Oricât am vrut sã mã þin departe de gâlceava generatã de recentele poziþionãri ale lui Iosif Þon nu pot sã nu iau atitudine împotriva a ceea ce se întâmplã.
Ei bine, nu sunt teolog de meserie ºi nici mãcar prin vocaþie, aºa cã nu pot ºi nici nu vreau sã mã pronunþ asupra substanþei acestei discuþii. Las altora care se simt justificaþi ºi calificaþi sã emitã opinii asupra acestor chestiuni delicate.
Ca ºi baptist la a treia generaþie, în mod surprinzãtor cred cã în Împãrãþia Cerurilor se vor regãsi enorm de mulþi semeni de-ai mei din afara ogradei baptiste, provenind din toate tradiþiile creºtine. Mai cred cã un loc de cinste îl vor primi mulþi carismatici, fiindcã, deºi nu pot fi de acord cu absolut tot ceea ce cred ei, nu am întâlnit oameni care sã-l iubeascã pe Dumnezeu atât de mult, cu atâta bucurie neprefãcutã ºi care sã implice plenar mintea, inima, trupul, cugetul, ba chiar ºi buzunarele, ca în acest curent creºtin.
Tot aºa mai cred cã vom vedea un numãr impresionant de vameºi ºi de curve, defilând în faþa fundamentaliºtilor care trateazã cu dispreþ pe toþi cei care nu sunt depozitari supremi ai adevãrului, asemenea lor. Asta pentru cã, în mod ironic, Dumnezeu se foloseºte de alte unitãþi de mãsurã decât cele folosite de teologii noºtri superspecializaþi. ªi n-o zic eu, o spune Isus.
Mã doare izbucnirea acestui scandal evanghelic care nu demonstreazã decât cât de mici ºi de nevrednici suntem. Mã doare cã în ambele tabere poziþionate atât de radical existã oameni pe care îi iubesc ºi îi respect. Mã doare cã lucrurile au fost radicalizate în aºa fel încât se se termine musai cu linºarea uneia dintre pãrþi, nelãsându-se nicicum spaþiu pentru o soluþie alternativã. Îmi închipui cã dacã am fi cu câteva sute de ani în urmã, am vedea din nou ruguri arzând, evident în Numele Domnului.
Deci fãrã sã judec substanþa teologicã a acestui conflict, îmi permit sã analizez gâlceava înþelepþilor prin prisma unor indicaþii de la Domnul, atât de clare, cã nu e nevoie de teologi sã le înþelegi. Vorbind despre profeþii / învãþãtorii mincinoºi, Isus nu ne-a trasat o linie doctrinarã dupã care sã-i deosebim. A spus simplu: „Dupã roadele lor îi veþi cunoaºte!”
Sincer, mã bucur sã vãd modul în care stã Iosif Þon în faþa valului de mizerie care e revãrsat în direcþia lui, în mod concertat, din atâtea pãrþi. Mai scrie câte un articol ºi-ºi explicã convingerile, dar nu acceptã terenul suburban de luptã propus de oponenþii sãi. Cu siguranþã cã ar avea multe lucruri urâte ºi murdare de povestit ºi cu siguranþã cã ar putea sã catalogheze în fel ºi chip pe cei care i se opun. Iosif Þon dovedeºte practic cã este din alt aluat ºi lucrul acesta nu i-l poate lua niciun conciliu bisericesc, niciun comunicat de presã ºi nicio operaþiune de linºaj mediatic. Aceeaºi nobleþe de a se ridica deasupra oponenþilor ºi de a nu accepta provocãrile de a coborî conflictele pânã la mocirlã am mai observat-o doar la un singur om pe care am învãþat sã-l iubesc mult, a cãrui zi de naºtere o voi petrece fãrã el pentru întâia datã mâine, pastorul Iosif ªtefãnuþi.
Poate cã Iosif Þon are o deviere teologicã. Cine sunt eu ca sã-l judec? Indubitabil el este un om prin care Dumnezeu a fãcut lucruri mari, cuantificabile, nu precum mulþi dintre opozanþii sãi. Din respect pentru vasul care a fost folosit de Dumnezeu cu atâta putere, chiar dacã ar ajunge sã cadã în vreun pãcat grav, eu i-aº þine uºa deschisã, i-aº arãta dragoste necondiþionatã ºi, cel mult, l-aº dojeni ca pe un pãrinte, dacã aº avea certitudinea pãcatului sãu. Cum aº putea eu sã-mi permit sã dau cu piatra în el? Sunt oare eu Cel care judecã?
Poate cã Strãjerii sunt o miºcare dubioasã din punct de vedere doctrinar, nu ºtiu. Cine ºtie dacã Dumnzeu nu-l direcþioneazã pe Þon acolo sã aducã clarificãri teologice ºi sã repoziþioneze miºcarea înspre folosul Împãrãþiei? N-are voie cumva Dumnezeu sa mai lucreze fãrã aprobarea noastrã? Aaa, am uitat cã doar cesaþioniºtii au acces la Împãrãþia Cerurilor, cã Dumnezeu ºi-a luat mâna de pe ce se mai întâmplã în lumea aceasta ºi ne lasã pe noi sã decidem ce ºi cum e corect ºi bine… Pardon!
ªtiu cã vocea mea este neînsemnatã ºi nebãgatã în seamã. Dar ca un samaritean nevrednic mã opresc în drum ºi îndrãznesc sã-i spun celui care mi-e frate în Domnul, Iosif Þon: „Dumnezeu sã vã binecuvinteze! Mã rog pentru dumneavoastrã ca sã puteþi rãmâne curat ºi tare în toata baia asta de noroi. Pentru mine aþi trecut testul pocãinþei. Îmi sunteþi un exemplu chiar ºi în aceste împrejurãri!”
Tot aºa nu pot sã nu adresez un avertisment în direcþia opusã. Roadele voastre nu valideazã pretenþiile de pocãinþã. Din direcþia voastrã nu vine nicio mireasmã plãcutã ºi agora voastrã seamãnã din ce în ce mai mult cu un cuib de viespi. Poate cã aveþi o teologie mai bunã, dar asemenea ortodocºilor vã omoarã / vã descalificã ortopraxia. Ura pare a vã fi atrofiat busola. ªi nu dragostea faþã de adevãrata credinþã vã mânã înainte, ci ura! Aveþi grijã cã în loc sã faceþi servicii Evangheliei, sunteþi doar promotori ai culturii exacerbate a urii în mediul evanghelic românesc. ªtiu, ºtiu, aveþi cele mai bune intenþii, doar cã, atenþie, se zice cã drumul spre iad e pavat cu ele.
P.S. Imediat dupa publicarea acestor gânduri, mi-am adus aminte de singura situaþie când am avut harul sã mã aflu în prezenþa lui Richard Wurmbrand, în iunie 1992, împreunã cu sora mea, cu pastorul ªtefãnuþi ºi cu Constantin Tudose, într-un apartament din Bucureºti unde era gãzduit acesta. Motivul declarat al întrevederii era obþinerea unui interviu. A fost fascinant sã fiu interlocutorul lui Wurmbrand în timp ce servea masa de prânz. Mai lua tremurând o lingurã de supã ºi mai revãrsa o predicuþã plinã de har ºi de substanþã. Niciodatã n-am mai experimentat pânã atunci atât de pregnant cum din inima unui om pot curge râuri de apã vie. Cu Wurmbrand nu era chip sã conduci tu discuþia. Te ducea el acolo unde simþea cã este important. Dincolo de lista mea de întrebãri, multe care au rãmas în aer, îmi aduc aminte cât de mult a lãudat credinþa mãicuþelor catolice, a preoþilor ortodocºi ºi a credincioºilor adventiºti în timpul torturilor suferite în lagãrele comuniste. Mi-a lãudat credinþa lor, nu teologia lor. La urma urmelor, asta se pare cã este ceea ce conteazã mai mult. ªi cred cã þara asta are nevoie sã fie zguduitã de Cel de Sus ca noi sã ne focalizãm din nou pe lucrurile care conteazã. Pãcat!
O scriere destul de echilibratã…frumos.
Multumesc frumos Lia!
apreciez atitudinea smerita si impaciuitoare!
Si eu apreciez aplecarea asupra gândurilor mele!
Draga Mihai,
Ai in continuare un respect in inima mea pentru curaj
-MA asteptam sa nu stai ,,pe tusa’..
Fii binecuvantat in continuare
mitica’
Mitica, ma bucur când împlinesc mãcar aºteptãrile unora! Mi-era dor de tine.
Multumesc!
Mihai,
sa stii ca trec fegvent pe aici…
-chiar daca nu am lasat un semn anume
[iata ca ai aflat acum].
Pai asta inseamna ca trebuie sa stau mai mult pe acasa, Mitica!… sa ma gasesti cand vii pe aici!
Domnul Isus sa te binecuvinteze…in aceasta lume in care toata lumea se arunca intr-un sant sau in altul pentru a putea lupta….este bine sa vezi oameni care aleg calea de mijloc si drumul dintre santuri pentru a merge inainte, nu pentru a lupta.
Frumos spus Emy! Da, e mai productiv sa mergi inainte decat sa te proptesti in santuri…
Si eu apreciez continutul si atitudinea postarii tale Mihai! Impresia mea (datorata expunerii limitate e adevarat) vis-a-vis de lumea blogurilor evanghelice romanesti e ca e prea multa poluare. Ma bucur de aceasta gura de aer curat!
Adiel, surpriza mare sa te vad pe aici! Si ma incurajeaza cuvintele tale. Multumesc!
Domnule Adiel Bunescu, poate cã ați vizitat prea puține bloguri evanghelice (dupã cum și spuneți asta) de aceea aveți impresia de prea multã poluare. Oricum, eu tind sã vã dau dreptate. Blogurile sunt un parametru important de evaluare a „pulsului” Bisericii din România… deși îmi place sã cred cã și sunt sigur de asta cã mulți oameni cu adevãrat valoroși în credințã (nu în teologie, cum a subliniat autorul) nu stau atît de mult pe Internet.
Andrei, vezi ca pe blogul meu, Unul singur este Domn! :) În rest mã bucur cã ai poposit pe aici ºi mi-ai dat motive sã-þi “frunzãresc” blogul pe care nu l-am mai vizitat de mult. Îmi place ce faci pe acolo. Dacã ai pune ºi mai multã fotografie mi-ar place ºi mai mult.
Atunci nu știu care ar fi formula de adresare doritã, cel puțin atunci cînd mã adresez dv. :)
Eu vã citesc cu plãcere blogul, doar cã nu prea comentez mult(e). În general nu comentez pe bloguri decît în anumite momente.
Vã mulțumesc de aprecierea dv. care mã bucurã sincer. În ce privește fotografia pe blog, vã referiți la fotografiile mele (ca în acest articol) sau la fotografii pe articole?
Andrei, pe blog se presupunem ca suntem toti bloggeri si egali. Familiaritatea nu inseamna lipsa de bun simt ci e de dorit. Asa ca, cel putin pe aici, uita de persoana a doua plural. Nici eu nu prea comentez in ultima vreme pe bloguri, decat cand chiar cred ca am ceva important de zis, desi recunosc ca uneori e important si sa iti semnalezi prezenta, acordul sau dezacordul…
Legat de fotografii, am citit ca te pasioneaza fotografia… e un microb care ma re-devoreaza de vreo doi ani incoace, dupa o pauza mare din vremea filmului alb-negru… Asa ca la fotografii facute de tine ma refer.
Mihai dragule,
Cu toti aveam limite, dar daca ii ascultam pe criticii nostri, atunci preluam si limitele lor.
Cui ii mai arde de pocainta cand fiecare vrea sa-si arate desteptaciunea?
Emi draga,
Bine te-am regasit!
In alta ordine de idei ai si tu dreptate! Am senzatia ca am ajuns intr-un fel de biserica virtuala unde fiecare are un amvon de unde-si imprastie materia cenusie cat mai tare si ca mai zgomotos :)
Cat de departe sunt gandurile noastre de Gandurile Lui si cata nevoie avem sa ne apropiem de EL !! Psalmul32 -8 .si multa Credinta !
Apreciez foarte mult capacitatea dumneavoastra de analiza si sinteza. la toti ne este dor de fr Stefanuti si de fr Wurbrand . Nici ei in timpul vietii lor pe acest pamant nu au avut parte de prea multa dragoste si apreciere din partea fratilor. Nu este de mirare ca fr Ton se bucura de acelasi tratament din partea celor pe care-i iubeste. Cei trei sunt dintre aceea despre care Biblia ne spune: aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lui de vietuire si urmati-le credinta! Fie ca Dumnezeu sa-l intareasca pe fr Ton si sa-l ajute sa ramana tare pana la capat. Daca Dumnezeu este de parte lui, ce i-ar putea face oamenii. Multumesc pentru articol! Foarte elegant!
Gina, multumesc pentru gandurile bune incluse in comentariul tau. Oamenii i-au retras deja calitatea de slujitor ordinat fr.Iosif Ton si “pedeapsa” a cazut identic si pe ceilalti capi baptisti ai Strajerilor. Gestul mi se pare o manifestare a supremei neputinte. Pana si Isus se pare ca a avut parte de o judecata cu aparente mai drepte… cel putin a fost plimbat de la Ana, la Caiafa, la Irod si la Pilat… I s-a dat macar formal dreptul sa se apere. Ma intreb daca celor surghiuniti li s-a dat posibilitatea sa se apere in fata Sinedriului actual.
Incredibil! Cum s-a putut intampla aceasta nedreptate? Prin raspunsul dumneavoastra mi-ati deschis ochii sa vad si mai clar cum ura orbeste pe cei care ar trebui sa aiba ochii deschisi si sa vegheze Turma. Oricum fratele Oti Bunaciu va intra si dansul in istoria bisericii baptiste ramane prin acest act nedrept. Imi inchipui ca si dansul s-a spalat pe maini ca si Pilat si a exclamat ca este nevinovat de sangele acestui om neprihanit. Ce pacat!
Gina, sunt de acord, e mare pacat. Si, da, acum am confirmarea… judecata Soborului s-a produs fara ca cineva sa-si dea interesul sa asculte in prealabil ce au de spus invinuitii in apararea lor. Iarta-i Doamne, ca stiu bine ce fac!
…la aterizarea din avion , Fr. Iosif Ton a fost intampinat de un grup de frati sinceri si dornici sa-i arate dragostea si admiratia pentru ca sta aproape de Domnul; iar cand s-a rugat cu noi, multumind Tatalui Ceresc pentru toate binecuvantarile Sale si cerand binecuvantarea Domnului peste toti, rugandu-se si pentru cei care… nu stiu ce fac… ne-a umplut inimele de Bunatate, numai vazand cum se poarta un om bun intr-o situatie atat de dureroasa…Slava Domnului !
Da, este clar ca ne da lectii tuturor, inclusiv OPONENTILOR sai, cum ii place sa-i numeasca pe cei care i-ar pune pielea pe bat in Numele Domnului. A… am vrut sa mai spun ca el da si CLASA oponentilor sai :-)
Ma gandesc la un ‘teolog’ tinerel din America care spunea ceva despre ‘drumul misticismului batatorit de satana”, pe care a umblat Wumbrand si pe care acum umbla si Iosif Ton .
Cand ai crescut de mic intr-o tara bogata si libera, cand nu ai simtit lipsurile si teama, cand nu ai fost pus niciodata in situatia sa strigi cu disperare catre Dumnezeu, copil fiind, pentru painea cea de toate zilele. cand nu ai suferit de frig, cand ai avut haine cu care sa te imbrai si un pat cald in care sa dormi, cand nu ai fost tinta bataii de joc a colegilor atunci cand ai mers la scoala, pe motiv ca esti pocait, mai tarziu, cand ai crescut mare nu ai fost pus in situatii in care viata sa iti fie pusa in pericol datorita persecutiilor religiose, cand ai putut sa te duci la scoala pe care ai dorit-o fara sa fii respins pentru convingerite tale religioase, cand ai putut sa iti cumperi orice ti-ai dorit fara prea mult efort, cand ai avut toate cele necesare vietii si nu ai simtit niciodata ce sunt alea lipsuri si nevoi, Dumnezeu este doar un concept frumos, o idee frumoasa si atit. In nici un caz o realitate a vietii tale. A-i multumi lui Dumnezeu pentru painea cea de toate zilele este doar o traditie si in nici un caz o convingere a inimii. Daca mai punem si faptul ca de mic copil ai mers la biserica, ai trait o viata morala ca si adolescent si tanar, te-ai obisnuit asa de mult cu Biblia, este foarte greu sa intelegi ca totusi ai nevoie de pocainta si iertare.
“Cui i se iarta putin iubeste putin” asa spune Biblia.
Unui astfel de tanar, un om care vorbeste despre o relatie personala cu Dumnezeu, despre a fi indragostit de Dumnezeu, despre a-l ‘strange in brate’ pe Dumnezeu , e norma ca sa i se para o blasfemie, erotism spiritual, misticism satanic.
Dar cand ai crescut in anii cei mai cumpliti ai stalinismului, cand ai avut parte de toate lipsurile, restrictiile, persecutiile, cand ai fost arestat si bagat in puscarie pentru credinta ta, cand ai fost batut aproape pana de moarte, cand ti s-a dat sa mananci fecale de om, da ,exact asta s-a intamplat in puscarii, cand a-i fost bagat la izolare pentru saptamani intregi,fara sa mai vezi lumina zilei, sa pierzi notiunea timpului, al culorilor, al formelor, atunci Dumnezeu devine ceva real, aprope vizibil, pipaibil. Doar un om care a trecut pe aici poate spune ca l-a vazut pe Dumnezeu, ca il cunoaste pe Dumnezeu.
Teologii cunoasc doar cate ceva despre Dumnezeu, un crestin autentic il cunoaste pe Dumnezeu. Adevarata cunoastere vine prin credinta in Dumnezeu si printr-o relatie imtima cu El. Asta cred ca este este marele necaz al bisericilor noastre in ziua de azi, multi teologi care au cunostinte despre Dumnezeu si prea putini crestini autentici care sa il cunoasca pe Dumnezeu.
Pentru mine cei care au reactionat in mod atat de violent impotriva omului Iosif Ton si l-au improscat cu toate mizeriile, sunt copii ai satanei. Suna foarte dur dar asta spune Biblia. Poti sa combati teologia lui Iosif Ton dar pe omul Iosif Ton ai obligatia sa il iubesti daca vrei sa fii numit copil al lui Dumnezeu.
“Binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va fac rau, iubiti pe vrasmasii vostri ca sa fiti FII AI TATALUI DIN CER”. Asta sunt cuvintele lui Isus Hristos din Biblia pe care o citesc eu. Tot Isus le spune fariseilor: “Voi aveti de tata pe diavolul pentru ca ma urati si nu impliniti ce va spun Eu”.
Cine nu implineste poruncile lui Dumnezeu nu este copilul lui Dumnezeu ci al diavolului. Ma ingrozesc cand ma gandesc cat de multi pastori si teologi se pun in postura asta aruncand cu laturi in omul Iosif Ton. Nu e de mirare ca bisericile lor sunt moarte.
Frate Mihai,
va scriu din toata inima, Domnul sa va binecuvanteze!!!
Multumesc mult Maria! Si dvs. va doresc har si binecuvantare de sus!
Astazi ne amintim de cel care a fost Pastor, Poet, Lider, Frate, Erou Crestin Petru Dugulescu. Intr-o zi ca astazi, acum trei ani, a plecat de aici de pe pamant…. a plecat stralucind, dupa cum isi dorea: “Si as mai vrea sa fiu ceva, O Raza Lucitoare…..sa duc lumina undeva, sa incalzesc pe cineva….. si sa ma-ntorc in Soare!” Acolo s-a intors.
A lasat aici pe pamant familia, care ii continua Viziunea si Lucrarea, prietenii care il asteapta parca sa revina din calatorie….fratii care ii recita si asculta cu drag poeziile, pe cei care l-au iubit, care isi amintesc de rasul lui sincer…pe cai care nu l-au inteles…. si ar vrea sa il mai aiba aproape acum cand il inteleg. La Revedere in ceruri Frate Petrica!