Evolutionismul zdruncinat rau de tot de maimute!

Da, aşa este! O grea lovitură dată controversatei teorii a evoluţionismului, teorie care agită spiritele pretutindeni unde e dezbătută, venind din partea a cui te aştepţi mai puţin: a primatelor pe care Darwin le-a ales ca ultimă verigă… Însă, după cum se vede, este clar că e vorba de veriga slabă!

Am primit pe email o ‘anonima’ plina de tâlc, cu o poezie, având autor necunoscut, care merită a fi citită de domnii Remus Cernea, Emil Moise şi colegii lor de la “Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă”, ca lucrare de referinţă pentru demersurile dumnealor în susţinerea teoriei evoluţioniste. Ba chiar cred că năstruşnica poezie ar trebui introdusă în programa şcolară, nu neapărat prin valoarea ei literară, cât pentru valoarea educaţională.

Delectaţi-vă!

PROTESTUL MAIMUŢELOR

Odată o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: „Surate, sunt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit maliţioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă…
Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntâlniţi un singur nepot pitecantrop,
Atunci, pentru banane să vă urcaţi în plop…
Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,
Sunt mulţumită, nene, că-s pur orangutan.
Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator;
Şi cum progenitorii maimuţă m-au făcut,
Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!
Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se junghie, se fură?
Nu veţi vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.
Cine-a văzut în hoardă vreun iraţional
Tâmpindu-se cu droguri, sau homosexual?
Nu inspirăm Marlboro, nu traficăm muniţii,
Nu prea avem ştiinţă, n-avem nici superstiţii,
Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni,
Şi nu plătim pe alţii să facă rugăciuni.
Aţi întâlnit prin codri vreun cimpanzeu beţiv,
Gibon care să-njure sau pavian parşiv?
Cât am umblat eu creanga, scuzaţi, n-am observat
În obştea simiască, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de-aşa zise mame.
Lipsesc şi teroriştii, n-avem corupţi, nici duri,
Nici ţari, nici prim-miniştri pe care să-i înjuri.
La mondiale suntem cu mult în urmă noi,
Încât n-am fost în stare de nici un prim război.
Noi n-am avut ev mediu, ci numai mediu pur,
Lipsit de inchiziţii, de orizont obscur,
Noi n-avem drepţi în temniţi, nici versuri puse-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.
E drept, n-avem miliţii în junglă, dar nici mafii,
N-avem un staff al morţii, n-avem nici măcar stáfii!
(E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo Park
Dar maxima ruşine-i să pui pe alţii-n ţarc).
Eu vă invit pe toate acum la raţiune:
Nu promovaţi această credinţă de minune;
Să nu apară-n junglă manipulări în masă,
Cu dogme şi partide în lupta lor de clasă.
Mă tem că ne pândeşte o nouă cruciadă,
O convertire a hoardei în monştri fără coadă.
De-o să vedeţi vreodată c-am coborât din pom,
Maimuţărind făptura care îşi zice om,
Opriţi-mă la vreme, să nu evoluez
Şi, ajungând ca lumea, să nu ştiu ce să crez.
I-adevărat că omul a coborât, ca soi,
Dar, bre, fiţi rezonabili, n-a coborât din noi.

NOTĂ: Unul dintre vizitatori mi-a semnalat că autorul acestei poezii este Florin Laiu. Ca urmare fac această cuvenită precizare.

NOTĂ (2): Am primit un email de la autorul poeziei, dl.Florin Laiu, care mi-a semnalat faptul că ceea ce am publicat eu pe site reprezintă varianta afectată deja de ‘folclor’ a poeziei dmniei sale, cu rugămintea de a o înlocui cu originalul. Ceea ce am şi făcut, cu cea mai mare plăcere.