Facebook
d'ale crestinismului

Cine e mai eretic? Mitropolitul sau Patriarhul?

Dupã cum am mai specificat deja, Mitropolitul Nicolae Corneanu este victima unui linºaj mediatic ºi al unui atac fãrã precedent pentru BOR venit din partea a diferite cadre de nãdejde din interiorul instituþiei. Pretextul a fost oferit de participarea lui la o împãrtãºanie catolicã, ºtiindu-se foarte bine cã de la Marea Schismã încoace, cele douã biserici nu se înþeleg asupra substanþei aluatului liturgic.

Mã întreb totuºi dacã lucrul acesta îl face eretic pe venerabilul Mitropolit, sau dacã îl face mai eretic decât este Patriarhul însuºi. Fiindcã dupã biografia postatã pe situl Patriarhiei, aflãm detalii interesante despre Daniel, citez:

“κi con­tinuã studiile în strãinãtate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantã a Universitãþii de ªtiinþe Umane din Strasbourg (Franþa) ºi doi ani la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolicã (Germania). (…)

· 1980-1988 – Lector la Institutul Ecumenic din Bossey, Geneva (Elveþia) ºi profesor asociat la Geneva ºi Fribourg în Elveþia”

Aºadar, ce este mai dãunãtor, sã te împãrtãºeºi cu catolicii, la inaugurarea unei biserici (împãrtãºire care cel mult poate a fi consideratã lipsitã de valabilitate, lovitã de nulitate… ) sau sã te duci sã studiezi, sã te laºi învãþat de eretici rãtãciþi cum îi numesc manualele de sectologie ortdoxe pe protestanþi ºi pe neoprotestanþi ca apoi sã aprofundezi teologie la alþi rãtãciþi, eretici, cu care n-ai voie nici mãcar sã te împãrtãºeºti, anume la catolici?

Faptul cã actualul patriarh s-a format dpdv academic la institutii protestante si catolice, ba chiar si-a dat doctoratul la protestanþi, doctorat care a fost ‘convertit’ ulterior la ortodoxie, folosindu-se totusi aceeasi teza :-) adaptatã cu binecuvântarea lui Stãniloaie, aratã cã totuºi ‘dracu’ protestant, respectiv cel catolic, nu este aºa de negru, precum încearcã din rãsputeri pravoslavnicii sã-l prezinte.

ªi cum se explicã cã atâta amar de vreme Daniel Ciobotea a predat la un institut ecumenic, unde mai mult ca sigur cã majoritari erau protestanþii ºi catolicii?

Nu cumva interesul poartã fesul, pardon… mitrele prin BOR?

Jenant! Ba chiar penibil!

P.S. Conform wikipedia, mai aflãm ceva interesant: “La 1 martie 1990, PC Protosinghel Dr. Daniel Ciobotea este ales, la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, în rangul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timiºoarei, cu titlul “Lugojanul”, fiind hirotonit întru arhiereu în Catedrala Ortodoxã din Timiºoara la 4 martie 1990″… Mai e nevoie de vreun comentariu?

8 Comments

  1. Ei… stai… ca inca nu s-a pronuntat Sfantul Sinod… Si poate ca Patriarhul n-o fi atat de rau incat sa muste mana care l-a promovat…

    Vezi? Asta e adevaratul optimism… :-)

  2. N-ar fi rãu dacã i-am lãsa pe ei cu ale lor. Iar dacã tot intrãm pe acest teren, sã fie o intrare documentatã și argumentatã. Acest amestec de argumente sentimentale și biografice nu lãmuresc, ci doar eticheteazã (în cel mai bun caz).
    Ar trebui pornit de la delimitarea diferențelor teologice. Ar trebui vãzut de ce catolicii și ortodocșii participã împreunã la o liturghie, dar nu se și împãrtãșesc. N-ar trebui deloc trecut cu vederea cã IPS Corneanul e Mitropolit, deci nu persoanã particularã.
    Lucrurile sunt mai alambicate, iar o expediere lapidarã nu face decât sã propunã amatorismul ca metodã de lucru.
    E într-adevãr trist cã se întâmplã așa ceva, dar nu pentru cã mitropolitul Bantalului și Patriarhul ar putea intra în conflict, ci în primul rând și mai ales pentru cã existã o sfâșiere în creștinãtate care durezã de 1000 de ani, cã o alta a intervenit în urmã cu 500 de ani. Apoi, pentru cã ’dracul’ protestant și cel catolic sunt cel puțin la fel de intransigenți cu gesturile pe care ai lor le fac în sensul apropierii de celãlaltul religios.
    Abia pe la urmã cred cã ar trebui lãsate argumentele traseului academic sau ierarhic.

  3. @teofil s

    Teofil,
    Eu zic cã te pripeºti.

    În primul rând nu cred cã trebuie sã-i lãsãm cu ale lor, atâta vreme cât îi plãtim din impozitele noastre. Mã consider îndreptãþit sã-mi dau cu pãrerea atâta vreme cât îi finanþez, volens-nolens.

    În al doilea rând, tocmai de aceea existã blogul, ca ºi noi ‘amatorii’ sã ne exprimãm opiniile. Pentru ‘profesioniºti’ existã alte trambuline de lansare a ideilor.

    Apoi, din câte îmi aduc eu aminte, Isus a fãcut exces de argumente ‘sentimentale ºi biografice’ în mesajele Sale. Pretenþia de a intra în subiect doar dupã o documentare atentã asupra schismei deja milenare nu þine. Isus a fost foarte radical din acest punct de vedere. Seria Lui cu: “s-a spus din vechime… dar Eu vã zic…” nu e bazatã pe o documentare minuþioasã ci pe re-aranjarea valorilor. Nu foloseºte nimãnui sã despicãm firul în patru cu privire la schismã ºi la consecinþele ei – treaba noastrã este sã punem pe tapet valorile creºtine autentice, chiar dacã pare un demers “sentimental”.

    În fine, pe mine nu mã intereseazã funcþia unuia ºi a celuilalt, ci mã intereseaza ‘omul’ Nicolae Corneanu, respectiv Daniel Ciobotea. Fiindcã nu omul a fost fãcut pentru funcþii ci funþiile pentru om, ca sã mã explic mai bine. Deci eu nu cred cã Nicolae Corneanu trebuie judecat altfel decât altcineva, prin prisma faptului cã este mitropolit. Tu ce crezi?

  4. Da, ai argumentele tale. Din acest punct de vedere se justificã orice ai spune. Atâta doar cã schema asta poate justifica orice spune oricine. Și e moda sã spunem toți de toate, dar nu e neaparat o virtute asta.
    Cât privește argumentarea, rãmân la pãrerea cã ar trebui vãzut mai amplu chestiunea. Ori ar trebui delimitatã mai clar direcția argumentãrii. Titlul pe care îl dai postãrii trimite într-o direcție dogmaticã mai degrabã. Eu unul cu astfel de așteptãri te-am citit.
    Oricât de mult te-ar interesa persoana, nu poți face abstracție exact în acest punct de funcție. Fiindcã de aici vine tocmai conflictul, din rolul pe care îl are Corneanu în ierarhia bisericeascã. Dacã un reprezentant de frunte al unui cult evanghelic ar fi fãcut ceva similar, era un scandal frumos în jurul lui tocmai pentru cã nu se reprezintã doar pe sine.
    Argumentele cu Isus nu prind deloc la mine. Fiindcã Isus a fost mai înțelept decât noi toți la un loc plus încã acea diferențã calitativã care ține de Dumnezeu. Nu sunt de acord sã justificãm acțiunile noastre prin aceea cã și Isus a fãcut… riscurile sunt prea mari și se poate ajunge la catastrofe. Știu cã se practicã și e cumplit sã vezi cum Isus are douã idei care se bat cap în cap.
    Cred cã existã inspirație, cred cã existã cãlãuzire, dar refuz sã accept argumente care încep cu ’și Isus’. Existã și excepții, dar sunt puține și țin de fapte, de obicei (Isus a fost preocupat de sãraci deci…), nu de justificãri.

  5. @teofil s
    Teofil,

    Argumentaþia ta cum cã refuzi acele argumente care încep cu “ºi Isus…” cu anumite excepþii, mi se pare mult mai periculoasã. Eu unul cred cã raþiunea Lui a fost de a face ucenici care sã facã ceea ce a fãcut / ce a zis El… aºa cã îmi asum riscul sã ajung în unghiuri închise fãcând ce a fãcut sau ce a zis El, decât sã navighez luminat de înþelepciunea umanã, de dogmã, de raþiune sau de ce mai vrei tu ºi sã finalizez cu oiºtea-n gard, mulþumit însã cã am avut o abordare coerentã.

    Eu cred cã ai dreptul sã faci abstracþie de orice, numai de valorile creºtine nu. Dacã mitropolitul ar fi ucis pe cineva, nu era judecat dupã alte legi fiindcã este mitropolit. Eu nu sunt ortodox ca sã-l judec pe el dupã canoanele ortodoxe – eu unul am pretenþia sã reflectez ceea ce se întâmplã, atât cât mã duce capul, printr-o prisma mai larga, a valorilor ºi eticii creºtine, valori ºi eticã pe care eu le consider fundamentale. Mi se pare o pierdere de vreme sã discutãm de cauzele Schismei ºi de cine a avut dreptate, cât ºi de regulile care decurg de acolo.

    Dacã Mitropolitul ar fi ucis pe cineva, eu aº reflecta evenimentul prin prisma a ceea ce zice Biblia, apoi aº admite cã e corect sã fie pedepsit de justiþie. Dar pe mine mã intereseazã nu justiþa umanã în primul rând ci mã intereseazã ce spune Isus cu privire la treaba asta.

    Eu cred cã ãsta este rostul nostru aici, sã reflectãm lucrurile prin prisma lui Dumnezeu. Altfel ne agitãm degeaba ºi facem umbrã fãrã rost pãmântului.

    Deci nefiind ortodocs ºi neavând niciun interes sã mã bag în Schisma lor, pot cel mult sã emit opinii pe baza contextului mai larg, al valorilor fundamentale creºtine. Fiindcã cel puþin existã câteva lucruri care creeazã un fundament comun, chiar dacã unii fac eforturi disperate sã tragã preºul de sub ceilalþi.

    În mod practic, când Patriarhul vorbeºte despre tine, fâcând-o dpdv canonic, te eticheteazã imediat drept sectant ºi sunt convins cã nu-þi însuºeºti aceastã etichetã fiindcã nu-i împãrtãºeºti dogmele. În momentele acelea îþi doreºti sã fii luat în considerare într-un context mai larg, nu dpdv al canoanelor înguste ale BOR…

    Deci într-un context mai larg, privind imaginea de ansamblu, Daniel s-a amestecat cu catolicii ºi protestanþii în situaþii mai compromiþãtoare decât a fãcut-o Nicolae Corneanu. Aceasta este ideea simplã pe care am dorit sã o evidenþiez.

    Legat de presupoziþia ta cu ce s-ar întâmpla dacã un lider evanghelic ar face ceea ce a fãcut Corneanu… cred cã e puþin forþatã… fiindcã distanþa dintre evanghelici ºi ortodocºi este mult mai mare decât cea între catolici ºi ortodocºi… apoi sã ºtii cã, dacã îmi aduc aminte bine, Wurmbrand povesteºte de momente emoþionante în temniþã când se împãrtãºeau la un loc, în celulã, înalþi ierarhi ortodocºi, catolici, protestanþi ºi neoprotestanþi. Mã întreb de ce doar temniþa poate sã normalizeze relaþiile…

  6. Probabil cã punctele noastre de plecare sunt destul de incompatibile, dar asta nu exclude un dialog.
    Nu refuz faptele inspirate de Isus sau gândurile care vin din exemplul lui. Mã feresc însã de argumentele care justificã, la anaghie, un gest sau un concept prin aceea cã Isus a spus. Și acest lucru îmi vine pe urma unor confruntari între confesiuni diferite, dar mai ales pe urma confruntãrii între oameni care aparțin aceleași confesiuni, însã Dumnezeul fiecãruia spunea lucruri flagrant contradictorii. Eu nu (mai) cred teza cã „Biblia e dogma mea”. Din punctul meu de vedere, fiecare om interpreteazã. Singura cerințã decentã e sã-și precizeze abordarea. Consider cã e o iluzie sã crezi cã poți interpreta de fiecare datã corect Biblia și sã pretinzi cã mediul cultural sau educația proprie nu are niciun amestec în aceastã poveste. Spun toate lucrurile astea nu din pricina textului tãu în primul rând, ci din cauza abuzurilor întâlnite. Și din cauzã cã am vãzut (la unii evanghelici) un Isus afișat ca o mascotã la meciurile de fotbal. Or așa ceva mi se pare inacceptabil.
    Nu prea mã intereseazã cum mã considerã/numește patriarhul Daniel. Mã intereseazã mai tare unde mã situez în raport cu dogma Bisericii (pentru care s-au sacrificat fãrã preget martirii).
    Uite, ultima observație pe care o faci e un mare punct comun pe care l-am descoperit ;). Acum serios vorbind, cred cã e ar putea fi un punct de plecare, o chestiune de aprofundat. Doar un gând în treacãt. Dacã e adevãrat cã situațiile limitã scot ceea ce este mai autentic în om, ce oameni erau ãia din închisori!!
    Și un of personal: de câte ori citim Rugãciunea lui Isus (foarte explicitã) din Ioan, o aplicãm (teoretic și superficial chiar și aici) la comunitatea localã, nu la… totalitatea urmașilor lui Christos.
    Dacã tot zici cã suntem aici ca sã reflectãm ceea ce se întâmplã prin prisma lui Dumnezeu, pentru mine ãsta e punctul de plecare. Fiindcã aici am gãsit elementul dupã care ar trebui sã fie recunoscuți creștinii de cãtre necreștini. („Prin aceasta vor cunoaște…”)

  7. Aceste sunt procupari pamântești.
    Ca si Creștini ce trãim în aceste timpuri,sa itelegem ca sunt uni care cauta ne fiind preocupați de esența actului participãrii la “Masa Domnului”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: