Concerte de Craciun
Sâmbãtã seara am fost implicat în realizarea Concertului de Crãciun de la Biserica Sf.Treime din Brãila. Desigur, nu ca interpret (prietenii ºtiu de ce :-) ) ci în calitate de prezentator al evenimentului. A fost un eveniment zic eu reuºit, pus la cale cu ‘complicitatea’ unui grup de profesori ºi de elevi ai Liceului de Artã din Brãila – o surprizã plãcutã pentru mine fiind o tânãrã violonistã, Alexandra Satnoianu, despre care sper sã mai auzim (de bine). Au fost interpretate piese instrumentale de Bach, Beethoven, Massenet, Pachelbel, etc dar ºi colinde mai vechi ºi mai noi, cu concursul soliºtilor Adriana Roºu, Ana Ciucã ºi Randy Nicholas. Am îndrãznit sã fac ºi câteva poze, printre picãturi, pe care le puteþi vedea în galeria de mai jos.
[smooth=id:5; arrows:true; width:600; height:450;]
NOTÃ: Pentru vizionarea completã a unei imagini, daþi click pe zona ei centralã.
Duminicã seara am fost invitat (pe lângã Ana :-) ) la Concertul de Crãciun al Bisericii Creºtine Emanuel din Galaþi. Mihai Dumitraºcu, pastorul acestei biserici care îmi este un prieten vechi ºi apropiat colaborator în BIG Impact, vãzând reþinerea noastrã de a pleca la drum în condiþii nesigure, de iarnã, s-a oferit sã ne aducã personal cu maºina, lucru pe care l-am apreciat drept o favoare deosebitã!
Am urmãrit cu interes evoluþia acestei biserici din Galaþi, încã de la începuturile ei. Mihai a fost pastorul unei alte biserici, situate la periferia extremã a oraºului, mare ca membralitate dar cu un impact potenþial destul de mic asupra urbei din cauza tradiþiei ºi a poziþiei geografice. în 1999 el a decis cu un nucleu de 40 de oameni sã planteze o nouã bisericã în inima oraºului, au început întâi în sãli închiriate, apoi, dupã scurt timp, au achiziþionat un teren, au instalat un cort impresionant ºi vreme de câþiva ani au þinut slujbele în acel cort, pânã când au reuºit sã finalizeze faza întâi a proiectului lor, adicã o clãdire administrativã. Ani buni au þinut slujbele în aceastã clãdire, având întâlniri la douã nivele, pe un etaj totul se desfãºura “live” iar pe celãlalt se proiecta pe ecran… în prima duminicã a acestei luni au finalizat etapa a doua a proiectului, inaugurând demisolul clãdirii bisericii, salã în care îºi vor þine întâlnirile de acum înainte pânã la finalizarea construcþiei propriu zise. În acest demisol, aranjat extrem de cochet, s-a desfãºurat ºi concertul de duminicã.
Mãrturisesc cã am plecat la Galaþi cu multã anticipare… ºtiam biserica unde slujise Mihai la marginea oraºului, fusesem la una dintre întâlnirile lor de început din cort, am fost ºi la câteva întâlniri “duplex” din corpul administrativ, eram foarte nerãbdãtor sã vãd aceastã nouã etapã. Atât cât am putut vedea, clãdirea este una promiþãtoare, realizatã cu foarte mult bun gust. Dar nu despre ea vreau sã vorbesc aici. Am fost cucerit de atmosfera caldã a evenimentului la care am fost invitat. O muzicã plãcutã, contemporanã, având în spate o echipã de oameni devotaþi ºi bine instruiþi, conduºi de unul dintre cei mai profunzi lider de închinare pe care i-am cunoscut pânã acum, nimeni altul decât fratele lui Mihai, Dorin Dumitraºcu. Nu a fost un show al profesioniºtilor, o sumedenie de tineri exuberanþi ºi-au adus contribuþia la un eveniment extrem de reuºit în opinia mea. S-a cântat cu viaþã, s-a cântat din inimã, s-a dorit ºi reuºit implicarea sãlii, unde cel puþin o treime dintre cei cca 500 de participanþi erau musafiri din oraº, atraºi de acest eveniment. Am vãzut o bisericã mustind de viaþã ºi aceastã vizitã a constituit o experienþã cât se poate de încântãtoare.
Am reuºit însã sã înþeleg, mãcar în parte, unde rezidã secretul acestei lucrãri. Câþiva tineri au prezentat în acea searã o scenetã clasicã deja, reprezentând eforturile lui Iosif ºi ale Mariei de a gãsi un adãpost peste noapte în indiferentul Betleem. Poate cã tinerii nu ºi-au intrat perfect în rol pentru cei mai exigenþi critici, dar am vãzut cã biserica trãieºte ceea ce predicã ºi asta într-un mod extraordinar. La plecare, l-am surprins pe Mihai într-un dialog prelung cu patru bãrbaþi de culoare despre care aveam sã aflu cã sunt azilanþi din Nigeria, fugiþi din þara lor mãcinatã de conflicte etnice ºi religioase, conflicte în care ºi-au pierdut numeroºi membri de familie. Împreunã cu câþiva colaboratori, Mihai chiar le-a purtat de grijã acestor oameni ºi s-a interesat îndeaproape de soarta lor. Putea sã-i expedieze cãtre altcineva, era doar la sfârºitul unei zile obositoare, dupã o perioadã extrem de aglomeratã urmatã de alta ºi mai aglomeratã, avea ºi niºte musafiri pe cap pe care se încurcase sã îi invite ºi la masã :-) ºi mai trebuia sã-i ducã cu maºina la Brãila… avea ºi o familie care îl aºtepta… totuºi ºi-a gãsit timp ºi interes pentru a-i asculta pe acei oameni timoraþi care nici nu îndrãzneau sã cearã ajutor. Cu sprijin din partea Cristinei ºi Dianei, s-a îngrijit sã primeascã o sacoºã cu câteva lucruri, niºte Biblii în limba englezã ºi o sumã de bani cu care sã îºi poatã procura ceva de mâncare, asta în contextul în care Biserica Emanuel are note de platã scadente de la construcþia demisolului de aproape 80.000 de dolari. Mai mult de atât, l-am vãzut pe Mihai încurajându-i pe acei oameni sã vinã sã solicite ajutorul bisericii, oricând ºi pentru orice nevoie ar avea. A repetat apãsat ca ei sã îl înþeleagã: oricând ºi pentru orice! Într-o searã în care ne-am amintit de indiferenþa oamenilor faþã de cea care îl purta în pântece pe Fiul lui Dumnezeu, am primit o lecþie “live” nu de teologie dogmaticã ci de trãire creºtinã autenticã.
ªi, ca un baptist necesaþionist ce sunt, manifestând profeþia ca unul dintre cele trei daruri majore cu care am fost binecuvântat, mã tem cã am un cuvânt profetic pentru aceºti creºtini (penticostali) de la Emanuel, Galaþi, nu prea încurajator din pãcate, :) anume cã am certitudinea cã au plãnuit o salã de cult prea micã pentru o lucrare atât de mare ºi cã pânã ce vor finaliza faza a treia a construcþiei, aceasta se va dovedi a fi mult prea micã. Aºa sã îi ajute Dumnezeu!
Mai jos includ o galerie de imagini surprinse la evenimentul din Galaþi.
[smooth=id:6; arrows:true; width:600; height:450;]
NOTÃ: Pentru vizionarea completã a unei imagini, daþi click pe zona ei centralã.
Citesc mereu cu placere ceea ce scrieti. Ma motivati si ma provocati mereu si asta e bine. Acum ma bucur o data mai mult, pentru ca vorbiti de biserica din care fac si eu parte si pentru ca spuneti lucruri din suflet. M-am bucurat enorm sa va vad si pe dumneavoastra si pe Doamna Ciuca. A fost frumos sa vad cu noi ziceam ca suntem onorati sa va avem intre noi, iar dumneavoastra spuneati acelasi lucru. Asta se intampla cand oamenii se respecta si se iubesc asa cum ne invata Hristos sa facem.
Va multumesc pentru cuvintele frumoase pe care le-ati spus si vrem sa le traim mereu, ca ceea ce se afirma despre noi sa fie adevarat.
Va doresc sarbatori pline de Hristos si va trimit o imbratisare sfanta din Galati.
Cu respect,
Cristina Chelariu
Multumesc pentru cuvintele tale frumoase, Cristina! Eu am scris ce am scris fara sa infloresc nimic. Realmente ne-am simtit slujiti, hraniti si incurajati in timpul petrecut cu voi. Si ma simt dator sa spun “Multumesc frumos!” Iti doresc si eu Sarbatori Fericite impreuna cu toti cei dragi tie!