Cunoscutul lider baptist român, pastorul V.Al.Talos, ia atitudine faţă de exacerbarea dosariadei şi oferă un articol incendar prin care detaliază modul în care se poate vorbi de o colaborare a bisericii, respectiv a pastorilor români cu Securitatea. După cum se vede, acest demers a fost declanşat de starea de ignoranţă ce domneşte în ce priveşte acest domeniu, tulburat atât de mult de râvna fără pricepere a tinerilor justiţiari care, prin acţiunea lor conduc la rezultate contrarii, citez: “problema clarificării relaţiei cu Securitatea a slujitorilor bisericilor baptiste din perioada comunistă tinde să se transforme într-o furtună care scoate la malul istoriei recente mai mult nămol decât reuşeşte să limpezească apele.”

În continuare pastorul Taloş face nişte precizări extrem de importante: “Consider că aruncarea în aceiaşi oală a “victimelor” Securităţii şi a “vanzătorilor” de fraţi, împiedică elucidarea trecutului şi iniţiativa unor mărturisiri publice sincere. Apostolul Pavel spune: “Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregati de luptă?” (1 Corinteni 14:8). Cred că buna intenţie nu este suficientă. Este nevoie de cunoaşterea contextului istoric al acelor vremuri, pe lângă citirea dosarelor de la CNSAS.”

Articolul nu este o dezvăluire a vreunui episod anume, ci o revelare a unui fenomen malefic care a afectat biserica pe ansamblu, un fenomen extrem de complex ce necesită o abordare matură şi echilibrată, pentru a nu se arunca şi pruncul din albie odată cu zoaiele murdare.

În demersul său extrem de binevenit, Taloş diferenţiază trei categorii de colaboratori ai securităţii, anume: (1) torţionarii, (2) informatorii şantajaţi sau cumpăraţi şi (3) informatorii îngenuncheaţi. La fel, el diferenţiază trei poziţii distincte în ce priveşte atitudinea liderilor baptişti faţă de conducerea atee a ţării: (1) Poziţia militantă (radicală), (2) Poziţia Rezistenţei Actve şi (3) Poziţia Dialogului cu Statul.

Dezvăluirile făcute prin intermediul acestui articol sunt realmente şocante, mai ales prin faptul că provin de la cineva care a fost acolo, în vâltoarea luptei. Este însă extrem de interesant apelul pe care îl face înspre final:

“Eu cred că în aceste zile, Dumnezeu ne oferă motive de smerire în faţa semenilor noştri, de cercetare şi vindecare spirituală. Numai biserica are puterea de a renaşte spiritual prin înviere împreună cu Hristos, prin pocainţă şi rugăciune. Va invit deci:

• Să acceptăm câ între noi au fost şi torţionari şi informatori;
• Să înţelegem că au existat între colaboratori şi “victime” şi “călăi”;
• Să ne eliberăm de duhul de judecată pentru a facilita mărturisirea;
• Să îi confruntăm în dragoste pe cei vinovaţi pentru a-i aduce la pocăinţă;
• Să oferim celor ce doresc să-şi mărturisească căderea, consiliere în dragoste;
• Să evaluăm viaţa şi activitatea unui slujitor al bisericii în totalitatea ei;
• Să ne rugăm pentru unitate între slujitorii bisericilor, în dragoste şi în adevăr.”

Evident că prin acest articol, autorul aduce multă lumină asupra acestui subiect atât de controversat şi, de aceea, salutăm pe această cale apariţia în blogosfera evanghelică a pastorului V.Al.Taloş şi suntem convinşi că demersul lui va însemna un prim pas către normalitate.

Puteţi vedea articolul complet, respectiv accesa noul blog, urmând acest link.