Victor

Victor este unul din prietenii mei cei mai buni. L-am cunoscut în urmă cu 14 ani pe vremea când doar soţia lui era credincioasă. Avea probleme cu alcoolul şi vroia să pozeze într-un dur. Mai în glumă, mai în serios, l-a provocat pe Dumnezeu să-l scape de viciu. Şi Dumnezeu l-a scăpat într-un mod extraordinar. Cum punea gura pe băutură, după primul pahar i se făcea atât de rău că trebuia să se culce. A schimbat băuturile, sperând că va găsi una la care să nu reacţioneze aşa, dar până la urmă a văzut că nu e de glumit cu Dumnezeu. Şi s-a predat. A fost o schimbare radicală iar prima decizie a fost să facă biserică în curtea lui. Şi a făcut!

Istoria lui este una cu totul aparte. Familia provine din Bucovina de nord şi s-a retras în România după cedarea către URSS, pierzând totul. Erau oameni verzi, dârji, luptători – numele de familie spune totul: Vlad Sabie. Părinţii lui au luat-o de la capăt, într-un sat din Banat dar, în 1951 au fost deportaţi de bolşevici în Bărăgan, fiind consideraţi chiaburoi. Pe vremea aceea Victor avea doar un an. Ajunşi acolo, prima lor locuinţă a fost o groapă săpată în pământ, apoi au încropit o casă din pământ, căreia nu i-au făcut fundaţie, fiindcă iarna bătea la uşă. În 1987, locuind în Fundata, singurul sat de foşti deportaţi care mai era în picioare, a fost forţat să se mute la oraş, într-o garsonieră confort III, fiindcă Ceauşescu vroia să şteargă de pe hartă şi această localitate. Casa pe care o construise cu mâinile lui a fost dărâmată cu buldozerul. După Revoluţie, Victor s-a întors în locul unde trăise toată viaţa lui, reconstruindu-şi casa, pe vechiul amplasament.

Astăzi Victor este pregătit pentru o operaţie dificilă. Mâine doctorii vor încerca să-i opereze o tumoare pe creier. Până ieri nu a ştiut nimeni nimic, acum vestea ne-a năucit pe toţi: familie, prieteni, cunoscuţi… Noi ştim că toate sunt în mâna Lui, dar parcă am vrea să-l mai avem pe Victor cu noi. Ne rugăm pentru asta.