Am eu pe cineva în minte care minte că suferă că nu mă suferă ….

Da, și eu sper în normalitate, și în “permisiunea” pe care ne-o putem acorda de a gîndi diferit, de a avea dezbateri și nu dezbătăi, de a avea polemici civilizate și nu încăierări pipotoase și epitetoase…

poate că asta este un început de drum.. cine știe…

Degeaba te ascunzi, că te găsește omul și la Galați… dacă vrea!

Legat de persecuții… mă faci să zâmbesc. Nu știu cine ar mai fi tentat de așa ceva. Și-au dat seama mulți că n-are rost să-și mai răcească gura.

Și, adică n-am înțeles… dacă ne-am cunoscut și chiar ne-am îmbrățișat (apăi dacă nici la Sfânta Biserică omul nu are dreptul să facă așa ceva fără a se teme de represalii… unde ajungem?) asta presupune că ne-am dat cu pluta unul pe celălalt? Dacă ne întâlnim vreodată la o cafea se va interpreta că jucăm scena “Remeș vs.Mureșan”? Ai milă Doamne!

Eu încă sper în normalitate și în dreptul de a respecta și aprecia fără fățărnicie chiar și pe cei cu care te contrezi în anumite momente. Ar fi grotesc să ajungem a ne evita, strecurându-ne unul pe lângă celălalt.

unii vor zice… “uite, l-a vrăjit și pe ăsta… l-a dus cu pluta”….

Îmi pare rău și îmi cer scuze în avans….

nu cred că este cazul meu. Dacă voi ajunge acolo, cei mai mulți se vor mira cum de sînt acolo… și eu mă voi mira.

Da, este drept, cu cît vedem mai puțin lumea cu atît vedem mai mult ceea ce trebuie.

Nu, ceea ce am spus eu duminică a fost o încercare de a contrabalansa cu prea marele prieteșug pe care îl avem față de Dumnezeu împăratul… Este deopotrivă, dragoste și dreptate, dar nu numai dragoste… Dumnezeu este ȘI …. ȘI… ȘI…. ȘI….. NICI…. NICI…. NICI…. NICI

ca să Îl definim și catafatic și apofatic..

Nu știu, de asta îmi pun poze vechi pe blog… ca să nu mă ia lumea pe stradă… “Bă, tu ești ăla? Pătrățosu?”… așa că mă ascund pe cît “poci” …

La poze sînt rezervat, și cu familia la fel, că stric peisajul…

Cred că în ceasul în care vom ajunge în cer vom fi extrem de șocati cât de imaculați și stralucitori vor fi multi dintre cei pe care noi ii vedeam gri până atunci! Faptul ca realizam asemenea lucruri și în ziua de azi, chiar referitor la unele persoane cu care ne-am contrat puternic, nu este decât un supliment fericit al existentei noastre, care-i dă un farmec aparte. Poate ca e mai greu de crezut dar am anticipat din prima clipa ca asa va fi. Asa ca nu-mi pare rau ca mi-ai schimbat planurile duminicale

Îmi pare rau sa aud de problema ta la ochi… am si eu una similara din cauza miopiei… dar cei miopi au în compensare alte posibilitati de a ‘citi’ pe cineva.

Domnul fie cu tine, de asemenea!

PS1 Între noi fie vorba, nici eu nu cred ca e în regula sa ne tragem de bracinari cu Dumnezeu, deși n-aș fi nici adeptul unei atitudini situate constant în cealaltă extremă. Probabil că de la situație la situație, El este Tata, Prieten, Frate, Mântuitor, Sfătuitor, Mângâietor, Domn Atotputernic, Învățător, etc. Probabil că ar trebui un echilibru în raportare, fără a o pironi neapărat într-o poziție.

PS2 Data viitoare ‘musai’ punem și de o poză, ce zici?

și eu mă bucur că ne-am cunoscut personal…
ai văzut și tu că “poneros” nu este chiar așa de rău și negru pe cît se pare….

“și ne izbăvește pe noi de cel rău… ” ….adică eu însumi…

Nu, prietenul tău nu te-a trădat. N-am știut că ești în sală pînă la sfîrșit cînd tu mi-ai spus cine ești.

De departe nu văd bine din cauza unei probleme la ochi…

Apostolul Pavel a avut probleme cu ochii… și nici eu nu mă simt prea bine

M-am bucurat să îți cunosc familia, de asemenea.

Dumnezeu cu tine!