Ce ar face Isus dacã I-aº cere permisiunea sã fac un fotoreportaj despre activitatea Lui? Sau de ce nu meritã Gaither deranjul…
Mã întrebam ºi eu aºa, ipotetic, cum ar fi fost dacã aº fi trãit contemporan cu Isus ºi, bineînþeles dacã aº fi fost tot nikonist :-) Sigur mi-aº fi dorit sã fac un fotoreportaj cu activitatea Lui. Oare cum ar fi rãspuns El unei asemenea solicitãri? Oare ºi-ar fi mandatat ofiþerul de presã sã-mi spunã cã Asociaþia Familialã “HolyTrinity” deþine copyrightul asupra imaginii Mântuitorului ºi cã vor pune portãreii sã mã dea pe uºã afarã dacã cumva voi încerca sã downloadez ilegal pe senzorul camerei vreo pozã cu El? Tare mi-e greu sã cred cã s-ar fi putut întâmpla una ca asta… Mi-aduc aminte chiar acum de episodul acela cu grecii care au venit la unul dintre ucenici, zicând: “Domnule, am vrea sã-L vedem pe Isus!” Wow! Ce tare scena! ªi ce reacþie magnificã la Isus! Am toate motivele sã-L iubesc pe Isus dar cireaºa de pe tort este legatã de reacþiile Lui “cool” ºi asta a fost una dintre ele….
Mã-ntreb oare de ce ãºtia care-L cântã pe Isus în ziua de azi ºi se îmbogãþesc pe spinarea Lui ºi a ucenicilor Sãi s-au îndepãrtat aºa de tare de reacþiile Mântuitorului? Recent m-a cuprins o lehamite cumplitã vãzând cum stau lucrurile cu apropiatul concert al Gaitherilor. Cine n-a auzit de Gaither în mediul evanghelic românesc? Cine n-a fredonat mãcar odatã vreun cântec de-al lor? Ei reprezintã niºte clasici în viaþã aº putea spune, niºte simboluri, asta pânã ajungi sã-i compari un pic cu Cel pe care-L cântã pe toate meridianele planetei.
Încântat cã vor concerta la Sala Palatului, am vrut sã fac un fotoreportaj, sã imortalizez imagini de pe scenã, din salã, de la venirea oamenilor, ba chiar visam în naivitatea mea sã prind poate vreo repetiþie, ºtiþi, culisele, treaba aia din spatele scenei, precum ºi conferinþa de presã… Mãrturisesc cã m-am înfierbântat repede… nu cã aº fi eu cine ºtie ce fotograf meseriaº dar aparatul ãsta al meu chiar scoate de multe ori imagini reuºite :-) ªi atunci când n-o face, sigur nu e vina fotografului :-)
Mi-amintesc cã anul trecut am vrut sã fac un fotoreportaj de amorul artei la un eveniment cultural (secular) de amploare care s-a desfãºurat în Capitalã. Am cãutat pe situl dedicat acelui eveniment sã vãd cine rãspunde de PR ºi i-am trimis acelei persoane un email, spunându-i de intenþia mea, solicitând un Photo Pass, ca sã nu mã trezesc luat de guler de bodyguarzi ºi aruncat afarã. I-am explicat cã demersul meu nu e o modalitate de a evita plata taxei de participare (consistentã de altfel), cã vreau sã plãtesc taxa, doar sã am dreptul sã fac nestingherit poze în toate locaþiile unde urma sã se desfãºoare evenimentul respectiv. Am primit în mai puþin de jumãtate de orã rãspunsul favorabil, mi s-a spus cã nu trebuie sã plãtesc, cã sunt invitatul lor ºi m-au invitat, dacã vreau, sã selectez cele mai bune imagini pentru o expoziþie ulterioarã, alãturi de fotografii oficiali ai evenimentului. Wow! Ce tare! Pãcat cã s-a întâmplat ca evenimentul sã se desfãºoare în cea mai canicularã perioadã a verii trecute ºi, din cauza asta pânã la urmã am renunþat la ideea de a mai participa. Deºi am anunþat acest lucru din timp, am primit totuºi un email de la organizatori cu douã zile înainte de debut cu precizarea cã dacã mã rãzgândesc invitaþia lor rãmâne valabilã. Foarte frumos!
Tot aºa, în luna decembrie 2010, aproape cã m-am autoinvitat la Micul Dejun cu Rugãciune de la Palatul Parlamentului. Niºte oameni deosebiþi mi-au facilitat participarea, pus pe listã dupã închiderea listei :-)… ºi am putut sã mã miºc în voie printre invitaþii de marcã, de la fostul preºedinte dl.Emil Constantinescu, la preºedintele Camerei Deputaþilor d-na Roberta Alma Anastase, o multitudine de parlamentari români ºi strãini, ºefi de culte, diplomaþi, nunþiul apostolic la Bucureºti, etc. Nu s-a stresat nimeni când m-am apropiat de preºedintele Emil Constantinescu în timp ce îºi þinea discursul, la mai puþin de doi metri, sã iau câteva prim planuri cu un obiectiv wide de 24mm. Nici când am fãcut acelaºi lucru cu arhiepiscopul Nifon Mihãiþã, cu doamna Roberta Anastase sau cu alþi invitaþi de marcã. Într-o pauzã l-am întrebat pe dl.Emil Constantinescu dacã face o pozã cu “fotograful” ºi mi-a rãspuns cu un zâmbet larg: “Cum sã nu!” ºi am dat camera unui prieten sã mã fotografieze lângã distinsul om politic. Tot aºa, în timp ce ne mutam pentru lucrãri într-o altã salã, m-am nimerit în lift cu doamna Roberta Anastase ºi vreo 2-3 alte persoane. ªugubãþ am întrebat dacã e permis a se face fotografii în lift ºi dânsa a zâmbit afirmativ, chiar a roºit un pic, cum stã bine unei femei frumoase, ºi am imortalizat pe loc momentul acela inedit. Nici vorbã de portãrei care sã te þinã la distanþã, nici vorbã de “cenzurã” asupra imaginilor capturate, nici vorbã de atitudine rigidã determinatã de importantele funcþii din stat. A fost o experienþã extrem de plãcutã pe care nu cred cã o voi uita vreodatã. Câteva imagini de la acest eveniment puteþi vedea aici ºi aici.
Puteþi sã vã imaginaþi ce anticipãri aveam legat de concertul Gaitherilor. Am o imaginaþie care þâºneºte ca o rachetã… imediat fac scenarii… Din pãcate m-am dezumflat repede ºi bine… Long story short… Am contactat pe doi responsabili din partea românã cu organizarea acestui eveniment ºi mi-am expus doleanþele. Am zis cã nu vreau sã mã sustrag de la plata biletului, vreau doar un Photo Pass sã pot face fotografii nestingherit. Am precizat cã nu folosesc flash ºi cã nu voi deranja nici pe cei din salã, nici interpreþii. Cei doi au fost extrem de amabili ºi bine intenþionaþi. Amândoi au crezut cã se poate rezolva fãrã probleme. Asta pânã au întrebat pe reprezentanþii cântãreþilor asupra acestui aspect. Deznodãmântul a fost dezamãgitor. Nici vorbã sã se organizeze vreo conferinþã de presã… nu meritã românii aºa ceva. Nici vorbã sã se poatã face poze în culise, nici vorbã sã se poatã face poze în salã în timpul concertului, nici vorbã sã poþi avea acces înainte de intrarea publicului în salã pentru a fi acolo de la început ºi a lua gradual pulsul evenimentului. Ba încã mi s-a spus cã vor fi vreo zece persoane de la Sala Palatului care vor avea menirea de a supraveghea ca nu cumva careva sã-ºi ia libertatea de a ieºi din rând pentru a face vreo fotografie.
În contextul acesta eu cred cã nu meritã sã participi la acest concert. Spiritul impus de vedetele acestui show nu mai are nimic de-a face cu spiritul creºtin, indiferent ce ar cânta ºi ar pretinde aceºtia. Dacã aº vrea sã ascult muzica lor, aº putea sã o caut pe YouTube, dar nici de asta nu mai am chef. N-am vrut sã particip la concert pentru a asculta ce cântã ei… ci pentru a sesiza cum trãiesc ceea ce cântã ºi ce impact are acest mesaj asupra spectatorilor. Mã tem însã cã avem parte de un grup format din negustori blazaþi care fac biºniþã cu sentimentele noastre creºtineºti. Indiferent cât de grozav ar cânta, mie-mi pare deja a aramã sunãtoare ºi a chimval zângãnitor. Am zis ºi eu, ca grecii de odinioarã: “Domnule, aº vrea sã-L vãd pe Isus!” dar am ajuns prea târziu, se pare cã Isus a plecat din acest SRL. Nu ºtiu de ce am convingerea cã dacã Gaitherii nu s-ar folosi de imaginea lui Isus pentru muzica lor, un concert de-al lor ar trece neobservat în România. ªi atunci te întrebi de ce biletele trebuie sã coste de la 10% pânã la 25% din salariul minim pe economie. Preþ în care, dupã cum am spus deja, nu Îl poþi vedea ºi pe Isus…. :-(
P.S. Nu pot sã nu fac o paralelã cu atitudinea pe care a arãtat-o Philip Yancey la Cluj Napoca, cu ocazia conferinþei “Creºterea în Har”. Numai cine n-a vrut n-a stat de vorbã, nu i-a adresat întrebãri, nu s-a pozat ºi nu a obþinut un autograf de la cunoscutul autor creºtin. A fost o demonstraþie realã de dãruire de sine pe care acum, post-eveniment, învãþ sã o preþuiesc mai mult.
DISCLAIMER: Acesta este un punct de vedere strict al autorului acestor rânduri. Aveþi tot dreptul sã aveþi cu totul alte opinii ºi eu vi le respect. Îmi rezerv însã dreptul de a crede cã în Împãrãþie guverneazã alte valori ºi principii, iar dacã acest eveniment nu rezoneazã cu aceste valori ºi principii dupã mine el nu mai are nicio treabã cu Împãrãþia. Evident, în afarã de specularea sentimentelor creºtine ale participanþilor naivi, aºa cum am fost ºi eu pânã deunãzi.
Cît de trist…
Ce drastic ati fost. Pe buna dreptate totusi. Ar trebui sa le transmiteti aceste ganduri si cantaretilor. Cine stie, poate isi vor reveni.
Da, sunt drastic… si este trista povestea, per ansamblu. Insa nu cred ca atitudinea asta de “venim, le luam banii si fugim” este una potrivita, pentru cineva care vine, chipurile, in Numele Domnului.
Le-as transmite gandurile acestea cu draga inima, nu am vreo retinere, ma indoiesc insa ca au lasat vreun canal deschis pentru feed-back.
O postare incheiata la toti nasturii,
sa te felicit doresc,draga Mihai
Merci Sanda!