În fiecare zi primesc pe mail tot felul de ilustraţii ‘anonime’, unele mai semnificative, altele mai mult siropoase. Zilele acestea însă am primit una care mi-a atras atenţia prin semnificaţia ei deosebită. O relatez mai jos:

“Cu câţiva ani în urmă a fost publicată o felicitare de Crăciun remarcabilă, cu titlul: „Dacă Hristos n-ar fi venit“. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan 15:22: „Dacă n-aş fi venit“. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care a adormit în timpul timpului devoţional din dimineaţa zilei de Crăciun şi a visat o lume în care Domnul Isus nu venise niciodată.

În visul lui s-a văzut plimbându-se prin propria-i casă, dar, pe când se uita, n-a văzut nici un pom de Crăciun, nici cozonaci, nici un cadou frumos împodobit şi nici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască. Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptat spre cer. Când s-a întors acasă şi a luat loc în biblioteca lui, şi-a dat seama că toate cărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.

A visat apoi că a sunat clopoţelul de la uşă şi un mesager l-a rugat să viziteze pe mama unui prieten ce era pe moarte. A ajuns la casa ei şi, în timp ce prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va mângâia“. A deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul său şi cu mama lui, într-o disperare amară.

Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul funerar, dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă şi nici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână şi cenuşă în cenuşă“, precum şi un lung, etern, adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nu venise şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.

Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă a ţâşnit de pe buzele lui, când a auzit corul cântând aceste cuvinte în biserica din apropiere:

O, veniţi, voi toţi cei credincioşi, plini de bucurie şi victorioşi,
O, veniţi, veniţi la Betleem!
Veniţi şi priviţi-L pe Împăratul îngerilor, care S-a născut,
O, veniţi să-L adorăm pe Hristos Domnul!

Se cuvine dar să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit. Fără de El, viaţa noastră ar fi fost astăzi un coşmar.”