Iosif Stefanuti – Cronica funeraliilor
Poate cã acesta ar fi ultimul lucru de care aº scrie la ora actualã, fiindcã mã obligã încã o datã sã trec pas cu pas prin evenimentele întâmplate în aceastã sãptãmânã. Le-am trãit atât de intens cã aº prefera sã iau o pauzã, dar sunt atât de multe persoane care l-au cunoscut pe pastorul Iosif ªtefãnuþi ºi care doresc sã afle detalii despre înmormântarea lui, încât îmi iau inima în dinþi ºi mã apropii iar de acest subiect.
Totul s-a petrecut fulgerãtor. Trebuia sã vinã cu noi la conferinþa cu Ravi Zacharias de la Sovata. Cu câteva zile mai devreme de startul conferinþei, pe 21 aprilie a fost diagnosticat cu cancer, în formã extrem de avansatã. L-am vizitat la spital în seara de 24 aprilie, era chiar ziua mea, zi în care ar fi trebuit sã se desfãºoare ºi lansarea ultimului volum de poezie al lui Ionatan Piroºca, dacã n-ar fi plecat dintre noi. Era seara dinaintea plecãrii la conferinþã ºi am avut un timp bun împreunã. Nimic nu semnala cã lucrurile ar putea sã se precipite.
Pe când eram la conferinþã, într-o dimineaþã m-a sunat sã mai stãm de vorbã. M-a rugat sã transmit salutãri la cei care îl cunoºteau ºi mi-a spus cã a început tratamentul cu citostatice ºi cã nu se simte prea bine din cauza lor. Joi seara, ajuns acasã de la Sinaia, am încercat sã-l sun. Prima datã a sunat ocupat iar a doua oarã telefonul era închis. Nu am mai insistat. A doua zi, am plecat cu cei din grupul nostru de casã într-un week-end planificat cu câteva luni înainte. Duminicã dimineaþa am aflat cã fusese reinternat la terapie intensivã iar pe drumul de întoarcere spre casã, în dupã amiaza aceleiaºi zile, am aflat cã a plecat dintre noi. A fost de-a dreptul incredibil. Cu o lunã ºi puþin înainte, mã aflam la clinica Diaconia ºi mi s-a fãcut rãu din cauza hemoragiei interne de care am suferit. Deºi era cine sã mã ducã la spital, a venit ºi el cu mine, a stat acolo cât mi s-au fãcut investigaþiile preliminare ºi nu a plecat decât când am fost internat în salonul de terapie intensivã, nu înainte de a se asigura cã am parte de cea mai bunã îngrijire. Acum veneam spre casã, spre o casã care conºtientizam în mod dureros cã nu avea sã îl mai gãzduiascã niciodatã pe cel care m-a pãstorit în ultimii patru ani aºa cum nimeni n-a fãcut-o vreodatã.
Deºi timpul a fost scurt, luni seara, la priveghi, biserica a fost mult mai plinã decât mã aºteptam. Mulþi oameni strãini, pe care nu-i cunoºteam, dar ºi foarte multe persoane din bisericile din Galaþi au þinut sã participe, asta pe lângã cei din bisericile locale. Mesajele de bazã au fost þinute de Mihai Dumitraºcu, pastorul Bisericii Creºtine Emanuel dn Galaþi ºi Viorel Candreanu, pastorul Bisericii Baptiste din Ipoteºti.
A doua zi, priveghiul a adunat ºi mai multe persoane. Pastorii Dan Boingeanu din Suceava, Ovidiu Ghiþã din Galaþi ºi Relu Gacea din Tulcea, colaboratori apropiaþi ai pastorului ªtefãnuþi au adus, pe rând, un mesaj de încurajare ºi de îmbãrbãtare pentru familie ºi pentru asistenþa numeroasã.
În ziua înmormântãrii, biserica a fost mai împodobitã decât la o nuntã – de fapt nu am mai vãzut niciodatã atâtea flori în locul acesta. De pe treptele de la intrare, pe holuri, pe culoarele dintre bãnci, în jurul catafalcului, pretutindeni erau flori, flori extrem de frumoase, ºi numãrul lor se înmulþea pe mãsurã ce soseau cei care vroiau sã cinsteascã memoria celui plecat ºi sã îºi arate solidaritatea cu familia îndoliatã.
Chiar lângã uºa principalã, a fost plasatã o carte de condoleanþe ºi mulþi dintre cei veniþi la bisericã au gãsit de cuviinþã sã lase un mesaj pe paginile ei. Spre surprinderea mea, în majoritate aceste mesaje au fost consistente, oamenii evitând transmiterea laconicã de condoleanþe formale.
Cu jumãtate de orã înainte de începerea slujbei, sala bisericii era deja arhiplinã, unul dintre cele patru sectoare fiind ocupat aproape exclusiv de pastorii veniþi din toatã þara sã conducã pe ultimul drum pe ªtefãnuþi. Cei care formeazã personalul clinicii Diaconia, unul dintre proiectele cele mai îndrãgite ale acestuia, au þinut sã stea grupaþi în primele rânduri ale unui alt sector. În fine, familia ªtefãnuþi ºi rudele apropiate au ocupat partea frontalã a unui alt sector al sãlii bisericii. Aceastã polarizare interesantã sugera cumva determinarea la unitate ºi la solidaritate, o strângere a rândurilor în aceste momente mai dificile.
Programul a fost condus de pastorul Ghiþã Ovidiu din Galaþi care a dat rând pe rând cuvântul musafirilor, cu intercalãri ale corului bisericii, respectiv câteva cântãri comune. Primul a fost deputatul Cristi Dugulescu, cel care a dat citire necrologului pastorului Iosif ªtefãnuþi. La final, tot el a evocat marea prietenie dintre tatãl sãu, Petricã Dugulescu ºi Iosif ªtefãnuþi, prietenie fundamentatã în anii de seminar, când cei doi au stat în aceeeaºi camerã, consolidatã ulterior prin strânsa colaborare în lucrarea Evangheliei, an de an, pânã la prematurul deces a celui dintâi.
Au urmat la microfon trei americani, reprezentanþi ai organizaþiilor Serving Him ºi Bridge Builders: Gene Duckro, Chris Anderson ºi Gene Lambert. La rândul lor ei au evocat viziunea deosebitã a pastorului Iosif ªtefãnuþi ºi colaborarea deosebitã pe care au avut-o cu el de-a lungul anilor.
Dupã aceºtia a urmat Cristi Chivu, coordonatorul internaþional al R.A.M. (Romanian American Mission) care a dat citire unei scrisori de la preºedintele american al acestei organizaþii, Bob Jackson.
O surprizã extrem de plãcutã a fost oferitã de prezenþa ºi de mesajul decent al primarului municipiului Brãila, dl.Aurel Simionescu, cel care nu s-a sfiit sã afirme:
Am pierdut un OM, un prieten ºi un cetãþean. De la Iosif ªtefãnuþi aveai mereu ce învãþa, puteai primi întotdeauna un sfat bun. Era mereu cu zâmbetul pe buze.
În mesajul sãu, domnul primar a evocat implicarea în viaþa cetãþii a pastorului ªtefãnuþi, acesta cunoscându-l bine, intersectându-se de multe ori cu el, în special de la revoluþie încoace.
Un moment emoþionant a fost dat de mesajul celor trei pastori originari din Goleþ, satul natal al defunctului. Acest sat a dat lucrãrii Evangheliei 5 pastori baptiºti, doar unul nefiind prezent la funeralii, anume Belciu Busuioc care slujeºte în prezent în Australia. Impresionantã a fost evocarea contextului în care a avut loc botezul tânãrului Iosif ªtefãnuþi, în cadrul unui serviciu organizat fãrã acceptul autoritãþilor din acea vreme, de cãtre un curajos evanghelist care a plãtit cu libertatea gestul sãu. Cumva acest lucru explicã curajul de mai târziu a tânãrului pastor de a rezista presiunilor extraordinare ale regimului represiv dinainte de 1989, chiar de la primul botez oficiat la Brãila nesocotind indicaþiile împuternicitului Departamentului Cultelor.
Au urmat alþi doi pastori din Banat, anume Gigel Olaru ºi Ilie Tinco urmaþi de pastorul Iosif Morcan din Baia Mare ºi de pastorul Geabou Pascu din Alexandria. Acesta din urmã a evocat vremurile regimului ateu când a fãcut parte dintr-un grup de rezistenþã spiritualã, intitulat conspirativ “Tardelaºul” împreunã cu Iosif ªtefãnuþi, Vasile Taloº, Vasile Brânzai ºi Iosif Serac. În stilu-i caracteristic, pastorul Geabou a dezminþit faptul cã trecerea la Domnul a lui Iosif ªtefãnuþi ar fi o veste proastã – fiindcã aceasta este aspiraþia ºi destinaþia doritã de fiecare credincios, îmbãrbãtând astfel pe cei de faþã, în mod special pe membrii familiei acestuia.
Pastorul Ionel Chivoiu a deschis seria celor care au fost mentoraþi în lucrarea lor de cãtre pastorul ªtefãnuþi, fãcând parte dintr-un grup de instruire de lideri ce se întrunea în secret la Brãila în casa pastoralã din str.Dianei nr.9. Pastorul Chivoiu a amintit rolul esenþial pe care l-a avut ªtefãnuþi în convertirea sa, pe vremea când era un adept al ideologiei marxiste, precum ºi modul în care l-a ucenicizat ºi mentorat, chiar ºi dupã implicarea lui în lucrarea pastoralã. Pãcat cã e nevoie de plecarea unor oameni dintre noi ca sã auzim mãrturii de genul acesta, precum relatarea momentului când Iosif ªtefãnuþi ºi Petricã Dugulescu, aflaþi în vizitã la Ionel Chivoiu, în primii sãi ani de credinþã, s-au urcat pe bloc pentru a se putea ruga pentru oraºul Brãila, departe de urechile sistemului dar aproape de cele ale lui Dumnezeu. În acelaºi sens, au evocat rolul important pe care l-a avut ªtefãnuþi în viaþa ºi lucrarea lor, alþi doi membri ai acelui grup de studiu, anume pastorii Victor Terniceru din Vãlenii de Munte ºi Marin Þifrea din Piatra Neamþ.
Conferenþiar dr.Aurelian Boticã a dat apoi citire unui mesaj din partea conducerii Universitãþii Emanuel din Oradea, urmat de mesajul pastorului Alexandru Malancea din Chiºinãu, reprezentant al baptiºtilor de dincolo de Prut, precum ºi de cel al conducerii Uniunii Bisericilor Creºtine Baptiste din România, reprezentate la acest eveniment de Secretarul General al acesteia, pastorul Ionel Tuþac.
A urmat predica celui care i-a fost profesor în seminar, apoi coleg de lucrare ºi luptã, precum ºi, nu în ultimul rând, un prieten foarte apropiat, pastorul Vasile Al. Taloº din Bucureºti, cel care, stãpânindu-ºi cu greu emoþiile, a amintit de prietenia strânsã, de o viaþã, cu ªtefãnuþi, de legãtura lor de lucrare ºi colaborare, de modul în care au ºtiut sã se îmbãrbãteze ºi sã se încurajeze reciproc, precum ºi de prietenia strânsã dintre membrii familiilor lor. Taloº a mãrturisit în acele momente cât de greu îi este lui personal fiindcã ºi-a pierdut cel mai bun prieten, chiar dacã ºtie cã ªtefãnuþi este la Domnul. Ca ºi prieten apropiat al lui ªtefãnuþi, Taloº a mai mãrturisit cã viziunea care îl mâna înainte pe acesta nu era noua clãdire a bisericii (impresionantã de altfel), nu modernul Centru Medical Diaconia ºi nici Cãminul Speranþei, proiecte care evident poartã amprenta lui, ci adevãrata viziune a fost Brãila pentru Hristos! Acesta a fost visul care l-a mistuit ºi toate proiectele nu au fost decât paºi care sã ajute la împlinirea lui.
A fost interesant de ascultat aceastã suitã de mãrturii despre cel plecat din mijlocul nostru. De regulã la înmormântãri se vorbeºte numai de bine despre cel decedat, totuºi de data aceasta a fost ceva special. Evocãrile fãcute de aceºti oameni au fost pline de forþã, nu au avut nimic din convenþionalitatea mesajelor sforãitoare, de complezenþã, care se spun din pãcate, de prea multe ori în ocazii similare. S-a vãzut clar cã omul acesta a trãit o viaþã de impact ºi toþi vorbitorii au depus mãrturie despre aceasta. Mã gândeam, ascultându-i, cã aº fi fericit dacã, atunci când voi fi dus pe ultimul drum, aº avea mãcar 10% mãrturii comparabil cu cele auzite în aceastã zi. Nu ºtiu cum a fost pentru alþii, dar pentru mine aceastã zi a fost ca un catalizator pentru dorinþa de a-mi trãi zilele, atâtea câte mai sunt, într-un mod în care sã aducã impact pentru Împãrãþie.
Înainte de rugãciunea finalã, rostitã de pastorul Irinel Cazacu din Ploieºti, de salutarea celorlalþi pastori prezenþi, care nu au avut loc la cuvânt ºi de plecarea spre cimitir, a mai avut loc un moment emoþionant când nora pastorului, Claudia ªtefãnuþi a rostit o poezie, iar singura nepoatã a acestuia, Estera, a cântat un ultim cântec, plin de semnificaþie:
Jos la picioarele-Þi
Stau adânc plecat
În prezenþa Ta
/: Sunt îngenuncheat. :/
Nu-i chemare mai mare
Nu-i altã onoare
Decât sã îngenunchez la tronul Tãu
Copleºit de uimire, scãldat în iubire
/: Eu trãiesc doar pentru-a Te lãuda. :/
La cimitir a urmat o slujbã scurtã, în care pastorul Ghiþã Ovidiu a dat mai întâi ocazia unui alt prieten ºi colaborator al lui Iosif ªtefãnuþi, Cristi Þepeº, redactor la TVR, sã cânte un cântec celebrând Viaþa, apoi pastorului Daniel Fodoreanu din Constanþa pentru mesajul final, dupã care a încheiat cu rugãciune. Coborârea trupului neînsufleþit în mormânt s-a fãcut în timp ce asistenþa numeroasã cânta:
Hristos a Înviat din morþi
Cu moartea pre moarte cãlcând
ªi celor din morminte
Viaþã, dãruindu-le!
A fost prima înmormântare din viaþa mea care nu a fost ca orice înmormântare obiºnuitã. Mi-e greu sã exprim tot ceea ce am simþit – a fost clar o despãrþire – o despãrþire cu care poate mulþi nu suntem încã pe deplin împãcaþi, chiar dacã cu mintea o acceptãm. A fost ºi conºtienþa unei pierderi majore, a unui om cu o influenþã uriaºã, a unei persoane capabile sã miºte munþii prin credinþã, a unui prieten extraordinar. Sunt convins cã este mai bine pentru el dar nu sunt la fel de convins cã este mai bine pentru noi. Au trecut deja câteva zile dar emoþiile mele încã trec continuu din “up” în “down”. ªi sunt convins cã nu doar ale mele.
La sfârºitul ceremoniei, aºteptam liniºtit sã se îndepãrteze ºi ultimele persoane, pentru a putea face o fotografie mormântului. Dupã ce am fãcut fotografia, s-a apropiat de mine o femeie între douã vârste pe care nu o cunosc ºi mi-a zis: “Frumos cã s-au spus toate aceste lucruri. Nu înþeleg de ce noi, oamenii, aºteptãm sã moarã cineva pentru a spune lucrurile frumoase despre el?… Nu era mai bine sã i le fi spus atunci când era în mijlocul nostru?”
A doua zi am auzit exact aceeaºi idee venind din partea surorii mele, Dora. Sã fie o simplã coincidenþã? Mai degrabã cred cã e o constatare evidentã a celor care au avut ºansa sã creascã ºi sã lucreze la umbra pastorului Iosif ªtefãnuþi.
Mai jos am inclus o galerie cu 70 dintre cele mai reprezentative imagini surprinse în aceste zile. Pentru cei care doresc mai mult de atât, de aici se poate descãrca un fiºier zip cu vreo 300 de fotografii (cca 60MB), cu precizarea cã tehnic nu toate sunt reuºite, dar în contextul situaþiei date nu am putut face mai mult, mai ales cã nu am folosit deloc flash-ul, pentru a fi cât mai neintruziv cu putinþã, mâinile mi-au fost mai nesigure ca altã datã iar setãrile camerei nu au fost întotdeauna cele mai inspirate.
[smooth=id:3; arrows:true; links:true; width:600; height:450;]
Multumesc, Mihai . Ne-ai tinut la curent, prin aceste mesaje, oferindu-ne informatii de prima mana, despre un om al lui Dumnezeu,despre care unii dintre noi am stiut asa de putin .
Sunt de aceeasi pare ca [noi romanii ] suntem deficitari la capitolul -aprecieri sincere -pe care in mod normal ar trebui sa le afle [macar in parte ] persoana pe care o iubim si care are un impact pozitiv asupra vietii noastre .
Si eu iti multumesc Mitica pentru prietenia constanta pe care mi-o arati. Ma bucura orice urma lasi prin preajma mea, fie ea si in spatiul virtual.
Frate Mihai,
Va multumesc pentru ca ati trecut peste disconfortul personal avand in vedere relatia deosebita cu fratele pastor Iosif Stefanuti si ne-ati daruit cateva crampeie din ce a fost la Braila zilele acelea.
Vom continua sa ne rugam si sa fim langa familia Stefanuti.
Cu pretuire
Daniel Barnut
Biserica Crestina Baptista Nr 1 Resita
Fiti binecuvantat, frate Mihai ! Sper din toata inima ca va simtiti mai bine si ca nu veti mai face niciodata hemoragie interna (banuiesc ca ati avut un ulcer perforat). Domnul sa va ocroteasca si sa va tina sanatos !
Multumesc mult!