Pe blogul personal, unde intervine foarte rar, doar când este convins că are ceva de spus dincolo de comunitatea pe care o păstorește, cunoscutul lider al baptiștilor români, pastorul V.Al.Taloș publică un articol intitulat “De strajă împrejurul Turmei” prin care adresează fenomenul năucitor care a fost declanșat de scânteia recentei poziționări a lui Iosif Țon. Salut modul de abordare neconflictual, pastoral, folosit în scrierea acestui articol, care constituie o reacție la exagerările de ambele părți care fac deliciul celor cărora le place scandalul între evanghelici. Iată că se pot aborda problemele și fără demonizarea protagoniștilor, doar prin discutarea exagerărilor și prin apelul la valori. Vă recomand să citiți articolul aici.
Tag Archives: Iosif Țon
Iosif Țon la 75 de ani (II)
În urmă cu două săptămâni am găsit de cuviință să semnalez cum se cuvine împlinirea vârstei de 75 ani de către reputatul lider evanghelic român, Iosif Țon. Nu mi-am închipuit atunci că acest lucru va iniția o corespondență între noi, lucru care mărturisesc că m-a onorat nespus.
Cu ocazia aceasta am aflat de lansarea recent a ultimei cărți scrise de Iosif Țon, Căderea în Ritual, o carte care prezintă o perspectivă revoluționară asupra realităților spirituale. Cartea este disponibilă pe situl Editurii Cartea Creștină a SMR, unde suntem introduși în tematica provocatoare prin acest citat:
“Creștinismul pe care l-a întemeiat Domnul Isus Cristos este o relație personală cu Dumnezeu, în care omul se supune voii lui Dumnezeu. În ritualism, în schimb, există așteptarea ca Dumnezeu să Se supună voii omului. De la creștinismul care era o relație spirituală cu Dumnezeu, în cadrul căruia omul cunoaște și face voia lui Dumnezeu, s-a căzut la credința că prin diferite ritualuri Dumnezeu poate fi determinat să faca ce vrem noi.
Cum s-a petrecut lucrul acesta? Care sunt consecințele acestei căderi? Cum ne putem întoarce la ceea ce ne-a învățat Domnul Isus Cristos? Cartea aceasta oferă o succintă istorie a credințelor păgâne, antice și creștine, a căderii creștinismului în ritualism, a respingerii ritualismului de către Reforma Protestantă, precum și o analiză a gândirii românești și o argumentare a nevoii unei reforme în națiunea noastră.”
În plus, am primit de la reputatul teolog o scrisoare pe care a trimis-o tuturor celor care l-au felicitat cu ocazia zilei de naștere. Întrucât este un mesaj care poate interesa pe multă lume, cu permisiunea dânsului o reproduc în rândurile care urmează:
La șaptezeci și cinci!
Primind atâtea felicitări de ziua mea de naștere, m-am gândit că ar fi bine să le răspund tuturor cu un singur mesaj. Ce aș putea să vă răspund tuturor? Care este lucrul cel mai important în viața mea în acest moment?
De ani de zile mă străduiesc să înțeleg ce lipsește mișcării evanghelice în România și pretutindeni în altă parte. Lipsa aceasta a fost definită de cineva drept ”marea omitere din marea trimitere” – adică facem ucenici botezându-i, dar nu facem și partea a doua: învățându-i ceea ce ne-a învățat Domnul Isus și învățându-i să trăiască după învățătura Lui!
De mulți ani mă străduiesc să înțeleg și apoi să sistematizez învățătura Domnului Isus, pentru ca apoi să o pot preda ca un curs la școală. Care sunt criteriile după care să fac o asemenea organizare? În ultima vreme am stabilit pentru mine aceste criterii și acum scriu cu spor ceea ce, cu voia Domnului, va fi o carte despre învățătura Domnului Isus.
Pentru a defini mai clar situația actuală, am ajuns să văd că există două lucruri distincte: crucea Domnului Isus și școala Domnului Isus. Crucea Domnului Isus are funcția fundamentală de a ne procura iertare de păcate. Școala Domnului Isus are funcția fundamentală să ne transforme într-un alt fel de oameni: în fii ai lui Dumnezeu care seamănă cu Tatăl lor!
Acum, iată care este situația. Evanghelicii iubesc foarte mult crucea Domnului Isus, dar nu sunt prea interesați și entuziasmați de școala Domnului Isus. Adică, oamenii vor iertare, dar nu și transformare!!!
Ceea ce trebuie să înțelegem este că scopul principal al Domnului Isus este școala în care vrea să ne facă cu totul altceva decât ceea ce suntem acum. Nu crucea este scopul Lui principal, căci crucea este doar poarta de trecere de sub cel rău sub Dumnezeu. Și poarta aceasta de trecere are ca scop esențial să fie admiterea în școala Domnului Isus. Noi vrem trecerea de sub cel rău sub Dumnezeu, dar nu auzim că Dumnezeu ne strigă: ”Acesta este fiul Meu preaiubit; să ascultați de El!”
Nu se poate să zici că vii sub autoritatea lui Dumnezeu și să nu asculți ce-ți poruncește El!
Așadar, ce înseamnă să fii elev sau student în școala lui Isus? Ce fel de om vrea El să te facă?
Acestea sunt întrebări fundamentale când începem să studiem sistematic învățătura Domnului Isus. În ultimul an, în cursuri cu păstorii și cu tineretul și în predici în diferite biserici din România, am dat idei de bază din această învățătură a Domnului Isus. Le puteți obține pe CD sau DVD de la Societatea Misionară din Oradea, la telefon 0259.436.738.
A scrie o carte cuprinzătoare despre învățătura dată de Cel mai mare Învățător care a trăit vreodată este un lucru copleșitor de mare. La vârsta aceasta, și la orice altă vârstă, cel ce intreprinde o asemenea lucrare are nevoie majoră de rugăciunile voastre.
Acum știți cu ce mă ocup la vârsta de 75 de ani.
Vă mulțumesc pentru dragostea voastră și pentru toate urările pe care mi le-ați făcut.
Vă binecuvintez ca Domnul să facă să lumineze peste voi Fața Lui , adică să se îndure de voi; să-Și înalțe peste voi Fața Lui, adică să vă dea pacea, ceea ce înseamnă belșugul Lui!
Slujitorul vostru în Cristos Domnul,
Iosif Țon
Iosif Țon la borna 75
De felul meu nu pun prea mare preț pe aniversări. Mă opresc doar accidental asupra unora mai speciale. Între acestea se numără și împlinirea a 75 de ani de către pastorul Iosif Țon.
În anii copilăriei mele, Țon s-a impus ca un titan al baptiștilor români. Mi-aduc aminte că pe vremea când era pastor la Ploiești, venea joia, de câteva ori pe lună, la Galați, pentru a predica Cuvântul. A fost primul predicator care a lăsat o amprentă puternică, prin mesajele lui, asupra ființei mele necoapte. Mai târziu i-am descoperit cărțile, atât cele scrise de el cât și cele traduse și tipărite prin lucrarea lui, și m-au fascinat. La seceta informațională care exista în România acelor ani, o carte de-a lui Țon putea fi echivalată în aur. Dintre ele, Credința Adevărată a fost de un impact extraordinar. În aceeași vreme i-am redescoperit predicile în emisiunea duminicală de la Europa Liberă. De pe atunci unii îl acuzau că face politică… Și ce politică făcea Iosif Țon! Mi se făcuse pielea de găină când l-am auzit prevestind prăbușirea comunismului și avertizând credincioșii români că trebuie să fie gata pentru asta. Eu unul am luat de bună proorocia lui și am fost ferm convins că se va împlini. În vremea aceea eram fervent ascultător al posturilor de radio clandestine… Deși vorbeau furibund împotriva comuniștilor și a comunismului, nu-mi aduc aminte ca vreodată careva să fi vorbit măcar ipotetic despre sfârșitul regimului. Nu cred că ei credeau că este posibil așa ceva. Țon a crezut-o!
A venit după Revoluție înapoi în România, în primul val, când încă nu se uscase sângele martirilor pe străzi. S-a apucat de treabă, credincios viziunii sale – era pregătit pentru noile vremuri și a transferat viziunea sa și altor minți luminate. Numele lui este legat de multe lucruri și lucrări importante, unele dintre ele în mod ingrat trecându-l cu vederea acum. L-am auzit predicând la primele congrese ținute la Sala Palatului, cel al Alianței Evanghelice și cel al Uniunii Baptiste. Era inflație de vorbitori acolo dar scundul Țon se ridica cu un cap de-asupra tuturor. Ceilalți țineau predici pocăiților, Țon transmitea viziune liderilor.
Regretabil este faptul că epigonii în loc să-i arate cuvenitul respect, i-au ponegrit numele și reputația. Îl acuză că a fost omul sistemului și un vânzător de frați. Ni se insinuează că cel care și-a pus pielea la bătaie pentru noi ar fi fost o iudă. Nu cred că Iosif Țon este un om care nu a greșit – cine nu greșește. Dar nu pot accepta că ar fi făcut asemenea greșeli. Nu se putea ca un om ca el să nu fie lucrat de securitate. Era de așteptat ca lucrăturile acestea să continue până în ziua de azi. M-ar fi mirat să fie altfel – păcat însă că alții care nu-s vrednici să-i dezlege încălțămintea au căzut în plasă.
În ciuda delatorilor, Iosif Țon continuă să facă ceea ce a făcut dintotdeauna. La cei 75 de ani pe care-i împlinește astăzi ar fi putut să stea la pensie, bine mersi. El continuă să ne uimească prin scrierile sale, prin predicile sale, prin conferințele sale.
Mă consider binecuvântat că, deși nu l-am cunoscut personal, am fost la umbra lui în câteva rânduri și am beneficiat de înțelepciunea-i, fie prin cărți, fie pe unde radio, fie prin intermediul internetului. În momente dificile pentru mine, în singurătate, în frământări, în incertitudini sau pe pat de spital, Dumnezeu s-a folosit de vocea lui pentru a-mi vorbi, în circumstanțe în care alții nu puteau să-mi aducă mesajul de care aveam nevoie la ora respectivă. Nu pot decât să mă rog ca Dumnezeu să-l întărească la vârsta asta și să-l țină verde și roditor pentru toți aceia care au învățat de la Mântuitorul că pomul după roadă se cunoaște. Iar despre detractorii lui nu vreau să mai spun decât atât: “Doamne iartă-i că nu știu ce fac!”