Rumania – A Hot Spot

Mihai C. - 20 May 2016 - d'ale crestinismului /istoria baptiștilor /politica /

Cam așa era raportată peste ocean, țărișoara noastră (aceasta fiind numită în document când Rumania, când Roumania), în vara anului 1940, văzută prin ochii Consulului General al SUA la Belgrad, care a vizitat Bucureștiul într-un moment istoric extrem de fierbinte.

În timpul vizitei lui, a avut parte de niște momente cu adevărat memorabile:

– prim ministrul român a fost asasinat

– Rusia și Ungaria „ciocăneau” la ușa României

– polonezii soseau valuri, valuri, prinși în cleștele germano-bolșevic

– bisericile baptiste fuseseră închise iar unii dintre credincioși întemnițați

Cu naivitatea caracteristică americanilor, nu pomenea nimic despre evrei, în schimb se spera că peste România se va instaura curând libertatea religioasă completă. Știrea a apărut în Anuarul dedicat întrunirii Convenției SBC din iunie 1940. Acel Hot Spot avea să se transforme într-o adevărată gaură neagră, în care țara noastră s-a scufundat de-a binelea.

SBC_Annual_Convention_1940_p166

În aceeași lucrare se mai semnalau:

  • ieșirea la pensie a Dr. Everett Gill după mulți ani de slujire în România.
  • întoarcerea lui Petru Truța (1910-1987) în România, pentru a preda la Seminarul din București, după petrecerea unui an la Seminarul Baptist din Louisville, Kentucky. (Ulterior, Truța s-a întors definitiv în SUA, fiind în 1968 printre fondatorii Societății Misionare Române și primul președinte al acesteia. A fost profesor în cadrul Northern Baptist Theological Seminary.)
  • Tot la Louisville își petrecuseră, studiind, „concediul” (furlough…), soții Craighead, care fuseseră vreo două decenii misionari în Basarabia. La declanșarea războiului, Craighead și-a dus familia în Scoția, la Edinburgh, el întorcându-se în România „ajutând baptiștii basarabeni pentru a se pregăti să reziste amenințărilor potențiale ale comunismului”.
  • Lucașa Sezonov, care fusese profesor în România, s-a întors în SUA pentru a-și continua studiile și el la Louisville.
  • Pe 13 decembrie 1838, la București a sosit Roy F. Starmer, împreună cu soția lui. După un an pregătitor de învățarea limbii române, l-a înclocuit pe Everett Gill la Seminar.
  • Se semnala nevoia uriașă de lucrători instruiți pentru bisericile baptiste românești, menționându-se că existau pastori și predicatori laici care îngrijeau de câte 40-50 de biserici și filiale. La seminar erau înscriși studenți de etnie română, rusă, maghiară, ucraineană și altele. „One may see a demonstration of what Christ can do in eliminating race barriers here in our Seminary, the only answer to the exaggerated nationalism of Europe’s Christ. The men spend their summers in practical missionary work. Many have stories of persecution, fines, and imprisonment to tell on their return to school, but more important they tell of the fruit of the word.”
  • The James Memorial Training School. No, baptiștii români aveau la 1940 o școală serioasă de pregătire a misionarelor și lucrătoarelor din biserici, deci nu exista politica „numai frații” :) Programul de instruire dura 2 ani, iar „the more outstanding young women” erau acceptate pentru al treilea an de studiu! Directoarea programului, Mrs. Trutza, raporta activitatea din vara anului 1939: Cele 22 de studente au vizitat 211 biserici, au organizat 26 de societăți ale femeilor, șase cluburi YWA (replica la YMCA), 14 Școli Duminicale, 98 „interviuri” cu cei pierduți, 48 vizite la bolnavi, au organizat 66 de programe sau servicii speciale, au distribuit 203 tractate, au lucrat cu leproșii, cu nevăzătorii din București și au desfășurat diferite alte lucrări prin biserici.
  • se semnala nevoia acută de literatură creștină în România și de manuale de calitate pentru seminariști. „Revista Farul Creștin continuă să fie o sursă de informație și inspirație, cât și un agent al unității printre baptiști.”
  • „În prezent ușa spre Nord (a vrut să zică spre Est… :) ) este închisă, dar Dumnezeu nu va îngădui să rămână așa, iar când se v-a deschide, speranța și rugăciunea noastră este ca baptiștii români vor fi pregătiți să intre în Rusia cu Evanghelia.” (Și noi i-am așteptat pe americani cu tancurile… nota M.C.)
  • La acea oră (1940), SBC avea șase familii de misionari în Europa, câte una în Spania, Ungaria, Iugoslavia și Italia și două în România: Craighead staționată la Cernăuți, pe str. Balș nr.11 și Starmer la București, pe Berzei 29.
  • La Congresul BWA din iulie 1939, desfășurat la Atlanta, unde fusese ales ca președinte J. H. Rushbrooke, printre membrii simpli ai comitetului BWA a fost ales și avocatul român, Dr. Gheorghe Șimonca.
  • La Convenția SBC din iunie 1940, printre musafirii străini au fost pastorii Ioan Cocuț și Dănilă Pascu. Cocuț fusese Secretar General al Uniunii iar Dănilă fusese Secretarul Organizației de Tineret. Cei doi au reprezentat baptiștii români la Congresul BWA de la Atlanta, în iulie 1939, au întârziat prin America și au fost surprinși acolo de declanșarea WWII, nemaiavând cum se întoarce. Ulterior, Ioan Cocuț, devenit John T. Cocutz, a fost o vreme șeful secției române de la Vocea Americii. Și-a dat masteratul, apoi doctoratul în filosofie, ambele la Yale, făcând carieră universitară la University of Georgia. Teza lui de doctorat, susținută în 1950, a avut tema „Kant’s theory of the self” și încă mai este citată în literatura de specialitate.

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: