În urmă cu câteva ore, ca urmare a unui stop cardiac, a plecat la Domnul pastorul Petrică Dugulescu. În ultima vreme el a fost victima unor atacuri denigratoare de joasă speță care, folosind surse dubioase afirmau că el ar fi colaborat cu securitatea. Am cunoscut îndeaproape activitatea sa între 1975 – 1995, el vizitând foarte des biserica în care am crescut, fiind prieten apropiat al pastorului nostru. A fost unul dintre cei mai curajoși predicatori români, vorbind deschis împotriva regimului ateu, fiind și victima unui atentat care a urmărit suprimarea sa.
La Revoluție s-a remarcat vorbind mulțimii de la balconul Operei din Timișoara și conducând zecile de mii de oameni îngenunchiați în rugăciunea Tatăl Nostru. Ulterior a inițiat Marșul Învierii, a fost parlamentar în două sesiuni consecutive, inițiind împreună cu Ioan Alexandru întâlnirile de rugăciune ale parlamentarilor creștini care au debutat în fostul cabinet 2 al Elenei Ceaușescu și a fondat Asociația “Isus Speranța României”. Meritele lui au fost mult mai bine recunoscute pe plan extern, fiind de nenumărate ori invitat la National Prayer Breakfast de către președinții americani George Bush, Bill Clinton și George W.Bush.
În primii ani de după revoluție am avut harul de a colabora îndeaproape cu domnia sa în organizarea celor două festivale de poezie: “La început era Cuvântul”, unde, datorită dânsului l-am avut ca președinte al juriului pe regretatul Ioan Alexandru, care i-a fost prieten apropiat și colaborator în parlament, fiind amândoi deputați PNȚcd.
Una din poeziile sale, pline de sensibilitate și-a găsit împlinirea acum.
AȘ VREA SĂ FIU
Aș vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înțelegînd al vieții rost,
Aș vrea să fiu străjer în post,
Și chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.
Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri
Și nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu așa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieții sfinte.
Aș vrea să fiu ce alții nu-s
Și nici nu vor să fie:
Mergînd prin viață spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Și să mă `nalț mereu mai sus,
Din timp spre veșnicie.
Aproape-aș vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar și de cei căzuți din rînd,
Rămași în urmă, sîngerînd,
Răniți fără de nume.
Aș vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.
Aș vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanți ce mi-i i-a dat:
O, bine, slugă bună!
Și aș mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Și strălucind în lumea rea,
Să duc lumină undeva,
Să încălzesc pe cineva,
Și să mă-ntorc în soare.
Petrică Dugulescu este raza care s-a întors în soare. În urma lui rămânem noi, epigonii care nu ne ridicăm la înălțimea aspirațiilor sale, rămân contestatarii și detractorii, care n-au riscat nimic în vremea dictaturii, dar astăzi gălăgioși mușcă în jur fără să-și dea seama ce fac, rămân indiferenții, care nu au înțeles nimic din zbaterea acestui mare om, însă rămâne și multă roadă, pe care nimeni nu poate să i-o ia, roadă care a adus-o pentru Domnul.
Intră în bucuria Stăpânului tău, frate Petrică!
As fi vrut sa scrii mai mult de rolul pe care l-au jucat atacurile astea in sfarsitul lui Dugulescu.
Pacat! A fost un om mare.
Si mai pacat ca unii zic ca atacurile astea murdare nu au avut nici o vina in moartea fratelui.
Imi si inchipui la tribunal, avocatul apararii: Stimata curte… clientul meu n-are nici o vina. Atatea zile a avut de la Domnul victima. Clientul meu nu a fost decit instrument al justitiei divine. Domnul i-a pus cutitul in mina si i-a scos in cale victima.
Penibil. Rusine!
Draga Giani,
Eu chiar nu stiu prea multe – doar ca am vazut ce se intampla in cruciada asta. Posibil ca intristarile astea mari, de ultima ora sa fi fost o piatra prea grea pentru fratele Petrica. Nu stiu. In orice caz este trist ca a plecat dintre noi in aceste circumstante. Improscat cu noroi de fratii lui dupa ce o viata intreaga a slujit lui Dumnezeu, in ciuda amenintarilor si a opresorilor. Este o ironie amara… au plecat dintre noi calai, instrumente ale opresiunii, sau beneficiarii lor, cum ar fi Brucan, Dinca, copiii ceausestilor… si au fost insotiti de simpatia publicului, iar un om care si-a riscat viata si a fost tot timpul pe baricade… e mare păcat, ai dreptate.
Am crescut si m-am zidit mereu cu predicile fratelui Petrica,tot fratele Perica ma botezat.
Lam vazut stand de vorba cu oameni importanti dar si cu batranica de pe ultima banca din biserica si era mereu acelasi.
A fost intotdeauna disponibil (in limita posibilitatilor normal)pt un sfat,un cuvant e incurajare si de multe ori chiar mai mult.
Crescand in biserica pastorita de dansul am si auzit prin cate a trecut cu securitatea si cate probleme iau facut… cum poate cineva care probabil nu a facut nici jumatate din ceea ce a facut fratele Petrica,cum poate sa arunce in halul acesta cu noroi in un om al lui Dumnezeu ca si fratele Petrica.
Personal nu cred nimic din ce se spune despre dansul ca informator si sunt revoltata de faptul ca sa ajuns ca si intre frati sa se manjeasca o camasa pe care Dumnezeu a spalato si a facuto alba.
Este cineva mai presus de Dumnezeu???Bineninteles ca nu ..atunci nimeni altul nu ar dreptul sa manjeasca ceva ce Tatal nostru a spalat cu mare pret.
Si apoi CU CE A AJUTAT TOT SCANDALUL ACESTA? CUI A AJUTAT?
Am auzit ca multi se intreaba daca scandalul acesta a grabit moartea fratelui Petrica….bineinteles ca da… dar nu pt ca tinea la reputatia dansului ci pt ca, cu siguranta a suferit enorm in a vedea ca cei care il judeca sunt cei care ar trebui sa lupte cu el pt a castiga pe altii pt Hristos.Si in loc sa -si canalizeze fortele in acel scop pierd timpul cu lucruri care nu servesc nimanui.
Pacat ca in loc sa se uite in trecutul fratelui Petrica la lucururile positive si tot binele ce la facut au ales doar ceea ce face scandal.
Multumesc pentru exemplul de slujire pe care ni l-ati dat frate Petrica.
Si Domnul sa intareasaca familia indurerata.
Delia,
Cuvintele tale sunt extrem de emoționante și simt că nu pot adăuga nimic. Îmi este clar că ‘rodul’ fratelui Petrică vorbește pentru el și ce a zidit dânsul pe stâncă, nimic și nimeni nu poate mătura, fiindcă e zidit în Hristos.
Îți mulțumesc mult pentru comentariul tău. Fii binecuvântată!
Mihai
Ap. Pavel ne indeamna in scrisoarea sa catre Evrei cap.13:7 sa ne aducem aminte de mai marii nostri, care ne-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; sa ne uitam cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire, si sa le urmam credinta.
Dumnezeu sa fie slavit pentru tot ce fratele Petrica a lucrat si ne-a lasat ca marturie. Dumnezeu a fost proslavit si prin moartea dansului.
Cu adevarat Fr. Petrica ramane un exemplu demn de urmat pentru noi cei credinciosi. Devotamentul sau pentru largirea imparatiei lui Dumnezeu ramane o marturie vie printre cei credinciosi a ceea ce inseamna sa fii Evanghelist.
In Apocalipsa 14:13 citim: Si am auzit un glas din cer, care zicea: “scrie: Ferice de acum incolo de mortii, care mor in Domnul; “ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza!”
Cei ce l-au improscat cu noroi fara temei, ceea ce a dus la scurtatrea vietii sale, se prevaleaza de cele scrise in Ps.139:16, dar sa nu uite ca Dumnezeu a spus ca va cere singele celui ucis din mana ucigasului. Daca ucigasul a ucis fara sa vrea, sa fuga in cetatea de scapare ca s-si salveze viata, ca sa nu-l ajunga razbunatorul sangelui.
Ap. Pavel ne spune ca noi vom imparatii cu Hristos , daca vom si suferi impreuna cu Hristos. Sunt incredintat ca fr. Petrica benficiaza din plin de aceasta minunata promisiune.
Ceea ce n-au reusit securistii, au reusit sa faca “fratii, eroii adevarului”. Domnul Sa-si reverse indurarea Sa si peste ei.
Dumnezeu sa mangaie familia indoliata si s-o intareasca
Irimie
Draga Irimie,
Sunt întru totul de acord cu prima parte a mesajului tău.
Sunt de acord și cu faptul că atacurile din blogosferă urmate evident de cele din mass-media e posibil să fi constituit picătura care i-a fost fatală fratelui Petrică. Aș vrea doar să ne ferim să facem aceeași greșală cu ceilalți pe care îi acuzăm și să ne manfestăm justițiar la adresa celor greșiți. E mai bine să-i lăsăm pur și simplu în plata Domnului.
Hai mai bine ca zilele astea să plângem cu cei ce plâng.
Un om minunat adevarat copil a lui Dumnezeu,,oameni poate sa comenteze fratele Petrica este la Domnul.
Ps 12,1:
Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși, pier credincioșii dintre fiii oamenilor.
Febr.21/2008
Am fost surprins ieri cind din intimplare am dat peste
articole de denigrare…
Este trist ca unii au darul Fiarei descris in Biblie.
…”si fiarei i sa dat putere sa vorbeasca si graia cuvinte de hula”…
Cu acest gind care imi venise in minte cind citeam Satanicele rinduri ale celor rai mau linistit.
Eu nu sint Baptist dar am avut si am tot respectul pentru oameni ca fostul Petrica Dugulescu.
Sint in America si pot sa va spun ca relatiile predicatorillor cu sistemul sint mai triste ca la Comunisti.
Daca nu-ti vezi de nasul tau astia te dau pe mina legii si nu mai iesi teafar din miinile lor.Ma abtin sa dau detalii mai multe,pt.motive de “Securitate,si siguranta”.
n-o spun ca birfa ci asa ca sa stiti realitatea lucrurilor pe scurt. Va doresc MARANATA la toi cei ce asteptam venirea lui Mesia,Regale, regilor…Domnul Pacii!
DA DUGULESCU A FOST UN OM MARE AL LUI Dumnezeu,a avut si el slabiciuni omenesti,poate ca ,zic unii a dat doar informatii nesemnificative,doar spre a induce in eroare securitatea,oricum,important este ca dupa el au ramas atitea suflete mintuite,atitea poezii,pe care personal le recit si,mai ales ,un caracter frumos.
Un amanunt scurt; Cind Fr. Petrica Dugulescu a compus poiexia”Dusmanii Mei”…
La ce credeti cei ce-l condamnati de relatii securiste,ca dinsul s-a referit?