Biblia ca pretext

 

Ca ºi creºtin evanghelic, am manifestat dintotdeauna convingerea cã Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. ªi atunci când fac aceastã afirmaþie, eu înþeleg cã Biblia este modalitatea principalã prin care Dumnezeu a vorbit atunci ºi acolo, cândva într-un moment bine definit al istoriei omenirii ºi, acest Cuvânt îmi vorbeºte ºi mie acum ºi aici, în contextul particular în care trãiesc eu. Desigur, Cuvântul lui Dumnezeu pentru a vorbi se întrupeazã… prin intermediul unui scriitor, care foloseºte cuvinte, expresii, figuri de stil ºi care adreseazã o situaþie anume, transmiþând adevãruri ºi prinicipii care, fiind de sorginte divinã, au aceeaºi valabilitate ieri ºi azi ºi în veci. ªtiu de asemenea cã existã situaþii în care Dumnezeu vorbeºte într-un context anume ºi oferã aplicaþii care nu sunt repetabile ºi au avut valabilitate doar pentru receptorul iniþial, dar chiar ºi din aceste pasaje am ce învãþa despre Dumnezeu ºi despre modul lui de a lucra.

Desigur. când citesc Biblia, am nevoie sã descifrez întotdeauna ceea ce a vrut sã spunã Dumnezeu atunci ºi acolo, sã demodulez adevãrurile ºi principiile înþelese de cel cãruia i-a fost destinat mai întâi mesajul, pentru ca apoi sã vãd cum se aplicã ºi la mine. Personal sunt sceptic în ceea ce priveºte posibilitatea ca Dumnezeu sã-mi transmitã mie un mesaj pe care nu l-a intenþionat pentru receptorul primar al Cuvântului ºi mã feresc de aplicaþiile care pot fi luate în acest fel.

Este ºtiut cã prin scoaterea din context a unor pasaje biblice, se obþin pretexte pentru a promova felurite învãþãturi care, în felul acesta obþin o falsã autoritate Scripturalã. Unii fac lucrul acesta din necunoaºtere, alþii din nebãgare de seamã. De multe ori asemenea învãþãturi sunt transmise de la o generaþie la alta ºi capãtã greutate mai mare, devenind parte a formei sau a tradiþiei.

Zilele trecute onorabilul posesor al blogului Barzilai en Dan a atins un subiect sensibil, acela al interdicþiei de a purta bijuterii la femeile din bisericile evanghelice româneºti. În articolul sãu, el prezintã ca bazã nou testamentalã pentru aceastã interdicþie, ceea ce defineºte în text ca fiind prohibiþia apostolicã, fundamentatã pe douã pasaje biblice din 1 Petru 3:1-5, respectiv pe 1 Timotei 2:9-10. Deºi în expunerea lui pleacã de la argumente de bun simþ, legate de aceastã problemã extrem de spinoasã, senzaþia mea este cã abordarea suferã tocmai de acea practicã pe care nu o agreez, anume de a folosi Biblia ca pretext pentru protejarea unor prejudecãþi.

Mai concret, în primul pasaj aminitit, apostolul Petru scrie aceste cuvinte:

1. Tot astfel, nevestelor, fiþi supuse ºi voi bãrbaþilor voºtri; pentru ca, dacã unii nu ascultã Cuvântul, sã fie câºtigaþi fãrã cuvânt, prin purtarea nevestelor lor,
2. când vã vor vedea felul vostru de trai: curat ºi în temere.
3. Podoaba voastrã sã nu fie podoaba de afarã, care stã în împletitura pãrului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrãcarea hainelor,
4. ci sã fie omul ascuns al inimii, în curãþia nepieritoare a unui duh blând ºi liniºtit, care este de mare preþ înaintea lui Dumnezeu.
5. Astfel se împodobeau odinioarã sfintele femei, care nãdãjduiau în Dumnezeu, ºi erau supuse bãrbaþilor lor;
6. ca Sara, care asculta pe Avraam, ºi-l numea “domnul ei”. Fiicele ei v-aþi fãcut voi, dacã faceþi binele fãrã sã vã temeþi de ceva.”

Deºi în articolul amintit se menþioneazã paradoxul cã Sara este este oferitã drept exemplu, într-un pasaj în care se vorbeºte despre interdicþia de a purta podoabe, ºtiut fiind cã Sara ºi femeile din vremea ei au purtat haine alese ºi bijuterii, totuºi concluzia autorului este cã a existat o prohibiþie apostolicã ºi aceasta, în opinia lui este cauzatã de: (a) starea de decãdere a lumii de acum; (b) gâdilãrile firii pãmânteºti; (c) sãrãcia celor din jur ºi (d) lipsa resurselor de pe câmpul de misiune.

Trecând cu vederea cã aceste patru puncte sunt doar niºte presupuneri, având atâta bazã biblicã cât vrem noi sã le dãm (în acest context), privind la cuvintele lui Petru, se poate observa ceva: scopul pentru care a fost scris acest pasaj nu a fost de a norma cum sã se îmbrace femeile! Scopul lui Petru a fost sã recomande femeii sã fie supusã bãrbatului (ei da, uite cã am zis-o!) ºi ca aplicaþie primordialã aratã cã prin supunere, prin modul de purtare (comportare) ºi prin expunerea ca podoabã primordialã a omului ascuns al inimii, femeia creºtinã are ºansa sã câºtige pentru Hristos pe bãrbatul necredincios. ªi în acest context este oferit exemplul femeilor de odinioarã, care erau supuse bãrbaþilor lor, cu referire directã la Sara. Wow! Da, Petru nu le cere femeilor sã umble dezbracate, despletite ºi despodobite aºa cum unora le place sã înþeleagã din acest pasaj ci el se foloseºte de forþa unui exemplu prin care solicitã ca adevãrata podoabã a femeii creºtine sã fie omul ascuns al inimii. Acum, acest om ascuns al inimii poate fi evident ºi la o femeie sãracã ºi la o femeie bogatã, ºi la una care are haine obiºnuite ºi la una care are haine de firmã. În acelaºi timp ‘lipsa omului ascuns’ este la fel de evidentã ºi la femeile bogate ºi la femeile sãrace. Prezenþa omului ascuns al inimii, a frumuseþii interioare nu este dictatã de prezenþa sau de absenþa hainelor, împletiturilor sau a podoabelor, tot aºa cum din versetul: omul nu trãieºte numai cu pâine… nu trebuie sã înþeleg cã pâinea ar fi ceva rãu.

De ce atunci Petru scrie aceste lucruri? Ca simplu pescar, dar ucenicit la picioarele Domnului, Petru se pare cã ºtia mai multã psihologie decât mulþi care folosesc Biblia ca pretext. Este un lucru cunoscut cã un bãrbat se îndrãgosteºte prin imagini. Imaginea unei femei frumoase, îmbrãcatã cu gust, o da, chiar împodobitã, face ca un bãrbat sã se îndrãgosteascã, uneori chiar de la distanþã. Atunci când femeia vrea sã câºtige ceva de la un bãrbat sau de la soþul ei se foloseºte de acest atuu feminin.

În cartea Estera, o singurã datã ni se vorbeºte de modul în care s-a îmbrãcat aceastã femeie, atunci când a vrut sã îºi salveze poporul. Biblia spune cã: Estera s-a îmbrãcat cu hainele împãrãteºti ºi a venit în curtea dinãuntru a casei împãratului, înaintea casei împãratului. Împãratul ºedea pe scaunul lui împãrãtesc, în casa împãrãteascã, în faþa uºii casei. Când a vãzut împãratul pe împãrãteasa Estera în picioare în curte, ea a cãpãtat trecere înaintea lui.

Ori, în pasajul nostru, Petru le avertizeazã pe femeile creºtine cã pentru a-ºi câºtiga bãrbaþii la ascultare de Cuvânt, nu mai funcþioneazã farmecele feminine… Dacã ºi-au câºtigat bãrbaþii pentru ele prin purtarea de haine ºi de podoabe, acum pentru a-i câºtiga pentru Hristos e nevoie de o altã imagine, mult mai profundã, anume aceea a omului ascuns al inimii.

Uite-aºa prohibiþia apostolicã (o sintagmã nefericitã, în opinia mea) e vãduvitã de unul din cei doi piloni.

Dacã aruncãm o privire ºi la celãlalt pasaj biblic, din 1 Timotei capitolul 2, observãm iarãºi cã nu este un pasaj destinat stabilirii unor norme de îmbrãcare sau împodobire, ci este un pasaj care vorbeºte despre rugãciune. În mijlocul acestui îndemn la a face rugãciuni, Pavel introduce niºte recomandãri:

8. Vreau dar ca bãrbaþii sã se roage în orice loc, ºi sã ridice spre cer mâini curate, fãrã mânie ºi fãrã îndoieli.
9. Vreau, de asemenea, ca femeile sã se roage îmbrãcate în chip cuviincios, cu ruºine ºi sfialã; nu cu împletituri de pãr, nici cu aur, nici cu mãrgãritare, nici cu haine scumpe,
10. ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun cã sunt evlavioase.
11. Femeia sã înveþe în tãcere, cu toatã supunerea.
12. Femeii nu-i dau voie sã înveþe pe alþii, nici sã se ridice mai presus de bãrbat, ci sã stea în tãcere.
13. Cãci întâi a fost întocmit Adam, ºi apoi Eva.
14. ªi nu Adam a fost amãgit; ci femeia, fiind amãgitã, s-a fãcut vinovatã de cãlcarea poruncii.
15. Totuºi ea va fi mântuitã prin naºterea de fii, dacã stãruie cu smerenie în credinþã, în dragoste ºi în sfinþenie.

Acum, când abordãm un pasaj biblic, trebuie sã stabilim o regulã. Unele pasaje, este clar, trebuie luate ad-literam. Alte pasaje conþin licenþe poetice, ilustraþii cãrora trebuie sã le extragem învãþãtura, profeþie, etc. Nu poþi aborda un pasaj cu douã mãsuri, fiindcã devii subiectiv. Deci, dacã luãm acest pasaj al lui Pavel ºi îl abordãm literal, atunci suntem conduºi cãtre urmãtoarele aplicaþii directe:

a. numai bãrbaþii au voie sã se roage în orice loc
b. bãrbaþii trebuie sã se roage cu mâinile ridicate spre cer
c. bãrbaþii trebuie sã se roage cu ‘mâinile curate’, fãrã mânie sau îndoieli
d. femeia trebuie sã se roage îmbrãcatã cuviincios, cu ruºine ºi cu sfialã
e. femeia nu trebuie sã se roage având pãrul împletit, purtând bijuterii sau haine scumpe ci îmbrãcatã cu fapte bune
(fac o parantezã peste versetele 11-14)
f. femeia este mântuitã prin fapte: prin naºterea de fii, prin stãruinþa cu smerenie în credinþã, dragoste ºi sfinþenie

Deci, dacã interpretãm literal acest pasaj ar trebui sã fim plini de râvnã în a aplica TOATE aceste consecinþe ale lui. Dacã suntem selectivi ceva nu e în regulã. Cu noi, nu cu pasajul.

Personal eu nu cred în interpretarea literalã a acestui pasaj. Eu cred cã acesta este un exemplu clar în care Pavel face o aplicare contextualã a Evangheliei, la o situaþie care solicita mãsuri excepþionale. Efesul, unde lucra Timotei, era cetatea zeiþei Diana. Preotesele din templul Dianei dominau spiritual bãrbaþii acelui oraº ºi se pare cã practicile rituale nu erau prea ortodoxe, incluzând destrãbãlare sexualã, etc. În acel context nu cãdea bine ca femeia creºtinã sã se roage oriunde, adicã în locuri publice, fiindcã aºa fãceau ºi preotesele Dianei. Nu cãdea bine ca femeia creºtinã sã se îmbrace elegant, împodobitã cu bijuterii… nici sã dea învãþãturã… fiindcã tot aºa fãceau ºi protesele Dianei… urmaºele Evei din Efes, amãgite iniþial de cultul Dianei, aveau nevoie de o pauzã, pe care Pavel le-o cere insistent cu imperativul: Vreau!. Orice implicare publicã pe tãrâm spiritual conducea la asocieri cu preotesele Dianei. Conºtient de acest lucru, Pavel ia mãsuri. Credinþa creºtinã trebuia sã fie radical diferitã în practicile ei de religia idolatrã a acelui oraº. Întrebarea este: putem considera cã Pavel a dat prin acest vreau! o interdicþie all-time pentru toate femeile? Personal mã îndoiesc. S-ar fi contrazis pe sine însuºi. Fiindcã tot Pavel este cel care spune despre femeie cã:

cea mãritatã se îngrijeºte de lucrurile lumii, cum sã placã bãrbatului ei. (1 Cor.7:34)

Deci dacã admitem cã este normal ca o femeie sã se îngrijeascã de aspectele exterioare, pentru a place bãrbatului ei, atunci este normal sã acceptãm cã ea are dreptul de a a-ºi alege haine cu gust, de a-ºi îngriji pãrul ºi de a se împodobi dupã posibilitãþi. Asta în niciun caz nu va înlocui învãþãtura cã înaintea lui Dumnezeu primeazã omul ascuns al inimii, fiindcã:

Þinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimã curatã, dintr-un cuget bun, ºi dintr-o credinþã neprefãcutã. 1 Timotei 1:5

PS Probabil cã nu aº fi scris aceastã replicã… dar citind articolul menþionat mai sus am postat pe blogul respectiv un comentariu, conþinând un sumar al unelor idei expuse aici. Nu micã mi-a fost surprinderea sã vãd cã posesorul blogului a considerat cã e dreptul lui sã baneze sau sã amâne sine die publicarea comentariului meu. Aºa cã mã vãd nevoit sã postez ºi eu pãrerea mea asupra acestui subiect, acolo unde am acces, cu regretul cã s-a ajuns la a se invoca dreptul de proprietate, pentru evitarea schimbului de idei ºi a dialogului.

PS2 Ca aplicaþie practicã a modului în care se strecoarã cãmila în multe biserici româneºti… un caz autentic într-o bisericã mare din vestul þãrii: S-a convertit o femeie, de profesie notar public. Ajunsã la ‘cercetarea’ comitetului, pentru a fi acceptatã la botez, i s-a spus cã ‘trebuie’ sã renunþe la cercei ºi la inele. Femeia, care sã nu credeþi cã avea cine ºtie ce belciuge, a spus cã de dragul lui Hristos renunþã ºi la astea, dar a întrebat dacã e corect ca tranzacþii imobiliare fãcute în numele bisericii sau de cãtre lideri ai bisericii în nume propriu sã fie declarate la valoare mult mai micã pentru a se plãti taxe mai mici… Comitetul a rãmas ‘interzis’ ºi nu ºtiu ce a replicat… Mã întreb însã oare ce ar spune Petru sau Pavel în aceste circumstanþe?

16 thoughts on “Biblia ca pretext”

  1. Asa este! Oamenii pretind ca o cunosc, fãrã a o studia. ªi interpreteaza la prima lecturã tot ceea ce li se pare evident. Numai cã scoaterea din context devine un pretext.
    Salutari celor de peste Prut!

  2. exista o vorba ce-i frumos si lui D-zeu ii place, dar nu consider un pacat sa porti si podoabe decente, prioritar insa trebuie sa fie D-zeu

  3. Corect Mircea! În fond, ceea ce ateaptã Dumnezeu de la noi este un mod de viaþã echilibrat. El nu este un ucigaº cosmic al bucuriei, cum încearcã unii sã-L prezinte.

    Mihai

  4. este un subiect f. interesant .
    cred ca este o tema la care putem mult mai mult reflecta si medita mai ales ca interpretarile sunt asa de multe iar principiul si adevarul lui D-zeu este unul singur.

  5. Aºa este. Probabil cã ar trebui sã ne gândim mai mult la ceea ce comunicã Dumnezeu prin Biblie ºi nu la ce credem noi cã ar putea zice un pasaj. E uºor sã-þi dai cu pãrerea, mai greu este sã discerni vocea Lui din miile de voci din jur.

  6. Mda, un mod de viata echilibrat, dar echilibrul acesta in ce consta? Tinand cont ca, crestinismul este o religie unilaterala se provoaca un dezechilibrul iremediabil. Iar orice religie ce se doreste perfecta trebuie sa fie completa. Am mai spus asta. O religie nu trebuie sa marginalizeze raul, ci sa-l asimileze, sa-i dea o valoare. Sa-i ofere un loc de merit. Insa, religiile crestine se folosesc de Satan doar pentru a-si promova religia lor. Nu fa aia ca arzi in iad, viata vesnica in suferinta etc. Prin frica isi mentin autoritatea astfel de religii. Vi se pare corect ca o religie sa fie impusa prin forta, prin frica, spaima de “ororile” iadului?…
    Daca Isus reprezinta logosul, iar logosul reprezinta si ratiunea, as dori un raspuns rational, obiectiv.

    1. “O religie nu trebuie sa marginalizeze raul, ci sa-l asimileze, sa-i dea o valoare. Sa-i ofere un loc de merit.” ????????????????????????????????????????

  7. Si sa lasam invataturile si profetiile! Invataturi poti lua din orice basm, iar profetiile s-au ales cu dezamagiri. De cate ori nu s-a spus ca va veni Isus pe pamant?! Si data respectiva a trecut si nu s-a intamplat nimic (Adventistii zilei a saptea). Nu dau doi bani pe invataturile bibliei. Invat sa fiu mai bun numai uitandu-ma la Power Puf Girls pe Cartoon Network! Vreau sa fim rationali! Sa gandim rational! Nu sa fim meschini, doar pentru a castiga un “bilet” in rai sa ma comport frumos cu voi.

  8. He, he… vrabia mãlai viseazã!

    Pãi nene, creºtinismul nu este o religie a fricii! Asta încearcã unii denigratori sã prezinte! De la început, prin Moise, Dumnezeu a pus în faþã omului alternativa: “Þi-am pus în faþã binele ºi rãul, viaþa ºi moartea! Alege viaþa ca sã trãieºti…” Pãi ce ai vrea sã spunã Dumnezeu: “Alege moartea dacã vrei sã-þi faci de cap?” Tu ce învãþãturã dai copilului tãu? “Mergi tatã ºi joacã-te în intersecþie, cã nu ºi se întâmplã nimic!” Aºa faci? Adicã dacã îl înveþi ce trebuie, te foloseºti de fricã? E o educaþie a fricii? Nu tatã, asta înseamnã sã oferi informaþie corectã. Nu sã-l laºi pe el sã experimenteze ce înseamnã joaca în intersecþie, cã moare. De-a binelea ºi iremediabil.
    Creºtinismul este o religie a dragostei, bazatã pe un Dumnezeu care îl iubeºte pe om ºi-i vrea binele. ªi nici mãcar nu-l obligã sã facã ce este bine, ci îi dã alegerea, îi pune opþiunile în faþã. Evident, cã din dragoste, îl avertizeazã de consecinþele alegerilor greºite. Dar asta nu înseamnã cã e o religie a fricii.

    Afirmi cã vrei sã fii raþional. Dar raþiunea noastrã se bazeazã pe informaþii. Dacã nu ai ca fundament niºte valori reale ºi niºte informaþii adevãrate, tot procesul raþional e asemenea funcþionãrii unui computer virusat, în cel mai bun caz. Þi se pare cã merge, dar el delireazã, aºa zisa funcþionare fiind neproductivã ºi conduce la pierderi de date. Nu numai cã nu-ºi face treaba cum trebuie, dar mai inoculeazã ºi pe alþii cu garbage. Iar în final, computerul suferã un crash si nu mai porneºte. La computere însã este simplu, reformatezi hardul ºi gata.

    În viaþa realã nu e aºa de simplu.
    E simplu sa teoretizezi cu Power Puf dar în practicã lucrurile nu stau aºa.

  9. Din comentariile citite imi dau seama ca fiecare are formata o parere dupa confesiunea din care face parte. Normal ar fi ca acest cuvant al Domnului sa fie respectat conform cartii de capatai a crestinismului ” BIBLIA ” . Dar , intr-o lume anormala , anapoda si plina de viclenii fiecare isi da cu parerea si daca s-ar putea si-ar forma un cult al lui ( dupa regulile lui ) . Pacat ….!

  10. Pe undeva este normal sã fim influenþaþi de mediul din care provenim: chiar dacã nu am recunoaºte acest lucru, ele este real cu privire la fiecare dintre noi.

    Problema este cã atunci când suntem confruntaþi cu Cuvântul ar trebui sã nu ne bazãm pe stereotipiile altora ºi sã nu lãsãm pe alþii sã gândeascã pentru noi… Unii refuzã sã facã acest lucru, aºa cã se bazeazã pe ºabloanele care le sunt la îndemânã.

  11. Un subiect interesant si cu o incheiere veritabila fiinca multi evita raspunsul intrebarii ridicate si multi calca moralitatea crestina in sistemul financiar al afacerilor!Dar gasesc scuze si inchid ochii la tot ce se intimpla fiinca nu doresc sa abzica la lux si confort;Detinem exemplu si caz real doar accesati ,cititi si meditati;
    http://filipsinvestigation.blogspot.com/2010/07/stefan-tohatan-investitorul-misionar.html
    Oare care pact este mai mare?Purtarea cerceilor si a unei imbracaminte de valoare?Sau acceptarea acestor fapte si persoane la predicare si in misiuni de evanghelizare?
    http://www.pasi.ro/stiri-si-evenimente/turneul-evanghelistic-impact.html
    Ce trist este ca intradevar prin comentarii se expune un mare ADEVAR ,iar milioane de persoane care prin o inteligenta umana ,fireasca si fara caracter folosesc Biblia ca referinta de pretext incalchind exact ca cei din politica Legea Divina!Si atunci ?Religia la fel ca politica ce a ajuns pentru persoanele sincere si fara putere de expunere?

  12. Imi place postarea, in ton cu modul meu de intelegere al textelor discutate. Din pacate rigiditatea dogmatica, indeosebi intre cei din generatiile mai vechi, nu lasa loc nici macar de argumentare rationala pe text, daramite de schimbare a unor traditii omenesti ce nu au legatura cu Scriptura.
    Mi-e teama ca luptam cu morile de vant …

    1. Multumesc de apreciere. Si morile de vand pot fi demolate, trebuie doar rabdare!

      Am descoperit acum tabloidul tau… e o surpriza cu adevarat placuta. O sa-l mai aprofundez! Keep the good work!

      1. Intradevar “morile de vint pot fi demolate,dar puterea demonica nu poate fi inlaturata dechit de puterea suprema si la timpul potrivit!Si sa nu uitam ca tot ce este scris in mod profetic trebuie sa se implineasca!Aceasta implinire se face in timp si fiecare in personalitate trece prin o incercare de slefuire sau de cadere!Si personalitatea lui Iuda a fost cunoscuta in caracter ,dar la timpul cuvenit plata pacatului si a spus cuvintul!Si azi este la fel ,insa sa fim capabili sa intelegem in ce consta caracterul moral si cel firesc !Ce beneficii aduce fiecare sau ce consecinte apar in urma fiecarei puteri,fiinca vedem ca pe parte spirituala s-a ajuns la multa filozofie si prea putina practica!Pe chind in Scriptura ;ce se explica?Si ea in mesaj se poate folosi doar ca ;”pretext”?Ori ca o indrumare si o indeplinire?

Lasati un comentariu:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.