Unul dintre celebrii mei concitadini care a trăit în prima jumătate a secolului trecut, scriitorul Panait Istrati, a fost un mare admirator al comunismului și al Uniunii Sovietice. Ba încă a participat activ la mitinguri muncitorești, fiind urmărit de Siguranță pentru acțiunile sale. Într-o zi, a plecat în vizită în URSS și s-a rupt firul. Când a văzut pe viu ce înseamnă o societate bolșevică și-a dat seama de marea lui eroare de percepție și a cotit-o imediat dpdv ideologic.
Văzând din ce în ce mai mult mâncătoria care există între diverși lideri creștini ai vremii actuale, atacurile veninoase, cât și lipsa totală de bun simț în abordare, mă simt precum Panait Istrati în URSS…. și încep să înțeleg cu adevărat ce înseamnă o piatră de poticnire. În acest context parcă sunt tentat să mă sucesc precum ilustrul meu concitadin, dar, din fericire, există și un antidot, mai concret o Persoană care nu mă dezamăgește și care nu și-a epuizat resursele de iubire autentică. Contemplându-l pe El pot să rezist la tot spectacolul grotesc de care am parte.
Nu cred ca se poate pune un semn de egal intre cele doua exemple si liderii miscarilor respective. Spre deosebire de ideologia comunista care a ros si a macinat ca gangrena societatile estice, fiind nu mai putin de o religie satanica atat in gandire cat si in fapte, condamnata la pieire in focul iadului, miscarea crestina este una in care iubirea aproapelui si iertarea intru reabilitarea vamesului sunt coordonatele principale fara de care construirea si dainuirea vesnica a Bisericii lui Hristos nu ar fi fost posibile. Asta nu inseamna ca faptele unor lideri crestini nu sunt de condamnat, avand consecinte din cele mai grave (vezi pacatuirea lui David) insa scopul final este reabilitarea si in final mantuirea sufletului cazut. Citez Galateni 6:1 – Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeței. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.
Nici nu am intenționat să pun semnul egal între cele două exemple. Există însă o paralelă în ceea ce privește șocul pe care îl poți avea la contemplarea unei realități mai dure decât anticipai. Și există oameni care, din păcate, au făcut un shift în creștinism la contemplarea unor astfel de realități mai dure. Conflictele dintre lideri pot fi un exemplu. Dacă eu care am 20 de ani pe Cale ajung să înțeleg prin prisma lor mai bine conceptul de piatră de poticnire, probabil că alții mai noi pe Cale își rup picioarele de-a binelea în piatra respectivă.
Apropos de citatul din Galateni: În lumina evenimentelor din curtea Pătrățosului, înțeleg că trebuie să rescriem pasajul, probabil pentru cititorul postmodern. Adică să eliminăm chestia cu duhul blândeții, fiindcă FORMA nu mai contează. Acesta este sloganul la ordinea zilei.
Ce să mai zic de partea care este autorizată să acționeze în echipa de prim ajutor? “Voi, care sunteți duhovnicești…”
Grea si treaba cu Blandetea asta: Hristos care s-a dat exemplu pe sine identificandu-se ca cel bland si smerit cu inima, nu a ezitat folosirea biciului pentru a-i mustra pe cei cu business la Templu. Spiritul Noului Testament e la fel de valabil si pentru cei din Vechiul, care facusera acolo o pestera de talhari. Si totusi Moise a poruncit ca Levi sa pedepseasca (ucida) pe toti cei care nu renuntasera la inchinarea inaintea vitelului, el, cel mai bland om de pe fata pamantului. Cred ca patratosul da dovada de blandete, dar fermitate atunci cand il confrunta pe pastorul de la Lugoj. Citeste scrisoarea de raspuns a patratosului: http://patratosu.wordpress.com/2007/10/02/frate-nelu-tutac-partea-i/
Cu cat stai mai sus cu atat mai grava este caderea, ca in fizica: principiul actiunii si reactiunii
Părerea mea este că această “Curățire a Templului” efectuată de Isus este un evenment unic, nerepetabil și neimitabil, neputând servi ca metodă la îndemână pentru noi. Mai zic că epistolele NT sunt încărcate de exemple care pretind a fi luate ca model, soluțiile fiind croite special pentru biserică.
În plus, Tuțac în niciun caz nu este un negustor care a deturnat Templul lui Dumnezeu. Cred că avem o situație diferită, a unui lider creștin care poate nu și-a respectat un angajament, dar atât. Nu poți face o comparație nici între situații nici între modalitățile de rezolvare.
Pătrățosul și ai lui au tot bătut apa în piuă că ne legăm de formă și neglijăm fondul problemei, dar nu e așa și am repetat-o de câteva ori. Dar ce nu vor ei să recunoască este că vicierea formei și a procedurii viciază chiar fondul problemei.
Ceva mă face să cred că asta e ultima demascare de genul acesta pe blogul Pătrățosului. Cred că a înțeles și el că a mers prea departe, dar, asemenea lui Tuțac, îi este greu să o recunoască. Faptul că a înmuiat tonul în final, fiind blând și ferm în scrisoarea de răsuns, nu îl absolvă de responsabilitate pentru modul în care a declanșat isteria asta.
Mihai,
preocupat cu alte lucruri, am fost luat și eu prin surprindere când am sosit în sfârșit acasă în SUA de activitatea frenetică, încărcată negativ, de pe blogul pătrățosului. Încerc încă să mă lămuresc despre ce e vorba. Oricare ar fi deznodământul și/sau înțelegerea mea, cred că nu a fost un bun exemplu despre ce înseamnă a spăla rufele în public. Adică, de a le murdări public pentru ca apoi tot acolo să fie și spălate.
acum cand asa de putini crestini sunt cu adevarat integri, acum cand crestinismul e atat de departe de ceea ce inseamna crestinism: sa fii un urmas al lui Cristos, sa fii asemenea lui Isus Cristos…acum cand e nevoie de trezire si adevarata pocainta…tocmai acum parca, mai mult ca oricand, cei care ne conduc isi permit orice si mai ales nu accepta sa fie trasi la raspundere pentru faptele lor, tocmai acum capii organizatiilor crestine si chiar a multor biserici umbla cu dedesupturi, cu musamalizari ale adavarului…, astea nu sunt mult mai grave decat tonul celui care, indignat de atata pacat, incearca sa traga un semnal de alarma??? Unde va ajunge crestinismul, fratilor??? Mai cautam sfintenia??? Chiar si atunci cand trebuie sa platim un mare pret, acela de a renunta la o pozitie care ne aduce “profit”, intr-un fel sau altul???
Am urmarit pe blogul fratelui Cruceru toata discutia, toata framantarea….e adevarat ca atunci cand intri in asa lupta nu poti ramane nepatat, si poti gresi foarte usor in vorbire, in ton, in atitudine….dar daca tacem nu va mai ramane nici umbra de crestinism………priviti cate biserici sunt moarte si doar le merge numele pentru ca sunt conduse de persoane care nu mai au treaba cu Dumnezeu sau poate prea putina…iar enoriasii nu au curaj sa deschida gura desi cunosc atatea adevaruri. Regimul trecut ne-a invatat sa tacem………si pierdem…
Ted,
Bine ai venit acasă! Deși zici că nu te-ai dumirit încă de ce s-a întâmplat acolo, ai pus deja punctul pe i: observăm o pată, aruncăm din belșug cu noroi, ca apoi să punem mâna pe săpun… Păcat.
Ela,
Îți respect punctul de vedere dar nu-l împărtășesc. Tocmai în această lume, așa cum e, cu liderii imperfecți pe care îi are biserica, se cere să rezolvăm problemele într-o manieră cristică. Bălăcăreala publică nu se încadrează aici și scopul NU scuză mijloacele, decât pentru Machiavelli. Modalitatea aceasta de rezolvare aparține lumii și noi suntem chemați să oferim o altă paradigmă.
Dacă fiecare vom ajunge să țipăm unii la alții pe internet cu scopul de a demasca păcatul și păcătoșii, ne tragem singuri în țeapă.
Chestia cu “tacerea” si “regimul trecut” reprezintă argumente destul de slabute. Nimeni nu cere ignorarea problemei, cerem doar sa fie tratata biblic, cu decenta.
Dacă într-adevăr suntem chemați să demascăm mizeria, apăi trebuie să începem din casa noastră, din universitatea noastră, din comunitatea noastră… și tot așa. Ori este evident că ce s-a întâmplat acolo este doar o lovitură în plex acordată celeilate tabere. După cum am arătat, și s-a recunoscut tacit acolo, pe acel blog nu a fost menționat niciodată vreun cusur al fostei conduceri a cultului, nici din comunitatea de Oradea, nici din Emanuel… Așa că, nu e cazul să ne batem în piept că noi suntem bunii care suferim pentru neprihănire, fiindcă în ograda noastră ascundem gunoiul sub preș. Așa că nu suntem cu nimic mai buni decât cei pe care îi reclamăm.
Mihai,
Da-mi voie te rog sa intervin si eu (am preferat sa te citesc pana acum si sa tac).Cred ca problema cu “piatra de poticnire” pe cauza denuntata de tine ar trebui uneori scoasa din contextul “sfant” si extinsa si la sfera “profanului”.De (cele mai) multe ori ne-am obisnuit sa reducem lucrurile numai la ograda noastra. Cacialmaua de la patratosu va fi cu siguranta un “pasaport” pentru iad pentru multi.Si…iti permit da nu impartasesti acest punct de vedere.
Ted,chiar crezi ca se mai pot spala?!Personal,ma indoiesc.
Buna Iulian,
Cred că piatra de poticnire, are înțeles în orice context: sfânt sau profan, așa cum subliniezi.
Legat de cacialma, lucrurile pot fi restaurate doar cu lucrarea Duhului. După mine, mesajul nr.2 al pătrățosului, deși marchează o schimbare de ton, face doar jumătate din pasul necesar.
Nu te contrazic, dar mă rog să nu fie așa cum zici tu cu pașaportul
PS Eu aș prefera să citești și să nu taci
Am zis ca probabil ai o sa mai scriu,
Vezi Mihai ce se declanseaza pe blog,
azi ,acum am vazut si trag doar concluziile
Asta e se declanseaza discutii,la care participa frati nacuti si nenascuti din Dumnezeu
fiind o pilda foarte rea pentru cei pe care vrem sa i chemam la Domnul,ii inecam din fasa
Cand m am intors,luni de zile am crezut ca am intrat in Rai,ca asta si cautam ,a fost bine ca Domnul nu a lasat ceva rau inaintea ochilor mei,ca sa cad
Aveam credinta ca va fi o alta lume,de abia cand m am intarit ,am inceput sa vad relele
Ai dreptate si eu am fost total derutat de ceea ce am gasit in biserici ,ma refer la lideri.Dar pana la urma cu greu m-am resemnat si imi fac treaba cat pot, pentru ca voi da socoteala de talantul MEU , pe care l-am primit si care trebuie sa-l folosesc.
Scrie ca asa trebuie sa fie . Nimic din ce e usor sau gratuit nu este placut Lui ! Vom avea necazuri …dar indraznim ! El a biruit , cu ajutorul Lui vom birui si noi!
Dumnezeu este in afara “ism-ului”.Noi crestinii cu El avem o relatie.Daca-L iubim trecem peste sicanele si cioacele din ism.
Il avem pe El ca model.Intre cei 12 era si Iuda ,caruia Hristos il spune”prietene”.
Iubirea nu se umfla de mandrie si cauta folosul altora.
Toti suntem intr-un proces de perfectionare….pana la moarte.Daca Dumnezeu ne suporta pe toti,putem sa o facem si noi…