuri desfundate. Turneul a debutat în sudul Rusiei la Alt-Danzig unde a fondat oficial prima biserică din Ucraina de azi și l-a ordinat ca pastor pe Johann Pritzkau. A continuat la Neu-Danzig, de unde cu cinci ani mai devreme fuseseră expulzați cinci baptiști care au inițiat biserica din Cataloi, în Dobrogea otomană. În ambele locuri Oncken a oficiat botezuri, a dat învățătură și a predicat în fața unei asistențe numeroase în care erau prezenți și ruși, nu doar germani. Două zile a fost anchetat de autorități, reținându-i-se temporar pașaportul. De acolo a plecat la Einlage, în Hortița, unde a predicat atât menoniților mainstream, cât și separatiștilor [Frații Menoniți / Mennonite Brethren] pe care i-a organizat și cărora le-a ordinat primii lucrători. Printre aceștia se afla și Abraham Unger (1820-1880) cu care coresponda de zece ani. Turneul a continuat la Odesa, unde a fost însoțit de Johann Wieler (1839-1889), cel care avea să devină primul pastor al bisericii din Tulcea. Acolo a predicat în biserica luterană, în cea reformată, cât și unui mic grup de baptiști, reputația pe care o avea învingând barierele denominaționale. O seară a petrecut-o cu John Melville (1802-1886), agentul BFBS din Sudul Rusiei. Încântat de oportunitățile oferite de Imperiul Țarist, Oncken scria celor din Hamburg că, dacă ar avea din nou treizeci de ani, și-ar „dedica viața cultivării acestui nedesțelenit dar totuși foarte promițător câmp”. Din Odesa a plecat cu vaporul la Tulcea, unde a ajuns joi, 18 noiembrie 1869 [calendar gregorian]. Aici a fost primit la debarcader de August Liebig, mutat deja ca pastor la Cataloi, precum și de F. W. Flocken (1831-1893), misionar metodist din Tulcea. După un scurt popas în casa acestuia din urmă, a ajuns în aceeași seară la Cataloi. A doua zi a plecat la Atmagea pentru inaugurarea casei de rugăciune din sat, unde a predicat din Efeseni 2:19-22. Pe drumul de aproape patruzeci de kilometri parcurs în căruță a întâlnit bulgari, valahi, tătari și cerchezi, remarcând binecuvântările aduse de protestantism. Deși germanii dobrogeni erau săraci, satele lor erau mult mai curate, civilizate și dezvoltate decât ale celorlalți locuitori. Sâmbătă 20 noiembrie 1869, Oncken a condus consfătuirile privind organizarea bisericii din Cataloi, cele privind alegerea lui Liebig ca pastor, cât și pentru alegerea a șase diaconi, patru pentru Cataloi și doi pentru Atmagea. Adunarea Generală a bisericii a decis să adopte Mărturisirea de Credință a baptiștilor din Germania, împuternicindu-l pe Oncken să se ocupe cu admiterea lor în Uniunea Baptistă. Duminică 21 noiembrie a avut loc ordinarea lucrătorilor, act care a finalizat fondarea oficială a bisericii. Luni Oncken a susținut un studiu biblic din Ioan 17, a cununat un cuplu de tineri, după care a participat la o agapă care a durat peste zece ore. [!] În cadrul acesteia a prezentat un raport despre lucrarea continentală coordonată de Bordul de Misiune din Hamburg. Din puținul lor, motivați de Liebig, baptiștii din Cataloi au ținut morțiș să facă o colectă pentru susținerea acestei lucrări, deși Oncken n-a vrut să le ceară acest sacrificiu. Miercuri, 24 noiembrie, Oncken și Liebig au plecat cu vaporul la Galați, de unde s-au îndreptat spre București. Scriindu-i ginerelui și co-pastorului său, Carl Schauffler, Oncken îi comunica că baptiștii germani trebuie să-I mulțumească Domnului că s-au născut în Germania „și nu în nefericitele țări prin care am trecut. Ți se rupe inima să vezi ignoranța și nivelul scăzut de trai al acestor oameni, care depășesc orice închipuire”. La București Oncken a predicat și s-a focalizat mai mult pe instruirea unor tineri de aici și din Cataloi pe care i-a încurajat să se implice în colportajul de Biblii. Alexa Popovici afirmă eronat că i-ar fi încurajat să urmeze Seminarul din Hamburg. Acesta s-a înființat abia în 1879, până atunci fiind organizată odată la câțiva ani o Școală Biblică pentru misionari cu durata de vreo șase luni. Exceptându-l pe Liebig care a absolvit în 1865, nimeni din București sau Cataloi n-a absolvit până după 1900 vreuna dintre cele două instituții. De la București, Oncken a plecat la Brașov pentru o vizită privată, la Cluj pentru a se reconecta cu Johann Rottmayer, după care prin Budapesta a mers la Viena. Acolo a botezat vreo cinci persoane, printre care și pe Daniel Schwegler, viitorul pastor al baptiștilor din București. El a provocat micul grup al baptiștilor din Viena să se organizeze ca biserică, lucru pe care l-au făcut sub coordonarea lui Edward Millard două săptămâni mai târziu, pe 20 decembrie 1869, biserica avându-l pe Schwegler printre fondatori. Din Viena, Oncken s-a dus la Hamburg unde, la scurt timp, a celebrat împlinirea a șaptezeci de ani de viață. Ultimii cinci fuseseră cei mai prosperi și această călătorie care i-a permis să fondeze trei biserici în Rusia, să vadă născându-se baptismul printre etnicii ucraineni, apoi să fondeze biserica din Cataloi, aflată atunci în Imperiul Otoman, să-i încurajeze pe baptiștii din capitala României, după care să pună bazele bisericii din Viena, a reprezentat un apogeu al lucrării sale. Anii care au urmat aveau să-i mai aducă biruințe, dar mai ales întristări. Într-o scrisoare din 22

August Liebig
August Liebig

ianuarie 1870 trimisă partenerilor americani, Oncken informa: „Trei biserici au fost formate în sudul Rusiei, numărând 300 de credincioși botezați și una în Turcia [Cataloi] cu 111 membri. La Odesa, București, Viena și în alte locuri au fost stabilite conexiuni valoroase.” Totodată nu și-a ascuns frustrarea pentru sprijinul prea mic primit de la baptiștii americani și britanici pentru evanghelizarea continentului: „But the two nations, rolling in gold cannot grasp the greatness of the moment and come to the help of the Lord.” Odată cu fondarea oficială a bisericii, Cataloi a fost pus pe harta baptismului european, fiind prima biserică din zonă inclusă din 1869 în statisticile oficiale ale Bordului de Misiune din Hamburg, unde figura cu șase filiale, una dintre acestea fiind Bucureștiul. Fondarea oficială a bisericii din București avea să mai aștepte până în 1882. În ce privește biserica din Cataloi, aceasta avea să joace un rol cheie regional până în preajma Primului Război Mondial. Baptiștii din Cataloi au contribuit decisiv la realizarea a ceea ce, reputatul istoric baptist american, Albert W. Wardin Jr., numește „centura biblică a Europei”. Din Cataloi baptismul s-a răspândit în toate coloniile germane din Dobrogea. Baptiștii din Cataloi au făcut misiune transculturală, fondând biserica ruso-germană din Tulcea, una dintre primele biserici baptiste rusești din lume. Baptiștii din Cataloi au făcut pionierat în Basarabia și tot ei au fost, împreună cu cei din Tulcea, un nod cheie într-o rețea subterană de sprijin pentru aprig persecutații baptiști din Rusia, până în zorii secolului XX. Prin Cataloi aveau să treacă cei mai importanți lideri baptiști și evanghelici ai momentului, printre care Johann Kargel, Heinrich Meyer, Johann Pritzkau, Carl Füllbrandt, Benjamin Schlipf, Johann Wieler, Hristu Marcioff, Sembat Casparian Bagdasarianz etc. În Cataloi și-a făcut ucenicia și s-a format ca lucrător pionierul baptist al Bucovinei, Ferdinand Massier. Colportorii baptiști din Cataloi, Conrad și Philipp Spiess au făcut lucrare de pionierat în Banat, Slovacia și Ungaria, ca apoi să continue în Vechiul Regat. Alți colportori baptiști au fost cei care au desțelenit Peninsula Balcanică. Georg Fischer a fost deschizător de drum în Albania, Jacob Klundt în Kosovo, Muntenegru și Macedonia, ca apoi să se focalizeze pe partea vestică a Bulgariei. Josef Edinger a lucrat în estul Bulgariei și Dobrogea, în timp ce Herbold și Martin Heringer în zona centrală. Primele biserici baptiste din Bulgaria au fost înființate nemijlocit prin activitatea acestor colportori. Ceea ce este cel mai important este că acești colportori activi în Bulgaria, Vechiul Regat și Ungaria au pregătit calea misionarilor care au venit ulterior pe urmele lor, așa cum au făcut și cei trei depozitari ai BFBS din București, Iași și Cluj pe care i-am amintit deja. Biserica din Cataloi și-a desfășurat activitatea, departe de lumina reflectoarelor, până în vara anului 1940. În acel an, la dispoziția lui Adolf Hitler, coloniile germane din Dobrogea au fost desființate, populația fiind strămutată în Reich. Din punct de vedere material aproape nimic nu mai amintește azi de existența lor, dar spiritual baptiștii germani dobrogeni au lăsat o moștenire valoroasă, pe măsura celui care a fondat oficial biserica din Cataloi, J. G. Oncken.

Monumentul ridicat de urmașii lui Liebig situat lângă mormântul său din SUA

Notă: Prezentul articol este sub incidența legilor de protecție a drepturilor de autor, fiind un preambul la o carte despre istoria baptiștilor de pe aceste meleaguri pe care tot „ameninț” că o voi publica de vreo câțiva ani buni. E aproape de final. Se poate face „re-blogging” fără probleme la acest articol, dar doar în condițiile precizate în coloana din dreapta, sus. Mai precizez că o variantă prescurtată a acestui material a apărut în revista Arhiva Baptistă, Nr. 2, 2019.

Bibliografie:

Donat, Rudolf. Das Wachsende Werk: Ausbreitung der deutschen Baptistengemeinden durch sechzig Jahre (1849 bis 1909); nach vorhandenen Quellen und sonstigen Unterlagen. Hamburg: J. G. Oncken Verlag, 1960.

Donat, Rudolf. Wie das Werk begann. Entstehung der deutschen Baptistengemeinden. Kassel: Verlag von J. G. Oncken, 1958.

Fleischer, Johannes. „Vom Baptismus in Rumänien.” Lucrare în manuscris datată 21 martie 1947.

Friesen, Peter M., The Mennonite Brotherhood in Russia (1789-1910). Fresno: Board of Christian Literature GCMBC, 1980.

Popovici, Alexa. Istoria Baptiștilor din România 1856-1989, Ediția a II-a. Oradea: Editura Făclia, 2007.

Pritzkau, Johann E. German Baptists in South Russia. Winnipeg: Kindred Productions, 2013.

Rauschenberger, Elisbeth. „History of the Baptist Community Katalui”, in Heritage Review, Vol. 30 (January, 2000): 24-28.

Wagner, William L. New Move Forward in Europe: Growth Patterns of German Speaking Baptists in Europe. South Pasadena: William Carey Library, 1978.

Colecțiile Missionsblatt și Quarterly Reporter din 1869-1870.

Anuarele BFBS 1860-1890

Citește și Baptiștii din România: Pionierii

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.