blogul unui duh întarâtat

În urmă cu şase ani, în vara lui 2004, am avut primul contact cu acest minunat CMS, pe vremea aceea doar o simpla platformă de blogging aflată la versiunea 1.2… mă refer aici la WordPress. Dacă îmi aduc aminte bine ‘P’ era doar ‘p’ în acea vreme şi interfaţa adminstrativă era extrem de rudimentară, dar simplu de utilizat şi extrem de intuitivă de pe atunci.

Experienţa mea a crescut împreună cu noile versiuni, ajungând să urmăresc aproape cu sufletul la gură îmbunătăţirile aduse de fiecare ‘release’. Încetul cu încetul, pe măsură ce şi-a arătat din ce în ce mai mult puterea, oferind posibilităţi nelimitate de dezvoltare, nenumerate instituţii şi companii reputate din Vest au adoptat această platformă de dezvoltare web. Cine şi-ar închipui că se folosesc de această platformă Open Source nume mari precum CNN pentru CNN Politics, cunoscuta agenţie Reuters, Universitatea Harvard pentru Harvard Gazette, eBay sau Yahoo pentru blogurile corporative,  firma Ford pentru a-şi prezenta istoria şi produsele, publicaţii precum  People Magazine, Wall Street Journal sau New York Times pentru reţeaua de bloguri informative, dar şi multe alte nume mari pe care nu le pot aminti aici?

Acum WordPress a ajuns la versiunea 3.0, marcând un pas înainte în dezvoltarea sa. Este deja o platformă matură, pe care rulează milioane de situri din întreaga lume, beneficiind de  contribuţia voluntară a mii şi mii de dezvoltatori care îi îmbunătăţesc continuu codul, eliminând bug-uri şi vulnerabilităţi, adăugându-i constant noi facilităţi sau dezvoltând teme şi pluginuri care aduc plusvaloare platformei.

Fără a avea o reţetă financiară la fel de solidă precum cea a Google, este totuşi remarcabil că WordPress a fost conceput iniţial de un tinerel pe nume Matt Mullenweg care în prezent abia a împlinit 26 de ani şi care acum coordonează procesul de dezvoltare al acestui copil teribil al internetului. Matt Mullenweg este unul dintre PC World’s Top 50 People on the Web,  cât şi unul dintre cei mai influenţi 25 de oameni din web după Business Week.

De ieri de când a fost lansată această ultimă versiune am început să-mi aduc la zi siturile care rulează în WordPress şi nu încetez a mă minuna de acest extraordinar lucru care ne este pus la dispoziţie fără plată.

Un al doilea lucru remarcabil (pentru mine) s-a petrecut în ultima săptămână. Când trec prin criza vârstei medii, bărbaţii încep să facă nebunii… îşi schimbă garderoba, îşi schimbă maşina, îşi schimbă nevasta (sau măcar amanta) şamd. Afectat de caniculă probabil, cât şi de parcurgerea vârstei critice, începând deja să sufăr în avans de simptomele cuibului gol, am decis să bag divorţ… de Windows, Microsoft şi toate jafurile celea.

Am un PC Desktop bun… croit la comandă acum mai puţin de doi ani, aşa pe gustul meu. Pentru securitatea datelor i-am pus trei harduri, unul pe care să fie sistemul de operare şi programele, alte două de 1TB fiecare, în sistem RAID 10, în oglindă, astfel încât atunci când se scrie sau se şterge ceva pe unul se salvează automat modificarea şi pe celălalt. Am zis să fac o investiţie care să-mi protejeze datele şi să nu mai trebuiască să reinstalez totul periodic ca să fac să se urnească căruţa. Am soft licenţiat, din ăla Ultimate, Office Business şi toate celea care trebuie la casa omului: firewall, antivirus, antispyware… am şi o rutină de 18 ani de ocolire a viruşilor şi atacurilor de tot felul şi, exceptând un hard de laptop buşit până şi-a dat duhul, niciodată nu am pierdut date importante din nicio cauză.

De câteva săptămâni sistemul meu a început să o ia razna şi singurele programe afectate sunt cele Microsoft. Se blochează pur şi simplu la lansare, lucru care nu se întâmplă când lansez programele altora. Am făcut tot ce mi-a trecut prin cap dar degeaba. Am restaurat sistemul la un punct anterior, când funcţiona ireproşabil… degeaba. Am scanat, am căutat viruşi, malware şi spyware, am defragmentat, am reinstalat MS Office, am downloadat update-urile disponibile, singurul lucru pe care nu l-am făcut a fost să formatez totul şi să o iau de la capăt. Asta refuz să o mai fac. Îmi ajunge.

Mulţi dintre prietenii mei au migrat în ultimii ani spre Macuri. Arată bine, funcţionează bine, dar parcă-s prea simpluţe şi ustură la buzunare. Dintotdeauna mi-au plăcut provocările mai serioase şi Apple nu este o provocare pentru mine, excluzând una financiară.

De vreo 15 ani pândesc lumea Linux, de pe vremea când totul era ‘command line’ şi era o provocare să încerci să instalezi unul dintre puţinele distrouri existente atunci. Mi-aduc aminte că am instalat un Slackware de pe dischete de 3.5″ fără a reuşi să îl folosesc la ceva, apoi un Mandrake Linux pe care am reuşit să-l fac să meargă în X-Windows dar mi-am prins urechile încercând să configurez perifericele. Din an în an mi-am tot procurat distribuţii noi, am încercat Red Hat înainte de a deveni comercial, iarăşi Slackware, mult mai târziu Ubuntu şi Kubuntu, m-am jucat cu multe distribuţii de tip live CD  precum Knoppix şi, în urmă cu câţiva ani chiar mi-a plăcut să cochetez cu Xandros şi cu PCLinux. De fiecare dată însă au existat reţineri… erau multe lucruri care mă depăşeau, nu reuşeam să configurez câte ceva, ba modemul, ba imprimanta, ba reţeaua, ba nu reuşeam să-l fac să funcţionze cu Romanian keyboard, şamd.

În urmă cu câteva săptămâni m-a râcâit puţin Marius Fersigan, anunţând o nouă versiune, parcă de SUSE  (ori de Slackware, nu sunt sigur…) Am schimbat câteva gânduri cu el, fără a şti că după puţină vreme se va declanşa teroarea Microsoft la mine pe desktop. Mi-a vorbit elogios despre Linux, amintind despre uşurătatea în exploatare a Ubuntu.

Când am văzut că nu o scot la cap cu PC-ul meu mi-am zis: până aici cu bătaia asta de joc a Microsoft! Am descărcat Ubuntu, l-am lansat din Windows (are şi facilitatea asta) dar, se pare că deşi o fi o distribuţie uşor de utilizat, aceasta nu a reuşit să se împace cu hardurile mele montate în RAID şi nu am reuşit să-l fac să funcţioneze. Fără să disper am căutat puţin pe net şi m-am oprit la SUSE. L-am downloadat şi pe ăsta, apoi am ars un DVD şi am trecut la instalare. În afară de username şi parolă pentru administrator, de ţară, de limbă şi de fusul orar, m-a mai întrebat de pe ce partiţie vreau să-şi tragă şi el câţiva GB pentru instalare. Atât. Nu tu drivere, nu tu alte poveşti… în timp record s-a instalat şi am început să-l folosesc… Sunt de-a dreptul încântat! Sistemul merge sprinţar ca David cu praştia spre Goliat, nu am avut niciun blocaj de niciun fel, aspectul grafic este super, totul este  aerisit, intuitiv şi băiatul îşi descarcă singur update-uri când este cazul. La instalare singur a instalat un firewall, fară să mă obosească pe mine cu întrebări la care să nu ştiu ce să răspund şi am acces bine mersi la partiţiile de Windows, respectiv la documentele şi imaginile mele. Nu îmi dau seama dacă RAID-ul funcţionează sau dacă el vede doar una dintre partiţii, oricum ar fi, am de gând să merg înainte şi, după ceva vreme o să convertesc şi acele partiţii la Linux să scap de orice potenţială problemă. Nu mai spun că nu a trebuit să configurez nimic, nici controllerul wireless, nici reţeaua, s-a conectat pur şi simplu ca şi cum ar fi fost cel mai natural lucru. Poate că e doar o impresie, dar mi se pare că viteza de navigare este mult sporită, probabil datorită faptului că Linux are nevoie de mai puţine resurse şi ştie să le administreze mult mai judicios.

Open Office îmi este familiar de ani de zile şi cu el fact tot ce aş face şi cu MS Office. Pentru email am optat la Evolution, mai ales că am reuşit să import în el mesajele din Outlook. Incă n-am avut timp să încerc un import de address book dar mai am timp. În plus am găsit mai multe variante de keyboard pentru limba română, renunţând la cel standard din windows, pentru o variantă în care se păstrează locaţia din windows doar pentru diacriticele româneşti, fără a se schimba nimic dintre celelalte (inversiune z cu y şamd). E o plăcere acum când vreau să tastez / sau + sau @ să le găsesc pe tastatură la locul lor fără să merg pe ghicite sau să fac switch la English keyboard.

Ca browser am redescoperit plăcerea de a lucra cu Firefox, mai ales după ce am găsit un add-on extraordinar numit yoono care face ceea ce face Digsby in windows, dar mult mai elegant… Deocadată nu am reuşit să fac Skype să meargă dar nu mi-am pierdut speranţa. Sunt convins că voi găsi soluţii pentru tot ceea ce am nevoie şi nu mă tem de a învăţa noi lucruri. Prea m-am lăsat pe tânjeală în ultimii ani. Mă simt de parcă aş fi întinerit… nu ştiu cum se interpretează treaba asta dar mulţumesc Domnului pentru WordPress, pentru Linux şi pentru mişcarea Open Source! E o chestie faină de tot! Şi, ca să nu uit, menţionez că primul Linux a fost ‘scris’ tot de un tinerel, un student finlandez pe nume Linus Thorvalds…

Dacă v-aţi săturat de Microsoft, nu săriţi în tabăra Apple că după ce n-o mai fi Steve Jobs nu cred că va rezista prea mult. Şi de ce să daţi atâţia bani când există Linux, cel care beneficiază de puterea şi creativitatea a mii şi mii de programatori din întreaga lume? Merită să faceţi o încercare, dacă vă plac provocările, aşa cum îmi plac mie.