Facebook
cultura

Ionatan a închis Taraba cu Fluturi ºi a plecat

Am aflat cã în seara aceasta Ionatan Pirosca a închis Taraba cu Fluturi ºi a plecat. În urmã rãmân amintirile despre un om care a vrut sã vorbeascã despre Dumnezeu ºi cel mai bine a fãcut-o în versuri, acestea din pãcate înþelese ºi apreciate de un numãr tare mic de semeni. Considerat pe merit drept cel mai bun poet al evanghelicilor români, Ionatan a ales drumul greu al promovãrii valorilor culturale autentice, într-un mediu în care subcultura specificã cocoloºea incultura, provocând adevãrate ravagii. A reuºit sã trezeascã interes ºi sã dovedeascã cã se pot impune adevãratele valori, meritele fiindu-i recunoscute ºi dincolo de graniþele confesionale, prin primirea sa în rândul Uniunii Scriitorilor. Plecarea lui dintre noi mã face sã mã întreb încã o datã oare de ce mor poeþii de tineri? De ce lor nu le este dat sã-ºi legene nepoþii pe genunchi? În mod extrem de sugestiv, ultima postare din blogul sãu poetic “Jurnalul Scrierii Iubirii” este o poezie intitulatã Al Tãu bal. Omul Ionatan Pirosca ºi-a dorit ca Dumnezeu sã îl invite la al Sãu bal ºi astãzi dorinþa i-a fost împlinitã, cu riscul de a ne lãsa pe noi cu semnele de întrebare.

A închis taraba ºi a plecat ca sã stea la umbra Lui. Aºa cel puþin ne-a dat de înþeles printr-o altã poezie, la fel de strategic poziþionatã, pe situl lui personal.

La umbra Ta

La umbra Ta vin codrii sã-ºi odihneascã frunza
de verdele vãratec ce-n ele s-a-ncrustat
ºi cerul nopþii, mândru-ºi adãposteºte spuza
de stele obosite de-atâta licãr ‘nalt.

La umbra Ta se naºte ºi piere-ntre albastruri
nimicul niciodatei din care toate curg
cu grijã însãilate, ca haina pe sub nasturi.
Sub umbra Ta e ziuã  ºi-n umbra Ta-i amurg.

La umbra Ta, Pãrinte, cresc negri chiparoºii,
ºi albã, neaua lumii se-aºterne peste ei
cum dimineaþa vine din zorii triºti ºi roºii,
peste bãrbaþii zilei, peste-ale ei femei.

La umbra Ta, cu grijã, un pas mai fac ºi tremur.
Sfânt, fanionul pãcii e-un alb însemn ce sus,
oh, cât mai sus ridicu-l, cu fricã ºi cutremur,
cum ridicatu-ºi crucea spre ceruri pe Isus.

2 Comments

  1. Mihai,
    Poate ca Ionatan a deschis taraba, nu a inchis-o.
    Acum fluturii zboara si duc cate-un vers pana in mari departari.

    Cu durere,
    A.Dama

    1. Frumos spus A.Dama! De acord cu tine. Legat de durere, ar trebui sa ne consoleze faptul ca, pentru a fi printre noi, Ionatan a suportat mari si multe dureri. Macar acum a fost eliberat, chiar daca ne e greu sa primim acest lucru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: