Bodo & Proconsul in concert la Galati

Uite cã a fost Proconsul la Galați! Da, un eveniment inedit, (cum ar putea fi altfel?), desfãșurat miercuri, 7 decembrie, în cocheta salã a Teatrului Dramatic „Fane Tardini” din localitate. Organizatã de Cãtãlin Dupu cu concursul Adrianei Pașcan, cea care a cântat câteva piese în deschidere, vizita lui Bodo & Co mi-a dat șansa sã analizez puțin pe viu fenomenul Proconsul.

Nu este niciun secret pentru nimeni faptul cã Bodo și câțiva dintre ai lui au comis-o, adicã s-au botezat la Râul Vieții din București. Un gest care, surprinzãtor, pare mai degrabã a nemulțumi decât a ferici pe marea masã a evanghelicilor români. Se comenteazã cum cã n-ar fi o convertire autenticã… fiindcã bãieții L-au îmbrãțișat doar pe Isus, nu și subcultura ghettoului evanghelic. Cum ar putea, zic contestatarii, ca cineva atins de Isus sã continue sã cânte ceea ce cântã Proconsul? Cum de nu își valideazã ei convertirea prin a cânta doar imnuri din cartea neagrã sau, mãcar ceva praise & worship? De parcã atunci când se convertește un profesor de muzicã acesta nu mai predã elevilor decât muzicã de inspirație creștinã… sau dacã se convertește un croitor, toatã viața lui nu mai confecționeazã decât îmbrãcãminte culticã :-) De ce oare Kaka nu joacã și el în echipa bisericii? Pãcãtosul! Cât li se potrivește contestatarilor articolul lui Petru Lascãu, Poticnitul!

Evident, lumea s-a bulucit sã vinã la concert, dar sãracii oameni n-au fost pregãtiți pentru ce îi aștepta la teatru. Ca urmare, un prim val a evadat în prima parte. Cântecele Adrianei nu erau pe gustul celor veniți pentru Proconsul așa cã unii nu au mai avut rãbdare și au pãrãsit sala, inițial arhiplinã. O mai mare dezamãgire au avut frații noștri când s-a urcat pe scenã Bodo cu ai lui. Nu știu la ce s-au așteptat, evident este cã au fost șocați sãracii de ei, altfel nu ar fi pãrãsit, rând pe rând, sala teatrului, finalul concertului fiind prins de mai puțin de 50% dintre spectatorii inițiali. E drept, aceștia s-au bucurat din plin de spectacol, au cântat, au aplaudat, au cerut bisuri, au fãcut o atmosferã prin care l-au ținut în prizã pe Bodo, neafectat în vreun fel de abandonul celor mulți. Mulți sunt chemați dar puțini aleși :-)

Bodo și ai lui au fost în mare vervã. Au interpretat piese mai vechi și mai noi, unele cu mesaj creștin, dar toate interpretate în stilul lor caracteristic. Ca și o concesie fãcutã evanghelicilor (care probabil deja plecaserã), spre final au interpretat, magistral aș spune, o piesã celebrã, tradusã din repertoriul australienilor de la Hillsong, anume Hosanna.

Sincer sã fiu, mie mi-a plãcut foarte mult de Bodo. Le-aș recomanda profilor de pe la școlile noastre teologice sã-și ducã studenții la concertele Proconsul de genul celui de la Galați. Bodo și ai lui pot fi o sursã unicã de inspirație, meritând un studiu pe caz. Ei pot da lecții cum sã fii în lume fãrã sã îi aparții ei, cum sã modulezi un mesaj în cultura epocii în care trãiești, cum sã impui respect prin valoare, cum sã fii în luminile rampei fãrã sã-ți pierzi busola, cum sã-ți vezi de treabã în ciuda corului contestatarilor de profesie, cum sã te rogi pe scenã fãrã sã pari un ipocrit șamd.

Am plecat de la concert dând slavã Domnului. Îmi pare rãu de cei care au plecat întristați, dar nu pentru tristețea lor ci pentru cã au jucat rolul fratelui mai mare din pilda fiului risipitor. Un rol pe care, din pãcate, și-l asumã mult prea mulți dintre coreligionarii noștri.

Nu vreau sã spun cã lucrurile au fost perfecte… s-a început mai târziu decât a fost anunțat… evenimentul ar fi trebuit sã aibã un focus mai pronunțat… luminile scenei au fost oribile, mare parte a timpului… dar pe ansamblu a fost un spectacol reușit. Mai puțin pentru cei care au crezut cã va fi altceva.

Câteva imagini puteți vedea mai jos. Pentru o galerie cu peste 40 de fotografii, o sã vã rog sã dați un click aici.