La ce slujesc doctoratele în teologie?

Mihai C. - 23 August 2007 - d'ale crestinismului /

Una din glumele favorite ale fondatorului uneia din ºcolile teologice româneºti, pe vremea când nu anticipa cã el însuºi va pune umãrul la fabricarea pe bandã a teologilor, intrând cu acte în regulã în numãrul lor, se referea la o dezbatere teologicã aprinsã pe marginea întrebãrii: câþi draci încap într-o gãmãlie de ac?…

Am asistat zilele acestea la un asalt ideatic puþin cam ieºit din comun, desfãºurat pe blogul Pãtrãþosului, ca reverberaþie la ªcoala de Varã Perichoresis, organizatã la Oradea mai deunãzi. Practic ostilitãþile au fost provocate de un comentariu destul de acid al dr.Sorin Bulboacã, care a fost fãcut ºvaiþer de impetuoºii studenþi, destul de colþuroºi, ba chiar colþoºi, dacã ar fi sã ne luãm dupã modul lor de reacþie, urmat la distanþã de o reacþie punctualã, ceva mai echilibratã, a posesorului acelui colþ de spaþiu virtual, purtând un titlu de generic: Problematica dr.Bulboacã.

Au fost spuse multe lucruri, unele din acestea corecte, dar dezamãgitoare prin felul de prezentare. De pe margine ai senzaþia cã asiºti la un meci Steaua – Dinamo, în care conducãtorii stau în loje somptuoase, sorbind coniac franþuzesc ºi etalând costume Armani, iar ultraºii se bat între ei ca chiorii (cacofonie voitã) ºi, pentru diversitate, mai intervin jandarmii, împãrþind cu generozitate bastoane în stânga ºi în dreapta, care din pãcate ating mai mult pe cei nevinovaþi. Dupã ce ultraºii îºi consumã energia ºi meciul se terminã, tot conducãtorii apar în lumina rampei, la diferite talk-showuri, furnizând comentarii sforãitoare cu privire la arbitri, la ghinion, la configuraþia astrelor, ºamd.

Realitatea care stã în spatele meciului Steaua – Dinamo, dincolo de luptele ultraºilor, cotonogeala din teren a fotbaliºtilor, rezultatul de pe tabela de marcaj la final, declaraþiile aberante de la emisiunile TV ºi comentariile pornografice postate la articolele de pe siturile de specialitate, este cã mediul fotbalistic este corupt, bolnav ºi cu o funcþionalitate anormalã, nemaiavând nimic din spiritul unei competiþii sportive, din olimpismul aheilor de odinioarã.

La fel, realitatea din spatele “Problematicii dr.Bulboacã” este cã mediul eclesial se aflã departe de ceea ce se presupune a fi Trupul lui Hristos ºi lucrurile pe care le discutãm la suprafaþã, armatele de ultraºi pe care le mobilizãm pentru captarea atenþiei ºi tot acest consum de energie, reprezintã doar manifestãri de faþadã ale unor tensiuni interne, resimþite de toatã lumea dar tratate cu o indiferenþã vinovatã.

Citind ºi rãscitind toate astea, se naºte o întrebare fireascã: la ce slujesc doctoratele în teologie? Mai în glumã, mai în serios, gãsim ceva variante de rãspuns în succesiunea nãucitoare a ostilitãþilor de pe blogul citat mai sus:

  1. sunt o modalitate de a-þi deschide uºile
  2. servesc ca aditiv cu efect garantat întru creºterea orgoliului
  3. te ajutã sã fii bãgat în seamã, dacã ai frustrãri legate de acest domeniu
  4. te includ în cercul exclusivist al celor care se numãrã mai nou pe degetele de la mâini ºi de la picioare
  5. te ajutã sã priveºti de sus în jos la ingineri!…

Probabil cã mai sunt ºi altele, dar nu le-am observat în focul dezbaterilor.

Trist este cã, se pare, doctoratele în teologie nu ajutã prea mult la formarea caracterelor. ªi nu mã refer aici la caracterul celor care au obþinut aceste titluri, nu am nici o îndoialã în ce priveºte persoana dumnealor, ci mã refer la faptul cã ele însele nu transmit nimic în jur, rãmân doar o bucatã de hârtie care condamnã pe posesorii lor la intrarea într-o lojã exclusivistã, în timp ce masele de manevrã ale suporterilor stau extaziate la contemplarea bastoanelor de cauciuc ale jandarmilor.

În aceastã lojã exclusivstã, poþi avea parte de sesiuni ºtiinþifice elaborate, la care un Beni Fãrãgãu nu se mai cade a fi invitat fiindcã nu ºtie greaca Noului Testament ºi nu împlineºte exigenþele necesare unei asemenea manifestãri, dar pentru imagine sunt invitaþi diverºi artiºti plastici, precum ºi poeþi buni cunoscãtori ai unui alt fel de limbaj, cel erotic, etc. Din pãcate, nici publicul orãdean nu a dat nãvalã sã asculte galonatele expuneri ºi, în ciuda entuziasmului celor câþiva participanþi, se mai iscã o întrebare, de sorginte latinã de data asta: Cui Prodest?

Departe de turnul lor de fildeº, bisericile noastre se confruntã cu o nevoie acutã de lideri, nu în sens peiorativ, ci în sensul Scriptural, adicã de oameni care sã inspire în alþii dorinþa de a-i urma, demonstrând caracter, direcþie, viziune ºi pasiune pentru Mântuitorul. Existã semne destul de încurajatoare cã în þarã, destul de mulþi au înþeles falimentul sistemului academic tradiþional ºi se cautã modalitãþi alternative la sistemul educaþional formal. Sperãm cã vom vedea curând ºi rezultate viabile.

În rest, singura consecinþã cu adevãrat majorã a existenþei a douã ºcoli teologice concurente în lumea baptistã româneascã, se pare cã este polarizarea din ce în ce mai evidentã pe falii mai periculoase decât celei de la San Leandro, care ameninþã, dupã cum spun zvonerii, cu o scindare, mai devreme sau mai târziu. Rãmâne de vãzut dacã orgoliul doctorilor în teologie va conduce la rezultate mai bune decât cel provocat de atitudinea Patriarhului din Constantinopole, care a refuzat ajutorul occidental împotriva cotropitorilor otomani, cu celebra aserþiune: “Decât sã se salveze Constantinopole ºi sã piarã ortodoxia, mai bine sã piarã Constantinopole ºi sã se salveze ortodoxia.”

Dacã cei care se numãrã pe degetele de la mâini ºi picioare, crema intelighenþiei baptiste româneºti, nu sunt în stare sã creeze o miºcare unitarã de progres autentic în spaþiul cultic românesc, înseamnã cã nu au ajuns unde trebuie, indiferent de sclipiciul diplomelor lor sau de activismul manifestat ºi, ca atare, trebuie sã-i sancþionãm cu indiferenþa pe care probabil o meritã, pânã la proba contrarie.

P.S. Nu ºtiu ce mã face sã cred cã o eventualã invitare la ªcoala de Varã Perichoresis a unui “ignorant” în greaca biblicã cum e Beni Fãrãgãu ar fi fost taxatã de publicul orãdean cu o prezenþã masivã, ceea ce ar fi pus în dificultate funcþia de autocontrol a unor orgolii. Este doar o presupoziþie ºi îmi cer iertare dacã nu este aºa.

Comments

  1. Consider ca de data asta intaritarea duhului a dus la o abordare tendentioasa a chestiunii doctoratului (in teologie).

    E exagerata si pretentia ca intelighentia baptista romaneasca sa faca o hora a unirii patriotarda si triumfalista. Exact de asta nu avem nevoie.

    Da, avem nevoie de dialog, colaborare, dezbateri, implicari, dar despre astea duhul intarit a uitat ca exista, intrucit si-a construit argumentul in mod conjunctural.

    Fara nici o retinere, am fost incintat ca s-a organizat o scoala de vara la Universitatea Emanuel din Oradea. Comentariile mele nu au pus in discutie oportunitatea organizarii unei astfel de scoli de vara.

    Cred ca merita reluata / reformulata si urmatoarea chestiune: “Exista semne destul de incurajatoare ca in tara, destul de multi au inteles falimentul sistemului academic traditional si se cauta modalitati alternative la sistemul educational formal.”

    Nu sint convins de nici una dintre cele 3 idei: ca ar fi semne “destul de incurajatoare”, ca ar fi “falimentul sistemului academic traditional” si ca ar fi “modalitati alternative la sistemul educational formal”.

    Astfel de afirmatii ar trebui sustinute sau, altfel, posesorul lor sa fie mai moderat in constructia unor astfel de expresii.

    Daca am apreciat modul in care a fost mentionat numele lui Beni Faragau in comentariile de pe blogul Patratosului, aici consider ca a fost amintit in exces.

    Disciplina dobindita de cineva in anii doctoratului il face sa fie mult mai prudent in chestionari si in concluzii. Iata o consecinta (tehnica) benefica a studiilor postuniversitare, pe care unii o dobindesc chiar din anii studiilor universitare.

    Alin Cristea

    alinpm@yahoo.com

    http://www.thymos.ro
    http://www.confesionala.ro

  2. Alin,

    Nu e vorba de o interpretare tendenþioasã, am preluat cele cinci ‘avantaje’ ale doctoratului în teologie de pe situl în cauzã ºi doar le-am pus în listã. Pe bune. Între timp, se pare cã au fost ‘moderate’ adicã ºterse.

    Nu am spus nici cã intelighenþia baptistã româneascã ar face o horã patriotardã ºi triumfalistã. Eu am atras atenþia cã marea schismã Oradea-Bucureºti este generatã de grupul acesta exclusivist, mai bine zis de orgoliile celor din grup. Poate cã n-am spus-o pe ºleau dar uite cã o fac acuma.

    Nici eu nu neg oportunitatea organizãrii de evenimente de acest gen. Dar când rezultatul este un schimb de acuzaþii ‘neortodoxe’ între reprezentanþii celor douã tabere, care-ºi trimit sãgeþi de suprafaþã, fãrã sã punã în discuþie ºi în rezolvare problema acutã din ‘background’, întreb din nou: “Cui prodest?”

    Alin, este evident cã evanghelicii români au nevoie acutã de lideri. O vreme bisericile s-au uitat la cele douã ºcoli ca la Meca, aºteptând soluþii. Mai nou, multe biserici se repliazã ºi implementeazã sisteme informale de instruire, atât în lucrare, cât ºi în conducere. Faptul cã nu le-ai observat nu înseamnã cã ele nu existã. Faptul cã eu afirm cã acestea sunt mai eficace decât sistemele formale, reprezintã o opinie personalã ºi timpul va arãta dacã am sau nu am dreptate.

    La nivel global, nu doar în ce priveºte învãþãmântul creºtin, se recunoaºte cã modelul tradiþional de instruire nu mai este viabil. Universitãþile mari din lume deja adoptã alte modele, sau cel puþin experimenteazã.

    Legat de Beni Fãrãgãu, l-am pomenit doar de douã ori. Nu aº fi fãcut-o dar, în punctul 8, nu al proclamaþiei de la Timiºoara :-) ci al celebrei “Problematici dr.Bulboacã” de pe situl Pãtrãþosului, se reitereazã, persiflant: “Specialiºti în NT fãrã limba greacã”. Aºa cã nu m-am abþinut. Mea Culpa!

    De acord cu aserþiunile despre disciplina dobânditã în anii doctoratului. Aºteptãm sã îi vedem roadele la doctorii în cauzã. Aºtept de la ei, aºa cum am afirmat deja “sã creeze o miºcare unitarã de progres autentic în spaþiul cultic românesc”. E ceva greºit în asta?

  3. Doctoratele in “unele” cazuri sunt doar generoatoare de mandrie.
    E nevoie de lideri Adevarati in biserica , problema este ca trebuie sa pari suficient de incapabil sa ai loc in stuff-ul deja existent.
    Eu spun sa fiti mai retinuti , sa nu sperati ,mai avem de asteptat….
    Oricum ,sunt doua categorii de lucratori .O categorie ,a doua, e formata din lucratori adevarati , manati de Duhul.

  4. Chiar ca exista doctori in teologie,mumii ambulante,fara duh si fara har.
    Dupa cum exista si spirite erudite cu care se poate discuta.
    Cunostinta,in genere,ingimfa,no coment.

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: