A fost ieri înmormântarea. Am încercat să văd ceva ‘live’ pe Internet, dar n-a fost să fie. Cred că serverul celor de la Alfa și Omega a fost sufocat de-a dreptul. De la alții care au fost ei live la eveniment, am înțeles că n-a fost chiar o înmormântare. Mai degrabă a fost un fel de sărbătoare unde multă lume a venit și toți au vrut să-și ia”La Revedere!”
Nu am putut să nu fac în sinea mea o comparație cu subiectul primului meu pas în ale blogului. Era vorba tot de o înmormântare și tot a unui personaj celebru: Silviu Brucan. Scriam pe 18 septembrie 2006 aceste lucruri:
“Recent a fost incinerat Silviu Brucan. O ceremonie discretă, doar în prezența câtorva cunoștințe și prieteni. Un mic discurs înainte, zgârcit, cam cât ar fi durat un Tatăl Nostru și gata. Fără fast, fără ceremonie religioasă, aproape fără regrete. Dacă n-ai fi recunoscut în asistență pe Ion Iliescu și pe Lucian Mândruță, ai fi zis că au incinerat pe vreun batrân abandonat la azil.”
Despărțirea de Dugulescu a fost altfel. Și din acest eveniment cred că avem de învățat multe lecții. În primul rând am fost uimit de manifestările de simpatie pe care le-a stârnit acest eveniment, de compasiunea oamenilor și de dorința lor de a-l onora pe cel plecat dintre noi. În ciuda tam-tamului mediatic cu trecutul neasumat, oameni au știut să-l evalueze real pe Dugulescu și toate eforturile prin care s-a încercat compromiterea lui s-au întors mai degrabă împotriva inițiatorilor. Încep să cred că oamenii au mai multă maturitate decât cei care vor să se erijeze în purtătorii lor de cuvânt. Și lucrul acesta este dătător de speranță.
Pentru baptiștii români Dugulescu a fost, la o altă scară, cam cum a fost Michelangelo pentru italieni. Este greu să-l încadrezi undeva. Acest ‘cap al baptiștilor români’, cum s-au grăbit cei din massmedia să titreze, nu a avut niciodată vreo funcție semnificativă în cult. Valoarea lui însă n-a fost dată de vreo funcție anume. A fost pastor și și-a făcut datoria cu brio. A fost poet și poeziile sale sunt extrem de apreciate în bisericile noastre. A fost om politic și ne-a reprezentat cu cinste în Parlament. Nu prea cred că vom mai avea, ca și evanghelici, prea curând, vreun reprezentant în Parlament, de anvergura lui Dugulescu, capabil să ia în nume propriu asemenea bătălii precum a făcut el. A fost o fire caritabilă și a ajutat enorm pe semenii săi, direct sau indirect. A fost un bun prieten și acest lucru îl mărturisesc cei care i-au împărtășit prietenia. A fost evanghelist prin vocație și puțini au mai propovăduit cu atâta putere și îndrăzneală Evanghelia. Sunt convins că a fost un soț bun și un tată bun pentru cei patru copii. A fost un inițiator de sisteme și deschizător de drumuri, fondator de organizații… Dar nu funcțiile i-au adăugat valoare lui Dugulescu, valoarea lui i-a fost dată de caracter.
Privesc la ce se întâmplă în jur și îmi dau seama că evanghelicilor români le lipsește ceva important. Prea mult verbalizăm și ne manifestăm zgomotos în a critica și a judeca pe alții. Prea puțin punem în lumină lucrurile bune făcute de aceiași. Prea mult ne manifestăm public nemulțumirile și prea puțin știm să exprimăm gratitudine pentru oamenii în umbra cărora am trăit. Prea mult taxăm greșelile altora și prea puțin cinstim pe cei care sunt vrednici de cinste datorită slujirii lor pline de abnegație. Nu cred că Dugulescu a fost un om perfect. L-am auzit odată vorbind cum că-i este silă de propriile slăbiciuni. Și probabil că a avut parte și de așa ceva. Este însă nedrept să-l judeci prin prisma lor. Cred că trebuie să învățăm că menirea noastră este să zidim nu să dărâmăm, să restaurăm nu să condamnăm, să ridicăm și nu să punem piedică. Ca atare și energiile noastre merită a fi canalizate cum trebuie.
Viața după Dugulescu continuă. În mod sigur însă poate fi mai bună sau mai proastă. Este o chestiune care categoric depinde de opțiunea noastră.
Excelent!
A FOST INTR-ADEVAR UN OM DEOSEBIT, PRIN TOATE CALITATILE MANIFESTATE IN MOD REAL, IN VIATA DE ZI CU ZI…., SI…, EXTREM DE DARNIC, IN TOATE PRIVINTELE…
Nu-i așa că și Dumnezeu se bucură când copiii Lui primesc aprecierea semenilor pentru lucrurile bune pe care le-au făcut în Numele Lui?
hai sa o luam pe rind:
- in primul rind comparatia cu Brucan este realmente aiurea. Sau daca ar fi sa comparam funeraliile, cele ale lui Brucan au avut decenta discretiei germane si nu fanfara circului balcanic. In orice caz Brucan, in ciuda filozofiei lui sau a activitatii lui politice a fost de citeva ori mai inteligent si mai cult decit Dugulescu. Asa ca hai sa nu fim ridicoli cu comparatiile
- dar comparatiile vad ca sint menite sa fie ridicole. A-l compara pe Dugulescu cu Michelangelo frizeaza penibilul. Sa imi fie cu iertare dar inteleg ca trebuie sa scriem aprecieri (ca asa cere contextul, nu realitatea) dar probabil ca o bruma de masura in comparatii nu ar strica nimanui.
- autorul scrie aici “A fost pastor și și-a făcut datoria cu brio.” Imi vine sa rid. Oare nu stie autorul ca Dugulescu si-a pierdut pozitia de pastor la biserica Betel dupa ce o neglijase ani de zile? Sau oare a discutat autorul vreodata cu memebrii comitetului bisericii Betel ca sa afle si parera lor. Din nou, hai sa fim seriosi. Si oare nu stie autorul ceea ce probabil stie toata lumea ca Dugulescu nu a putut fi niciodata pastor cu adevarat ci mai degraba un evenghelist charismatic si populist care treptat si-a pierdut charisma.
- In ce priveste poeziile lui si valoarea lor “literara” imi pastrez rezerva. La urma urmei, “de gustibus”.
- textul continua cu ceva platitudini adulatoare dar gluma cea mai sinistra este: “valoarea lui i-a fost dată de caracter”. Nici nu stiu daca aici trebuie sa rid sau sa pling. Cu siguranta ca autorul nu l-a cunoscut de aproape pe Dugulescu si nu a interactionat mai mult cu el. Fiindca daca ar fi facut-o ar fi descoperit ceea ce este real (si nu imaginar), Dugulescu a avut un caracter foarte discutabil. Si nu foloseste nimanui sa facem acelasi lucru pe care il face clica comunistilor sau altor grupari fatarnice din Romania, adica sa mintim sau sa adulam aberant si nereal doar pentru ca “sint ai nostri”.
Spuneti la un moment dat “Privesc la ce se întâmplă în jur și îmi dau seama că evanghelicilor români le lipsește ceva important.” doar ca apoi sa va lansati in niste platitudini pe care le intilnesti la comunistii care vor sa justifice colaborarea cu securitatea sau la ortodocsii care musamalizeaza totul intr-o maremelada de iubire si compromis pina nu se mai vede nimic clar.
Oare de ce este atit de greu sa stam drepti si sa avem decenta adevarului… Sau, daca nu putem asta, sa avem macar discretia funeraliilor lui Brucan.
stimate domn sau doamna VT,as fi preferat sa va dati numele real nu sa va ascundeti in spatele acestor initiale,daca faceti atatea afirmatii ar fi bine sa vi le asumati.
Se pare ca nu l-ati cunoscut deloc pe tatal meu si ce e si mai trist e ca sunteti total dezinformat.Tata dupa 16 ai de pastorat a hotarat ca singur sa se retraga din pozitia de pastor senior a bisericii Betel si a parasit aceasta functie in pace si liniste cu o sarbatoare frumoasa plina de bucurie si apreciere pt slujirea sa lasand biserica sa aleaga pe unul din ceilalti doi pastori ca pastor senior(respectiv fr Sami Tutac si Fr Petrica Bulica)
Cum va permiteti sa aruncati cu atata noroi intr-un slujitor a lui Dumnezeu?Nu va este frica de Dumnezeu?Aceste cuvinte care le-ati postat vin din trairea d-voastra profunda cu Domnul?Nu cumva sunteti plin de resentimente si ura?Ma rog ca Domnul sa aibe mila de d-voastra si sa va lumineze,si inainte de a face atatea afirmatii mincinoase si defaimatoare va rog mai intai interesati-va.
Va promit ca o sa ma rog pt d-voastra ca Domnul sa va daruiasca iubire si pace in inima !
domnule Cristi Dugulescu relaxați-vă, nu este nevoie să vă ambalați în felul acesta. Procedînd așa nu faceți decît să sugerați că afirmațiile mele sînt mai apropiate de adevăr decît spun eu. Lăsați pretențiile acestea ridicole cu asumarea, etc pentru locuri în care au sens. La urma urmei nici dumneata nu ne prezinți aici o copie după un act de identitate. Ar trebui să înveți mai întîi care sînt limitele și riscurile internetului înainte de a te lansa belicos în acuzații. Dar, repet, așa cum am spus, atitudinea dumitale sugerează că rîndurile mele au atins un punct sensibil iar de cînd este lumea numai adevărul doare.
Vă asigur că l-am cunoscut pe Petru Dugulescu și încă bine. Lasați versiunile oficiale ale lucrurilor în pace. Lăsați-le pentru naivi. Eu nu am ținut neaparat să denigrez imaginea nimănui dar mi se par jenante și nefolositoare, așa cum am spus, laudele de trei lei care nu reprezintă adevărul. Cum îmi permit să arunc cu atîta noroi într-un slujitor al lui Dumnezeu? În primul rînd că nu arunc cu noroi ci eventual arunc o lumină. Atîta tot. Apoi simpla dumnezvoastră întrebare îmi sugerează o atitudine jenantă și periculoasă. Sînt oare slujitorii Domnului infailibili sau nu au voie să fie supuși unei judecăți sau unei evaluări la fel ca toți ceilalți muritori de rînd? Asta vreți să ne spuneți? Păi atunci spuneți-ne și pentru ce a mai avut loc Reforma? Pentru ca să înlocuiască un papă de la Roma cu mai mulți papi mai mici care să aiba aceeași aroganță și infailibilitate? Acest blog își arogă titulatura de „perspectivă inedită asupra evenimentelor din cotidian, reflectată prin prisma eticii și valorilor protestante.” Mă tem că ați greșit blogul. Și nu cred că sînteți singurul. Mergeți vă rog și înfoiați-vă penele pe bloguri ortodoxe sau catolice. Prea mulți martiri protestanți, reformați și evanghelici au murit pentru ca în biserica lui Hristos să se spună adevărul oricît ar costa el fără să fie coafat. Prea mulți au murit ca să nu mai fie papi, cardinali și episcopi care și ei își arogau postura de slujitor al lui Dumnezeu, mai mult sau mai puțin justificat, dar care se considerau deasupra celorlalți creștini fără să se supună aceluiaș sistem de cîntărire. Așa că atitudinea dumneavoastră nu poate fi decît eventual anacronică dacă nu anticreștină.
Lăsați „trăirea mea profundă cu Dumnezeu” în pace. O astfel de întrebare e obraznică și absurdă și încearcă să atace sub centură din lipsă de argumente. Vă asigur că nu am nici resentimente și nici ură. Nu confundați lucrurile. Dacă nu vă convine adevărul nu îl numiți minciună pentru că nu convingeți pe nimeni. Mulțumesc pentru rugăciunile dumneavostră și vă promit că mă voi ruga și eu pentru dumneavostră ca să vă dea Dumnezeu minte, pocăință și eventual o mai mare dragoste față de adevăr, și eventual ceva smerenie.
În final, așa cum am spus și mai înainte, scopul comentariului meu nu a fost denigrarea nimănui ci corectarea unei tendințe adulatorii care nu aduce nici un fel de slavă lui Hristos.
Să auzim de bine.
Dragă V.
Legat de primul tău comentariu…
Comparația cu Brucan este o comparație. Orice se poate compara: un măr cu o pară, un leu cu un dolar, un lider bolșevic cu un lider creștin, etc.
Eu nu deosebesc oamenii după IQ ci după valorile lor. Brucan a fost redactor șef la Scânteia în perioada stalnistă. A fost versiunea bolșevică românească a lui Alfred Rosenberg, ideologul șef al lui Hitler. Este cel care a condus campaniile ‘demascatoare’ împotriva cremei politice și intelectuale a României, campanii care au condus la trimiterea acestora la Canal și la moarte. Deși la un moment dat a ajuns în dizgrațiile regimului, Brucan nu s-a dezis niciodată de trecutul său și de rolul nefast pe care l-a jucat pe spatele întregii țări. Nu știu ce faci tu, dar eu nu dau 100 de brucani pe jumatate de Dugulescu. Cu IQ-ul lor cu tot.
Dacă ești puțin mai atent, ve vedea că acea comparație a lui Dugulescu cu Michelangelo, este însoțită de o anumită nuanțare, mă citez: “Pentru baptiștii români Dugulescu a fost, la o altă scară, cam cum a fost Michelangelo pentru italieni.” Am precizat că e vorbba de o altă scară, nu? Și, dacă citești în continuare, vezi și ideea, anume că Dugulescu a avut o personalitate multilaterală, fiind pastor, om politic, poet, evanghelist, inițiator de sisteme, etc. Acum nu trebuie să-ți placă poeziile lui, dar nu poți ignora totuși că a scris poezii. Și Michelangelo a făcut-o și poate că nu a fost tocmai punctul lui tare, deși unele sonete sună destul de bine. Ideea era însă alta.
În rest, mă opresc doar la a afirma că nu împărtășesc aprecierile pe care le trâmbițezi la adresa defunctului. Nu o fi fost perfect (cine este?) dar cred că merită mai mult respect. Și caracterul se vede mai înainte de orice din modul în care vorbești despre ceilalți. Părerea mea.
Referitor la răspunsul pe care i-l dai lui Cristi Dugulescu:
În primul rând mă surprinzi cu o afirmație șocantă: “…nu faceți decît să sugerați că afirmațiile mele sînt mai apropiate de adevăr decît spun eu.” Wow! Deci recunoști că între ce ai afirmat în comentariul anterior și ADEVĂR există o oarecare DISTANȚĂ!
În al doilea rând, te hazardezi să faci afirmații care sunt lipsite de suport și logică, cum ar fi aceasta: “iar de cînd este lumea numai adevărul doare.” Să știi că nu este așa! Îți spun sigur că de când este lumea, mai multe lucruri dor rău de tot, cum ar fi:
-lipsa de sensibilitate
-atacurile gratuite
-neadevărurile spuse despre cineva drag cuiva
-a intra cu bocancii în viața altuia
-etc
În rest îți doresc numai bine.
dragă M,
nu te mai juca cu IQ-ul și cu comparațiile. Și nu e nevoie să îmi oferi lecții de istorie. Te asigur. Mai bine citește ce am scris eu. De vreme ce tu ai promovat o comparație, în virtutea lui „Orice se poate compara: un măr cu o pară, un leu cu un dolar, un lider bolșevic cu un lider creștin” nu înțeleg de ce nu are voie cineva să spună ca balanța e invers, cel puțin din anumite puncte de vedere. Bănuaim că de vreme ce pui o comparație în spațiul public o faci nu doar ca să te admiri singur sau să fii admirat de cei ce ți-o agreează. Pe bune că asta îmi aduce aminte de „perioada de tristă amintire” în care „adevărul” avea numai o culoare și orice opinie „retrogradă” ajungea acolo unde o trimitea… Brucan, adică la Canal. Păi stai că atunci nu mai înțeleg… de ce îl mai criticăm pe Brucan dacă în esență sîntem tentați să facem ca el? Nașpa și adevărul ăsta! Nu vrea să se lase monopolizat cu nici un chip.
Ce faci cu IQ-ul sau cu erudiția este treaba ta dar rămîne o părere personală. La fel ca și a mea.
Chestia cu Michelangelo și „la altă scară” mi se par justificări ieftine. De fapt nu spui nimic și din punctul meu de vedere ridicolul rămîne tot acolo.
Faptul că nu îmi împărtășești opiniile este ok și nu mă miră. Logic vorbind probabil nici nu mi le-aș fi exprimat dacă eram în consonanță. Observ că sînt destui care scriu pe aici chestii siropoase de genul „vai, ce mă bucur, și eu sînt de acord cu tine!”. Nu am vocația aplaudatului chiar dacă asta s-a putea să deranjeze.
„afirmații care sunt lipsite de suport și logică”? Mă amuzi. Dar e ok. Iartă-mă dar mie mi se par exemplele tale lipsite de legătură cu contextul. Bineînțeles că doare și injecția cu penicilină. Dar nu asta este ideea. Ideea în contextul respectiv era că adevărul a deranjat.
În ce măsură acest „adevăr” este sau nu mai aproape sau mai departe de realitate, evident că Dumnezeu știe și judecă asta. Nu am pretins că dețin adevărul absolut. Îl deții tu? Îl deține cel ce semnează aici cu Cristi Dugulescu? Hai să fim serioși. Deci eu zic să învățăm o brumă de democrație și faptul că prima lecție din ea este a respecta faptul că celălalt nu agreează cu tine.
Dacă se poate… Că dacă nu se poate o luăm înapoi spre virtutea socialistă a adevărului unic.
Dragă V.
Fiecare are dreptul să-și spună părerea, eu mă bucur când oamenii o și fac. Doar că nu agreez toate modalitățile de exprimare.
Și cred totuși că adevărul unic este o virtute creștină și nu una socialistă. Da, sunt de acord să manifești opinii particulare, dar un adevăr al tău nu și al nostru? Mira-m-aș.
Mai văd că pari sceptic cu privire la identitatea celui care semnează aici cu Cristi Dugulescu. Am schimbat câteva emailuri cu el. Chiar este Cristi Dugulescu. Acum se află în România dar peste câteva zile pleacă acasă. Ironia este că îți este aproape vecin. Ați putea ieși împreună la un BBQ.
M,
nu sînt sceptic, era o formulă de exprimare. Nu înțeleg aluziile tale, nu înțeleg de unde îmi cunoști vecinii și nu văd ce legătură are asta cu subiectul discutat.
În ce privește „modalitățile de exprimare” convingerea mea a fost (și este) că au fost și pertinente și civilizate. Dar probabil că nu s-a meritat efortul. Încep să fiu tot mai convins că aici este o tribună care își așteaptă aplaudacii. Îmi cer scuze că am avut o altă impresie. Mi se mai întîmplă.
În ceea ce privește fraza despre adevăr, nu am priceput-o. În concepția mea adevărul este o Persoană. Sau altfel spus „all truth is God’s truth”. Pretenția unui individ sau grup de indivizi (fie ei și creștini) de a „deține” adevărul mi se pare arogantă, șubredă și periculoasă. Noi oamenii sîntem doar martorii realității și deținem fiecare felia noastră de percepție a realitătii, mai mult sau mai puțin apropiată de o imagine completă. La urma urmei pînă și Evangheliile au fost patru și chiar dacă sînt diferite (pentru că au fost scrise de oameni) nu sînt neadevărate. Eu nu m-am referit la „opinii particulare” ci la lucruri pe care le-am perceput (mai mult sau mai puțin cu ochiul liber) și cu privire la care am convingeri. Un „adevăr al nostru” îmi sună extrem de periculos și comunist. Mîine la ce ar trebui să ne așteptăm? La inchiziție pe baza acestui „adevăr”?
Dezamăgit.
Dragă V.
Îmi pare rău că nu corespundem așteptărilor tale. Nu-ți cunosc vecinii… știu doar că CD locuiește prin aceeași zonă. De unde știu zona ta? După IP.
Numai bine!
VT a scris corect parerea sa si fara ura,fara resentimente,
o adresare pertinenta si civilizata,
imi pare ca se face mult tam-tam,la noi cei neoprotestanti,
mai nou in toate ocaziile,
nu ma leg de evenimentul,sau omul comentat,
dar inmormantarea fr.Moldoveanu,avea ceva “curat”,ceva care te facea sa doresti sa mori,sa fii in cer,
cat de smerit a trait,desi a suferit,nu s-a “eroit” ca altii,a fost inchis pentru Hristos,
a compus 8sau 9mii de cantari,si …ce umil a trait
nici o valva nu s-a facut cand a murit,au fost fratii nostrii la inmormantare,ca la o serbare cereasca ,fara onoruri lumesti!
Jos cu palaria pentru Nicolita Moldoveanu si tot la fel pentru Petrica Dugulescu.
Domnul Isus sa mingiie inimile intristate de aceste despartiri.
Personal regret enorm plecarea lui Petrica dar cred ca Dumnezeu nu greseste.
Disputele iscate de trecerea lui nu-si au rostul.
Petrica n-a murit cind a vrut Irod si nici din ordinul acestuia.
El a pasit pe celalalt tarim fiindca a fost chemat.
Mult Har tuturor
Un frate nevrednic
Se pare ca lui VT ii place sa iasa din rand…cine stie o fi vre-un crestin apostat ca Stalin sau poate ca Marx, cu siguranta nu prea citeste Biblia ca sa ia aminte asupra celor ce scrie la Evrei 13:17. Dumneatea cu cine esti de acord? Cu tine însuți? Si de ce esti asa de suparat pe cei ce il vorbesc de bine pe Dugulescu? Nu te-a lasat poate la amvonul bisericii sale sa predici? L-am intalnit pe fratele Dugulescu la Roma si imi pare deosebit de rau acum ca nu am stat mai mult de vorba cu dumnealui…dar o sa am timp o vesnicie…tu, VT, ce vei face? Vei fi ACOLO, la MAREA SARBATOARE? Sau poate nu… Pegio per te…