Știrea arestării cunoscutului cineast în Elveția a declanșat un adevărat val de reacții mediatice contradictorii. Destul de surprinzător, se pare că febra “reacționară” a inflamat și blogosfera evanghelică, cea care, după ce și-a terminat momentan munițiile împotriva propriilor lideri și a pastorilor suspectați de colaborare cu securitatea, în așteptarea unui nou transport de proiectile mai destructive își exersează dexteritățile lapidatorii (o fi corectă această zicere?… dacă nu, luați-o ca pe o licență de blogger), practicându-le asupra subiectelor scoase în cale de mass media.
A murit Michael Jackson – până să-l judece Dumnezeu îl judecăm noi că ne mișcăm mai repede. Merită el judecata lui Dumnezeu? Sigur că merită! Merită el judecata noastră? Nu contează, glonțul este deja pe țeavă…
A fost arestat Roman Polansky, hai repede să-l punem la zid! Ani de zile ne-am uitat la filmele lui, ne-au plăcut, le-am lăudat și n-am avut nicio problemă cu faptul că el fugea de brațul legii americane. Acum, dacă tot a fost arestat, hop și noi cu proiectilele. Desigur că Roman Polansky va plăti pentru toate păcatele sale. Pentru unele în fața justiției umane, pentru toate în fața justiției divine. Asta dacă nu își va asigura înainte de moarte iertarea prin harul lui Dumnezeu. Cine însă îl va izbăvi pe Roman Polansky din gura atât de puțin lipsită de prihană, asta ca să nu spun spurcată, a celor care cred că din același izvor pot ieși și ape curate și zoaie, fără de nicio problemă? Poate că exagerez dar senzația mea este că Roman Polansky, dincolo de arestarea lui, este asemenea călătorului care se cobora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut între tâlhari. Doar că în versiunea modernă a parabolei, preotul și levitul pare-se că au trecut deja în tagma jefuitorilor.
Ca și creștin, un moment de genul celui prin care trece Roman Polansky acum nu ar trebui decât să-mi stârnească compasiune pentru un păcătos în jurul căruia pare că lațul se strânge, păstrând în același timp un ochi vigilent ațintit asupra umblării mele. La cei 76 de ani, Polansky nu mai poate plăti prea multe justiției americane, însă, logic vorbind, el este aproape, foarte aproape de justiția divină și acest lucru ar trebui să ne preocupe, ba chiar să ne doară. Nimic nu este mai josnic decât să dai într-un om care deja este la pământ. Cu atât mai josnic este acest lucru atunci când provine din partea unor oameni cu veleități spirituale, care flutură standarde morale foarte înalte exclusiv în direcția altora. Din păcate, roadele lor dovedesc o oca tare mică, ba chiar minusculă, în cealaltă direcție.
Cred că nu-mi rămâne altceva decât să parafrazez de-acum înainte Rugăciunea Domnească: “Și ne izbăvește de lapidatori… Căci a Ta este Împărăția… Amin!”
Plecând de la ideea stupidă a municipalității bucureștene de a boteza o alee cu numele lui Michael Jackson, simpaticul Ioan T.Morar plasează o întrebare dilematică pe