În zi de iarnă grea, prefigurând parcă vremurile care ne așteaptă, Moș Gerilă deghizat în Moș Crăciun 
ne-a adus un prim ministru a cărui singură performanță notabilă este că a fost singurul care a reușit să cadă la o moțiune de cenzură până acum, lucru care-l prevăd că-l va repeta după ce vin tranșele de la FMI în ianuarie, dacă vin.
Oricât încerca Băse să ne amăgească înainte de turul doi că ne va da un guvern de dreapta, de calitate, care să reformeze statul român, acum că e cu sacii în car și-a făcut sieși un cadou, un prim ministru care să stea sluj și să nu crâcnească în fața lui, chiar cu prețul prăvălirii României în prăpastie.
Asta este, ne-am făcut-o cu mâna noastră și acum vom culege cinci ani rezultatele, dacă nu face Domnul vreo minune. Cum politica românească este mai stricată decât femeia samariteancă de la fântâna lui Iacov, mă îndoiesc că Domnul Dumnezeu se va amesteca, lăsându-ne pradă voii minții noastre.
Se apropie alegerile pentru funcția de președinte al țării. Contrar părerilor unora, președintele României are o funcție foarte importantă, una cu adevărat reprezentativă. El transmite în afară o anumită imagine despre noi. Pentru o vreme devine brandul nostru de țară. Dacă bea o vodcă cu Putin, dacă se gudură pe lângă Gaddafi sau dacă pupă mâna Patriarhului, cumva ne târăște și pe noi în acele ipostaze. De aceea, pentru mine, este foarte important cine este președinte.