O familie cu șapte copii s-a mutat în altã localitate. Ajunși acolo, au început sã caute o locuințã de închiriat. Pretutindeni, când vedeau numãrul mare de copii, proprietarii dădeau din cap în sens negativ, refuzând sã le închirieze ceva.
Dupã câteva zile de cãutãri zadarnice, soțul spune soției: “Draga mea, ia tu pe cei patru copii mai mici și fã o plimbare la cimitir, pe sub copacii aceia care dau multã umbrã. Între timp eu o sã mã pot mișca mai repede cu ceilalți trei copii.” Zis și fãcut.
Dupã ceva vreme, el a gãsit pe un om care avea o casã de închiriat. Scrutându-l din cap pânã în picioare, pe el și pe copii, acesta întreabã: “Omule, câți copii ai?”
“Șapte domnule, dar ceilalți patru micuți sunt la cimitir cu mama lor,” rãspunse smerit omul nostru. Imediat proprietarul și-a dat acordul pentru închirierea locuinței!…
