O aniversare trecuta cu vederea: Noul Testament de la Sankt Petersburg – doua sute de ani de la aparitie

Noul Testament de la Sankt Petersburg, a cărui tipărire s-a finalizat pe 18 decembrie 1817, beneficiază pe nedrept de o tendință de minimalizare a importanței sale. Tipărit în 5 000 de exemplare și reeditat în alte 5 000 doi ani mai târziu, acesta a fost primul NT românesc cu un asemenea tiraj generos, de masă. În altă ordine de idei, este primul NT românesc care nu a avut o destinație exclusiv cultică, fiind încurajată distribuirea lui către persoane particulare, cumpărat pentru spitale, pentru armată și chiar pentru pușcării.

La nici nouă ani de la data de 7 martie 1804, când la London Tavern a fost înființată British and Foreign Bible Society (BFBS), cunoscută la noi drept Societatea Biblică pentru Britania și Străinătate, la Sankt Petersburg a fost înființată cu sprijin englez Societatea Biblică Rusă. Înființarea acesteia a fost un succes de marcă, datorat lui John Paterson și Robert Pinkerton, cei care au pus bazele acestui demers pe când armatele lui Napoleon avansau rapid în Rusia anului 1812. Cu sprijinul Prințului Alexandru Nicolaevici Golițîn, Oberprocurator al Sfântului Sinod între 1803-1817, proiectul a ajuns la cucernicul Țar, Alexandru I, care, după ce l-a examinat, a scris cu mâna lui „Așa să fie!” Era 6/18 decembrie 1812, ucazul imperial fiind făcut public pe 11/23 ianuarie 1813.
În anul următor, la cea de-a 10-a aniversare a BFBS la Londra, raportul lui Paterson și Pinkerton a captivat asistența, înființarea unei asemenea filiale exotice a Societății atrăgând imediat numeroase donații. Acesta s-a transformat în cel mai ambițios demers extern al BFBS, Sankt Petersburg devenind cel mai important centru de traducere, tipărire și distribuire a Bibliei din afara Marii Britanii.

Conform unei broșuri de promovare la Chișinău a activității Societății Biblice, scopul acesteia era de a tipări și răspândi Biblia, „fără nici o însămnare și tâlcuire într’însa de la sâne”, acestea urmând a fi vândute cu preț mic, chiar date gratuit celor săraci, precum și „celor ce se află în spitaluri, celor închiși în temnițe și în casele de îndreptare”. Totodată, Societatea avea și un scop misionar, încercând „pe cât este cu putință, să intre Biblia și în mâinile noroadelor din Asia, cei ce locuiesc în Rossia, din mahometani și din închinătorii la idoli, în limba lor”.

Noul Testament de la Sankt Petersburg

Ca fapt divers, la cea de-a doua adunare generală anuală a noii organizații, în iunie 1815, a fost ales ca vicepreședinte fostul domnitor al Moldovei (1799-1801) și al Țării Românești (1802-1806) Constantin Ipsilanti, tatăl lui Alexandru Ipsilanti, conducătorul de mai târziu al Eteriei.

Într-o scrisoare din 24 iunie 1815, Paterson raporta despre Societatea Biblică din Rusia că avea deja în tipar Biblii și Nou Testamente în 15 limbi diferite, următoarea prioritate fiind tipărirea în limba română. Promovarea atât de rapidă a limbii române pe agenda Societății se datora Exarhului Basarabiei, Gavriil Bănulescu-Bodoni. Încă din 1814, acesta întreținea legături cu Societatea Biblică Rusă, pentru care a transmis danii și subscripții anuale, provenind de la 70 de persoane din Basarabia. Pe de altă parte, Pinkerton viza prin acest proiect nu doar pe românii basarabeni, intrați din 1812 sub jug rusesc, ci și pe cei din Principate.

În vara anului 1816, Pinkerton și Ebenezer Henderson au vizitat Chișinăul, pentru a propune înființarea unei Societăți Biblice Basarabene, filială a celei din Sankt Petersburg. Aceasta a luat ființă un an mai târziu. Bănulescu-Bodoni le-a prezentat britanicilor starea dezastruoasă din Basarabia, unde în cele 800 de biserici nu găseai nici 50 de Biblii. S-a vehiculat posibilitatea tipăririi la Chișinău, în cele din urmă tipărirea primei ediții a NT s-a încheiat pe 18 decembrie 1817 la Sankt Petersburg. Ca text de bază a fost folosită Biblia lui Samuil Micu, după ce Bănulescu-Bodoni s-a consultat cu chiriarhii Moldovei și Țării Românești.

pagina de titlu

Filiala basarabeană a Societății Biblice și-a alcătuit un regulament propriu, cu 11 articole. Interesant este că putea deveni membru al Societății orice creștin, indiferent de confesiune:

Filiala basarabeană este alcătuită din credincioși de orice confesiune creștină, care fiind convinși, din toată inima, de folosul ce rezultă din cetirea Bibliei, doresc să se facă membri ai Societății și să ia parte la activitatea ei, pentru tipărirea și răspândirea acestei cărți, printre locuitorii Basarabiei și altor ținuturi, dar mai ales între cei săraci.

Reeditat în 1819, an în care a fost tipărită și Biblia, Noul Testament de la Sankt Petersburg a avut mare succes și pe malul drept al Prutului. Veniamin Costachi a dorit să dea un exemplar fiecărui preot și, fiindcă primul stoc de 700 exemplare nu a fost suficient, i s-au trimis în total 2 500, practic un sfert din tot tirajul cumulat. Surprinzător lucru, având în vedere că două decenii mai târziu, când Benjamin Barker a vrut să distribuie practic același NT, tipărit la Smirna cu blagoslovirea episcopilor munteni, Costachi s-a opus, pretinzând că moldovenii erau prea proști ca să priceapă ce scria în NT! Era însă vorba de un shift de politică bisericească. Demn de menționat că la București, Noul Testament de la Sankt Petersburg a fost distribuit cu largul concurs al consulului Rusiei, pe vremea când activitățile acestuia nu erau atât de toxice, ca de la 1945 încoace. Greu de imaginat în ziua de azi că singura sursă de NT și Biblii din Țara Românească era în acea vreme consulatul Rusiei! Nu există posibilitatea unei cuantificări exacte, dar NT 1817 și B 1819 au fost difuzate și în Transilvania, găsindu-și loc inclusiv în bibliotecile unor prelați sași sau în cea a lui Timotei Cipariu.

În 1820 a fost tipărită la Sankt Petersburg o broșură în limba română pentru Sucursala basarabeană. Intitulată Sfătuire de la comitetul biblieceștii rossieneștii societăți, aceasta era o pledoarie pentru cumpărarea Bibliilor. Textul ei conține un îndemn profund:

Oricine ai fi tu, cui i se va întâmpla a ceti această filadă, dă-mi voie a te întreba pre tine: oare ai tu Biblie? O așa întrebare între creștini trebuie să fie rară, după cum să pare. Însă, cît este de știut, îi foarte de trebuință a să face această întrebare tuturora și fieștecăruia. Este știut că la mulțime de mii din patrioții noștri, și nu numai la copii, la tineri ce să învață și la slugi, dar și la însuși părinții și la maicile familiilor, pe la toate stările, Biblia cu totul nu se află. Mulți dintr-înșii cartea aceasta cu totul nu au văzut-o niciodată și nu au pentru dînsa nici o știință. Și așa, dacă la tine nu este Biblia, tu, cela ce citești și auzi acestea, silește-te a o cîștiga pre ea! Socotește că cartea aceasta, care se numește așijderea Sfînta Scriptură a legii vechi și a ceii noao este cuvîntul lui Dumnezeu către oameni, cuvîntul lui Dumnezeu și către tine însuți!

Cauza Bibliei românești în Basarabia avea să se stingă cu decesul exarhului Bănulescu-Bodoni în martie 1821. Locul lui a fost luat de rusofonul Dimitrie Sulima, Basarabia intrând într-un proces accelerat de rusificare. Societatea Biblică din Rusia și toate filialele acesteia au fost închise la ordinul Țarului Nicolae I în 1826. Cu doi ani mai devreme, acuzat de către conservatorii ruși că aparține unui curent mistic de proveniență străină, Golițîn a fost nevoit să-și dea demisia, atât din Sf. Sinod, cât și din funcția de președinte al Societății Biblice.

Ediția 1819 a fost mai îngrijită

Deși istoricul Virgil Cândea susținea în lucrarea sa Rațiunea Dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, că edițiile de la Sankt Petersburg nu au provocat un interes cultural major, care ulterior să-i stimuleze pe cercetători, impactul celor două ediții ale NT și cel al Bibliei, prin tirajul lor și prin aria de răspândire a fost mult mai mare decât se consideră. În bibliotecile din România există exemplare care atestă larga lor circulație, de la Seminarul Franciscan din Hălăucești, la Mănăstirea Celic Dere din Dobrogea, pe atunci în stăpânire turcească, la un Ioann Oltean, absolvent de teologie la Budapesta etc.

Noul Testament de la Sankt Petersburg a fost o primă luminiță semnificativă din arealul românesc pe tărâmul răspândirii Bibliei. Comemorarea apariției lui se îmbină fericit cu cea a Reformei Protestante.

 

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.