Domnul Adrian Cioroianu este un tip de treabă, fermecător şi, probabil, un bun istoric. Domnul Adrian Cioroianu însă este cu siguranţă cel mai slab ministru de externe român, de vreo 40 de ani încoace. Cred că şi Corneliu Mănescu, respectiv Ştefan Andrei, au avut o prestaţie mai bună decât dumnelui.

Toată lumea este la curent cu ceea ce se întâmplă în Italia, ca repercursiune la actele conaţionalului Mailat de etnie rromă. Într-un asemenea moment, toţi ochii sunt aţintiţi asupra ministrului de externe: în sfârşit este o situaţie în care poate demonstra că ocupă pe merit biroul lui Titulescu. Aşa să fie?

Ce face dl.Cioroianu? Întâi propune ca toţi infractorii să fie deportaţi în pustia Egiptului, probabil pe urmele lui Moise… De ce în Egipt şi nu în Madagascar, Patagonia, Siberia sau Groenlanda, nu ştiu. Poate că dl.Cioroianu vrea să construiască vreo piramidă modernă, nu ştiu. Dar ştiu că ceva organizaţii şi-au pus în cap să-l dea în judecată pentru afirmaţiile sale.

Imediat, domnia sa a revenit la sentimente mai bune şi, împreună cu premierul Tăriceanu, cât şi cu David, titularul de la interne, au hotărât ca statul român să plătească avocaţi italieni care să apere pe românii din Italia care vor fi supuşi expulzării!

Ei bine, aşa cum nu sunt de acord ca din impozitele mele să cumpere patriarhia terenuri pe la Ierihon… tot aşa nu sunt de acord ca din impozitele noastre să fie plătiţi cu bani grei, avocaţi italieni care să apere niscaiva infractori români, care au ajuns să terorizeze un continent întreg. Dacă dl.Cioroianu, cât şi şeful său de partid, premier în funcţie şi prosper om de afaceri, au sentimente de milă pentru soarta românilor ce şi-au pus lumea în cap la propriu şi la figurat, să bage mâna adânc în buzunare şi să-i plătească pe avocaţii respectivi. Dar dn buzunarul lor de oameni milostivi şi nu în din buzunarul nostru…. Măcar dacă e mită electorală să o plătească dumnealor, aşa cum face Gigi Becali, nu să umble la bugetul şi aşa atât de oropsit al naţiunii.

Dacă dăm de pomană tot bugetul şi nu îl folosim cu înţelepciune pentru a repara lucrurile pe plan local, s-ar putea să ne trezim cu o naţiune întreagă plecată în exil.