Facebook
d'ale crestinismului

Sãƒptãƒmâna Patimilor sau sãƒptãƒmâna crizelor?

Încheiem odatã cu sãrbãtoarea Învierii, acea perioadã de timp care, pentru creºtinãtatea întreagã, poartã numele de Sãptãmâna Patimilor. Mã gândeam zilele acestea cã, dincolo de Patimile lui Isus, de fapt este vorba de o sãptãmânã a crizelor majore.

A debutat cu criza ucenicilor care Îl urmau îngroziþi pe Isus pe drumul spre Ierusalim. A continuat cu criza închinãrii la Templu, când Isus face ceva cu totul neaºteptat, devenind violent ºi izgonind afarã comercianþii din Casa Domnului.

Criza lipsei de roadã a poporului Israel a fost urmãtoarea pe listã, ilustratã magistral prin blestemarea ºi uscarea smochinului neroditor. Criza liderilor religioºi care s-au vãdit incapabili sã-L recunoascã pe Mesia, radicalizând total conflictul cu Domnul. Criza Ierusalimului, cetatea pentru care Isus a plâns ºi pe care o cãineazã, prevestindu-i apropiatul sfârºit. Criza vremurilor din urmã, a sfârºitului inevitabil al acestei lumi, prezentat în culori atât de dramatice în discuþia cu ucenicii Sãi.

Vedem, apoi, criza lui Isus, în grãdina Ghetsimani, când implorã ca paharul sã-i fie luat, acceptând însã voia Tatãlui… momente în care picãturile de sudoare s-au transformat în sânge. Criza celor trei ucenici apropiaþi, cãrora Isus le-a cerut sã vegheze în momentul greu de cumpãnã prin care trecea, ucenici care nu s-au ridicat la înãlþimea aºteptãrilor. Criza lui Iuda, ucenicul care ºi-a pierdut busola ºi, care, în final îºi pune capãt zilelor. Criza ucenicilor ºi apropiaþilor lui Isus care au fugit ca potârnichile dupã arestarea Lui. Criza lui Petru care a ajuns sã se lepede pânã ºi în faþa unei slujnice. Criza lui Pilat care ar fi vrut sã-l scape pe Isus, dar fãrã sã-ºi punã pielea la bãtaie. Criza mulþimilor care duminicã au strigat “Osana” iar vineri au strigat “Rãstigneºte-L” ºi “Huo!”

Criza femeilor în faþa mormântului gol ºi criza ucenicilor închiºi în camera de sus. Criza celor doi debusolaþi de pe drumul Emausului. ªi, în final, criza lui Toma, zis ºi Necredinciosul.

Într-o lume afectatã de atâtea crize, ar trebui sã vedem cã adevãrata crizã existenþialã a omului este datã de confruntarea lui cu realitatea morþii ºi învierii lui Isus. Acesta este cel mai mare scandal al istoriei ºi de modul în care ne raportãm la el depinde totul.

2 Comments

  1. Mihai ,salutam revenirea ta dupa o lunga apsenta din acest spatiu al comunicarii…sa credem ca este sfarsitul unei ,,crize”.
    -Iti doresc sanatate in trup si in intreaga fiinta.
    Tuturor [si mie] sa ne dea Domnul inca odata sansa unui nou inceput , acela de a trai ,,prin resursele lui Dumnezeu puse la dispozitia copiilor sai”

    ,,fiinca-I viu ,pot invinge teama

    si eu sunt viu caci m-a salvat ”….

  2. Mitica, nu pot promite ca e sfarsitul crizei, fiindca tipul asta de criza (criza de timp) pare a fi extrem de rezistenta la tratamente! Si eu iti doresc toate cele bune si ma bucur macar ca, in ciuda crizelor, avem certitudinea ca suntem vii, impreuna cu El!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: