Neamtu’ si Romanu’ sau de ce n-avem noi ce cauta nici in Schengen si nici in UE…

Am cumpãrat pe eBay, din Germania, un obiectiv foto vechi, a cãrui fabricație a încetat în 1971, pe vremea când nu știam cu ce se mãnâncã mãcar un Smena 8, darãmite un Nikon.

Vânzãtorul, Herr Rolf, vroia sã-l vândã doar în Germania. I-am scris un email, spunând cã Deutsche Post și DHL trimit fãrã probleme pachete și în România, cã la urma urmei suntem și noi în UE. Spre surpriza mea Her Rolf a acceptat sã-mi vândã mie obiectivul sãu și sã-l trimitã prin Deutsche Post.

Dupã ceva vreme, alarmat cã nu-mi venise pachetul, m-am dus la poștã, celebra Poșta Românã, sã întreb dacã nu cumva știu ei ceva. Ei, pachetul meu era sosit de multe zile, dar nimeni nu știa de ce nu am fost avizat sã vin și sã-l ridic… No comments!

Bucuros cã am intrat în posesia lui, l-am desfãcut și am gãsit înãuntru o minunãție de obiectiv, în stare foarte bunã, cum numai nemții știu sã pãstreze un lucru peste ani și ani… l-am montat pe aparat și am vãzut cã merge brici. Uitați o mostrã, douã…

I-am scris imediat neamțului, mulțumindu-i pentru cã a împachetat cu grijã obiectivul și, în treacãt, am amintit cã lipsea micul cãpãcel frontal, specificând cã nu-i nicio problemã, cã gãsesc eu altul sã-l înlocuiesc.

Azi am gãsit pe jos, în curte, asta deși am ditamai cutia poștalã în stradã, un bilețel de la poștã, cum cã trebuie sã mã prezint urgent… Spre surpriza mea, la poștã mã aștepta o trimitere cu cãpãcelul lipsã de la Herr Rolf, împreunã cu un filtru UV nou-nouț, ca bonus pentru omisiunea de a pune cãpãcelul de prima datã…. Jos pãlãria Herr Rolf!

Dar povestea nu se terminã aici. Plicul de la Herr Rolf a fost manipulat la Poșta Românã de un nea Caisã. Nea Caisã, român neaoș cu apucãturi de rrom, a rupt plicul sã vadã dacã nu e rost de vreun kilipir… Credea fraierul cã Herr Rolf mi-ar fi trimis ceva kreițari sau bijuuri… Nema! Omul mi-a trimis o bucatã de plastic… era vorba doar de corectitudinea lui, nu de valoarea în sine a obiectului. Neamțul e neamț și ține la obraz. Nea Caisã este român și asta e cea mai bunã scuzã posibilã!

Long story short… Am primt toatã bagatela preambalatã într-o pungã de nylon. Pungã legatã cu o sfoarã, sfoarã care era fixatã cu un sigiliu. Sigiliu de plumb. Da, în mileniul III, Poșta Românã sigileazã pungile de nylon cu plumb… oh, ce minți bolnave trebuie sã fie în leadershipul lor… n-au auzit cã plumbul este toxic? Oricum, îmi pare rãu cã l-am aruncat la tomberon, cele câteva grame de plumb valorau mai mult decât cãpãcelul meu de plastic, :) lucru care mi-a adus aminte de scrisoarea recomandatã de la Distrigaz pe care am primit-o cu somație de decuplare de la rețea, pentru o facturã neplãtitã în valoare de 0,26 lei… pe cuvânt! N-am vrut sã dau 3.50 comision la bancã pentru a plãti o facturã de 0.26 lei și m-am trezit cu o somație, pentru trimterea cãreia Distrigaz a cheltuit mult mai mult decât valoarea creanței… Români, bre!…

Revenind la plicul meu… adicã la punga de plastic pe care mi-a înmânat-0 poșta, în ea am gãsit un sofisticat Raport de neconformitate în care se preciza cã trimiterea externã prezenta urme de violare… ce urme dom’le cã plicul original dispãruse cu totul! Mai era și un proces verbal, pe douã pagini, cu scris de birjar, evident la mine a rãmas copia de la indigo… în care se descrie rezultatul anchetei probabil… evident fãrã a se pomeni ceva de nea Caisã, românul funcționar al statului cu nãravuri de rrom sadea, cel care a produs urme de violare corespondenței mele cu Herr Rolf… In fine, mai era acolo și o scrisoare în limba germanã de la Herr Rolf, scrisoare unde neamțul a pus numele și adresa mea în antet, fãcând astfel posibilã identificarea destinatarului dupã ce nea Caisã a produs acele urme de violare și a dispãrut cu plicul original.

M-am bucurat cã mãcar Herr Rolf mi-a urat nemțește “Gut Licht”, adicã, pre limbajul fotografilor “Luminã bunã!”

Pãțania asta m-a fãcut sã înțeleg mai bine de ce nu avem noi ce cãuta în Schengen și în UE. Nu m-aș mira dacã într-o zi ne-om trezi expulzați pe-afarã, fiindcã o meritãm din plin. Pe bune!