Iosif Stefanuti 1948-2010

Astãzi, la Brãila, a fost înmormântat pastorul Iosif ªtefãnuþi. Au þinut sã fie prezenþi nenumãraþi oameni din Brãila, în frunte cu primarul oraºului, dar ºi foarte mulþi colegi pãstori din toatã þara. Voi încerca, în curând, sã prezint un film pe scurt al acestei ceremonii cu adevãrat impresionante, precum ºi câteva fotografii semnificative. Deocamdatã includ aici necrologul celui plecat dntre noi. Încã odatã am realizat cã de cele mai multe ori aºteptãm sã moarã cineva, ca sã ne dãm seama ce pierdere mare suferim.

Pastorul Iosif ªtefãnuþi s-a nãscut la 29 noiembrie 1948 în localitatea Goleþ din jud.Caraº Severin, în familia unor oameni profund credincioºi, Mihai ºi Gheorghiþa. Împreunã cu singura lui sorã, Maria, a urmat cursurile ºcolii din satul natal, simþind din fragedã tinereþe chemarea pentru a-l sluji pe Dumnezeu. A iniþiat astfel un grup de rugãciune ºi studiu biblic pentru tineri, lucru care n-a fost pe placul Securitãþii, chiar pastorul bisericii locale cerându-i sã stopeze întâlnirile dar el a decis continuarea acestora pe ascuns, în casa unei familii de credincioºi, iar lucrarea a cãpãtat amploare ºi a adus roadã.

Într-un mod de-a dreptul miraculos, în anul 1970, a fost acceptat sã studieze la Seminarul Teologic Baptist din Bucureºti deºi din cauza activitãþii sale, pastorul bisericii a refuzat sã-i dea recomandarea necesarã.

Au urmat patru ani de studiu, în care a învãþat de la oameni dedicaþi, cum ar fi tânãrul profesor Vasile Taloº, care preda cu pasiune Vechiul Testament ºi Istoria Baptiºtilor, sau mult mai vârstnicul Dr.Petre Belicov care, prin integritatea moralã ºi prin cultura sa deosebitã, l-a inspirat ºi l-a motivat în toþi acei ani, fiindu-i ca un mentor. A avut colegi de camerã deosebiþi, din trei etnii diferite: un maghiar, un german ºi un român: Vereº, Harold ºi Dugulescu.

A predicat întâia datã la Brãila cu ocazia serviciului de Înviere din ultimul an de seminar (1974) ºi, dupã terminarea slujbei, comitetul l-a invitat sã vinã ca pãstor. A solicitat un timp de rugãciune ºi pentru a se consulta cu soþia lui, Mia, cea care i-a rãspuns imediat cã îl urmeazã oriunde îl chemã Dumnezeu.

A început sã lucreze în bisericã, predicând Cuvântul ºi fãcând vizite credincioºilor, înainte de a fi ordinat ca pãstor ºi, în timpul scurs pânã la ordinarea care a avut loc în septembrie 1974, Domnul a chemat la mântuire 31 de persoane. Comitetul i-a cercetat, a prezentat bisericii mãrturia lor ºi au cerut votul Adunãrii Generale pentru botez. I-a botezat pe toþi deºi inspectorul de culte i-a dat aprobare doar pentru 18 persoane, fiind chemat sã dea socotealã la securitate ºi la Bucureºti, la Departamentul Cultelor, dar a rãmas pe poziþie, neacceptând vreun compromis.

Aºa a demarat lucrarea de pãstorire, o lucrare plinã de încercãri, primejdii ºi sacrificii, încununatã totuºi de multe satisfacþii ºi realizãri.

În perioada septembrie 1974 – septembrie 1989, pe lângã Biserica din Brãila a pãstorit ºi Biserica Baptistã din Galaþi, slujind însã oriunde era chemat, fie pentru evanghelizare, fie pentru oferirea de învãþãturã din Cuvânt.

Noii convertiþi, cu înflãcãrarea dragostei dintâi, s-au implicat atât în slujirea din cadrul bisericii, dar ºi în misiune, astfel bisericile au crescut ºi noi puncte de misiune s-au înfiinþat în zona din jur.

În perioada aceea a fost activ în cadrul Comunitãþii de Bucureºti, slujind pentru o vreme ca ºi secretar al acesteia, colaborând îndeaproape cu pastorii Sãrac Iosif, Geabou Pascu, Vasile Brânzei ºi Vasile Taloº,  alãturi de care ºi împreunã cu Petru Dugulescu a iniþiat celebra scrisoare deschisã adresatã lui Nicolae Ceauºescu, un adevãrat memoriu prin care se solicita libertate religioasã, document care a fost semnat de 66 de pastori baptiºti.

S-a implicat în organizarea cursurilor BEE (Biblical Education by Extension) vãzând nevoia acutã de lucrãtori pe ogorul Evangheliei. Folosindu-se de aceastã resursã, a început instruirea în underground a unui numãr de 14 persoane, în vederea pregãtirii ºi echipãrii lor pentru slujire, oameni care sunt implicaþi astãzi în lucrarea activã din diferite biserici ale þãrii.

Extinderea Împãrãþiei a cerut un preþ de jertfã. Rãspândirea Evangheliei ºi deþinerea de literaturã religioasã era un delict pe vremea comunistã dar avea încredinþarea cã Dumnezeu poate sã-i ofere protecþie ºi sã-l cãlãuzeascã spre acei oameni de încredere cu care sã conlucreze în acest domeniu. Aºa a cunoscut ºi a colaborat cu Mircu Cocar din Sibiu, cu Silviu Cioatã din Ploieºti ºi cu mulþi alþii. Prin Elena, Silvia ºi Genoveva Terniceru a cunoscut pe David Troyer. Dumnezeu a binecuvântat mulþi pãstori ºi foarte multe famili din Bisericile Evanghelice ºi nu numai prin ajutorul material ºi spiritual oferit de acesta.

A colaborat îndeaproape cu Mia ºi Costel Oglice pentru a introduce în România metoda Studiului Biblic Inductiv, folosind materialele de la Precept Ministries.

A fost perchiziþionat, acuzat fiind de distribuire ilegalã de literaturã creºtinã, confiscându-i-se toatã literatura religioasã, a fost apoi anchetat, i s-a intentat un proces ºi, dupã presiuni interne ºi internaþionale, a scãpat prin harul Domnului doar cu o amendã penalã.

Odatã cu Revoluþia din Decembrie 1989 a înþeles imediat cã existã noi oportunitãþi de slujire. Dumnezeu i-a dãruit o viziune clarã legatã de implicarea în domeniul spiritual, social, educaþional ºi cultural.

Împreunã cu biserica a decis demararea lucrãrilor de construire a unui Complex Cultural Spiritual, proiect cãruia i-a dãruit toatã energia sa. Noua clãdire a bisericii din str.Belvedere nr.14, modernul Centru Medical Diaconia, precum ºi Cãminul Speranþei reprezintã doar câteva dintre proiectele izvorâte din viziunea lui. A fost mereu adeptul unei prezenþe de impact a evanghelicilor în societate, Revista de Culturã ºi Informare Creºtinã MESAJ, douã festivale naþionale de poezie creºtinã organizate împreunã cu Ioan Alexandru, Petricã Dugulescu ºi Ionatan Piroºca, nenumãrate alte evenimente, cum ar fi aducerea corului Madrigal la Brãila pentru un concert de Crãciun desfãºurat în bisericã sau numeroase conferinþe pastorale cum ar fi cea la care vorbitor principal a fost Jack Graham au izvorât din dorinþa lui de a sluji intereselor comunitãþii evanghelice locale.

A gãsit resurse sã slujeascã ºi la nivel naþional, activând ca Secretar General Adjunct, atât în Cadrul Alianþei Evanghelice din România, cât ºi în cadrul Uniunii Bisericilor Creºtine Baptiste. A fost fondator ºi primul preºedinte al Comunitãþii Bisericilor Baptiste de Brãila, înfiinþatã în anul 1990. A susþinut, consiliat ºi mentorat mulþi slujitori mai tineri din diferite biserici ale þãrii, precum ºi din Moldova de peste Prut, ajutându-i sã-ºi dezvolte lucrarea.

Toate aceste realizãri au avut ºi un preþ, nefiind scutit de suferinþa trupeascã. În ianuarie 1994 a avut un infarct major în urma cãruia 62% din capacitatea inimii a fost total pierdutã. A învaþat sã depindã de Dumnezeu pentru fiecare zi a vieþii sale. În martie 2005 a avut un atac cerebral în urma cãruia a pierdut capacitatea de a comunica; a trebuit sã înveþe din nou sã citeascã ºi sã scrie – dar ºi aici, în ciuda tuturor pronosticurilor, Dumnezeu ºi-a arãtat puterea ºi l-a vindecat.

„Numai Dumnezeul istoriei în înþelepciunea Sa poate sã ne arate în viitor cã lucrurile pe care nu le-am înþeles pot avea finaluri binecuvântate” mãrturisea pastorul ªtefãnuþi, chiar înainte de a fi diagnosticat cu cancer. Ar fi trebuit sã meargã la Sinaia, la conferinþa de apologeticã cu Ravi Zacharias (26-29 aprilie a.c.) dar cu câteva zile mai înainte de debutul conferinþei a fost diagnosticat cu cancer, în fazã foarte avansatã.

Pe patul de spital, a dovedit tãrie de caracter ºi o credinþã nestrãmutatã în Dumnezeu, în mâinile cãruia îºi încredinþase deja soarta. A avut puterea sã îi îmbãrbãteze pe toþi cei care l-au vizitat sau l-au sunat. ªi în acest context Dumnezeu i-a vorbit ºi l-a întãrit prin cuvintele profetului Isaia, de la capitolul 57:18-19 „I-am vazut cãile ºi totuºi Îl voi tãmãdui; Îl voi cãlãuzi ºi-l voi mângâia, pe el ºi pe cei ce plâng împreunã cu el. Voi pune lauda pe buze: „Pace, pace celui de departe ºi celui de aproape! – zice Domnul – Da, Eu îl voi tãmãdui!”

La doar douã zile dupã prima serie de citostatice, inima lui slãbitã a cedat. A fost ºi aici harul lui Dumnezeu, întrucât având mãduva oaselor afectatã de boalã în proporþie de 80%, iar orice avansare a cancerului ar fi fost însoþitã de suferinþe trupeºti cumplite. Dumnezeu l-a chemat acasã mai devreme decât poate ne-am fi dorit noi, sã-l tãmãduiascã în mod plenar, aºa cum el înþelesese deja, dar Lui îi mulþumim pentru harul ºi binecuvântarea ce ne-a oferit-o, de a trãi la umbra unui slujitor atât de fidel cauzei Împãrãþiei!